La porțile sufletului

Mihaela CD a fost întotdeauna preocupată în operele sale de marile adevăruri existențiale , de marile teme și motive întâlnite frecvent atât în literatura română, cât și în literatura universală .

    Poezia Mihaelei CD dezvăluie căldura și sensibilitatea sufletului, dorul de părinți și de persoanele dragi, triumful vieții,iubirea- febra sufletului, trecerea ireversibilă a timpului, îndemnul de a merge mai departe, chiar dacă viața nu este întotdeauna așa cum ne-am dori, iubirea față de Dumnezeu, dialogul  cu ființa divină , rolul și responsabilitatea poetului în viață, în societate.

    Mihaela CD ne oferă în dar, nouă , cititorilor, nu numai versuri , dar și în proză, eseuri motivaționale, aforisme, adevărate lecții de viață lăsate posterității , adevăruri și sentințe , cercetând natura umană , profunzimea sentimentelor și subtilitatea vieții, într-o simfonie a gândurilor , a sufletului pur, sensibil.

    Sunt slove încărcate de simboluri, îmbrăcate în strai divin, slove ce mângâie sufletele, luminează existența .

    Lumea Mihaelei CD este o lume complexă și binecuvântată , o lume invadată de frumos , de sublim, dar, trebuie să recunoaștem că în viața noastră , uneori, bucuria este înlocuită de tristețe . Totul este efemer în existența noastră , nimic nu este nemuritor. De aceea, trebuie să trăim cu intensitate fiecare clipă : motivul carpe diem!

    Pe măsură ce înaintăm în vârstă , rămânem doar cu amintirile. Trecem prin bune și rele- este o lege nescrisă a existenței . 

    Mihaela CD descrie în operele sale miracolul , misterul vieții și al morții .

    Cartea „Furtunile sufletului"demonstrează că poeta trăiește cu intensitate fiecare moment al existenței , trăiește plenar viața , dar descrie sentimentul morții ca fiind o continuare a vieții .

    Dorul poetei în urma pierderii părinților este incomensurabil ,„suspină înghețat în rătăciri ", iar amintirile „hărțuite -n piept"lăcrimează și ele; nici „fericirea n-are gust", iar „războiul se-ncinge la porțile sufletului".

    Apreciem cu adevărat tot ce am trăit cândva , atunci când cei dragi se sting, pleacă de lângă noi, iar locul rămas gol nu poate fi umplut vreodată . Și cerul plânge de atâta tristețe , norii grei „rămân în suflet", iar noi descoperim că „suntem mai săraci cu o clipă".

    Natura este în strânsă concordanță cu sufletul trist, nemângâiat al poetei : frunza este ruginie, toamna „tristă pleacă -n pripă", iar poemele „ne plouă în suflet"„cu gust de noroi și de ploi":

    „Și picură timp peste toate

      Cu ceară de-un ton ruginiu

      Să lupte natura nu poate

      Că-i timpul trecut și -i târziu ".

    Se spune că cei dragi nu mor niciodată , ci trăiesc prin noi, pentru că îi purtăm în suflet în fiecare clipă, cu fiecare respirație .

    Omul se naște cu setea de frumos și cu frica de infern, de moarte, de risipire.

    Așa cum afirma poetul Mihai Eminescu, indiferent de statutul social al fiecăruia , toți suntem egali în fața morții, în fața eternității:

    „Și pe toți ce-n astă lume sunt supuși puterii sorții ,

      Deopotrivă -i stăpânește raza ta și geniul morții".

     Ne întrebăm adesea ce este viața pentru fiecare dintre noi, dar nu găsim întotdeauna răspunsul potrivit. Poeta Mihaela CD a găsit răspunsul la această întrebare într-o manieră inedită, unică.

    Pentru Mihaela CD viața nu este decât „BINECUVÂNTARE  ȘI CHIN", ascultând „FOCUL DIN NOI", chiar dacă „UNEORI ELEFANȚII ZBOARĂ", în „PAȘI DE CATIFEA", într-un „DIALOG PESTE OCEAN".

    Mihaela CD ne îndeamnă să iubim în fiecare moment : „IUBEȘTE -MĂ ÎN FIECARE ANOTIMP", „PRIN OCHII MEI", „LA CASA DE NEBUNI" și niciodată să nu uiți că sunt „NĂSCUT PENTRU A FI ALTCINEVA", „PRIN ROUA GÂNDURILOR ", „MĂSURÂND CLIPA", într-o „ÎNDUMNEZEIRE " „GREU DE ATINS", întotdeauna „CU SUFLETUL ÎN PALMĂ ".

    Poeta rămâne „FEMEIA CARE A UITAT SĂ MAI PLÂNGĂ", așteptând „RE-COLORAREA CUVINTELOR", "DORUL CUVINTELOR", punând „ÎNTREBĂRI PENTRU MAI TÂRZIU ", „ÎN NUMELE DREPTĂȚII ", într-o „SIMFONIE A GÂNDURILOR ", dăruind „PETALE LITERARE" într-o "VIAȚĂ VIOLETĂ" cu „SUFLET DE FEMEIE", ascultând necontenit „FURTUNILE SUFLETULUI", „PUTEREA IUBIRII", rămânând veșnic „SPIOANA GÂNDURILOR ".

    Astfel poate fi definită poeta Mihaela CD, o poetă a sufletului, a sensibilității creatoare.

 

 

                            Violeta Bobocea,

                                 Membru Liga Scriitorilor,

                                 Membru Societatea Scriitorilor Români,

                                 Membru UZPR