Conspirația proștilor și punctul terminus

Nici n-a fost bine eliminat de pe poziție mafiotul asasin impus prin forță, că s-a și pornit mișcarea propagandistică. „Facem lumină” – urlă, în cel mai pur stil comunist mașina de mâncat rahat a USR(i)-ului. Și bagă la mesaje emoționante de-i curg lacrimile tefeleului care se simte vinovat că nu s-a făcut suficient chezaș pentru eroul prostimii. Secta ineptă se cutremură: „Toți suntem Bolojan” – par a spune, timp în care flașneta propagandei ventilează rahatul, asigurându-se că niciun colțișor nu va rămâne nemaculat. Ceea ce v-am spus cunoașteți deja, vedeți limpede. E clar, e de-a dreptul deranjant.

Un neica nimeni, transformat de propaganda sterilă în Mesia, s-a trezit că-i fuge preșul de sub picioare. De ce? Pentru că tot ceea ce a făcut el din funcția de „șofer al României” a fost o prostie de la A la Z. O să rămână de văzut dacă ceea ce a făcut a făcut din prostie, din ticăloșie sau din ambele motive. Ceea ce e clar e rezultatul: o scufundare artificială a economiei României prin intermediul celor mai aberante măsuri de austeritate. În timp ce idioții vorbesc despre „stabilizarea bugetară” cei care știu să se uite la cifre văd limpede că „mafiotul de Oradia” a făcut doar câteva artificii contabile grosolane pentru a fabrica așa-zisa eficiență. Exact ca un hoț care e prins în miez de noapte la jefuit și pretinde că, de fapt, păzea incinta să nu vină hoții.

Însă nu e doar atât. Bolojan e ilustrarea unui alt fenomen de o gravitate extremă. Este imaginea eșecului unui sistem. De aceea disperarea este atât de mare. Cățărarea sa spre vârful puterii a fost un fenomen atent instrumentat, care începe încă de la declararea așa-numitei „Alianțe a Vestului”. Mai țineți minte? Încă de atunci scopul a fost impunerea lui Bolojan în ochii publicului drept „gospodarul”, „cel cinstit”, „omul care rezolvă, care descurcă”, „cel care are soluții”. Istoria de până la el e suficient de adâncă pentru a fi uitată.

Sistemul a început cu băsescu, pe care l-a preferat în locul „dictatorului Năstase”. Care Năstase se umflase de mai avea puțin și se transforma în monarh absolutist. Impunerea bețivului s-a făcut cu schepsis:  în duet cu boc – o nulitate absolută, ideală prin conformismul său. Scopul? Centralizarea deciziei la Cotroceni unde credeau că au omul. N-a mers, a ieșit un dezastru absolut. Apoi sistemul a încercat să păpușeze inclusiv vârful statului deoarece astfel, prin intermediul binomului [președinte-prost, premieri-marionetă] sistemul va funcționa mai bine, conducând din spate. Așa l-au adus pe Plăvanul cel castrat, un neica nimeni pus în frunte doar pentru că e neamț, și așa am văzut perindându-se o mulțime de irelevanți precum Cioloș, Orban, Cîțu, Ciucă, Ciolacu. Nulități, nulități și iar nulități. Care, împreună, au băgat țara-n stâlp. Mă rog, ei și păpușarii lor din spate.

Bolojan trebuie văzut ca disperarea sistemului de a stabiliza situația. S-au chinuit să găsească unul care, după mintea lor, era controlat și competent, astfel încât să-l pună premier. Strategia care ar fi trebuit să funcționeze la ultimele alegeri  fost simplă: președinte cretin, premier controlat și competent(repet, după criteriile/credințele lor). Alegerile s-au anulat pentru că, în orice combinație, la Cotroceni ar fi ajuns cineva cu personalitate. De Georgescu le era frică deoarece i-ar fi putut pune la punct știindu-le fragilitățile, iar de Lasconi nici n-au vrut să audă deoarece era mult prea dusă cu pluta, deci imprevizibilă. Așa au făcut în public mizeria cu anularea alegerilor, fără să le mai pese de nimic. Au jucat totul pe-o carte, sperând ca de data aceasta să meargă: președinte diliu – adică irelevant – premier competent, dar pe care, ca efect al jocurilor parlamentare, „îl putem ține în frâu”.

Care-i cea mai mare teamă a sistemului? Scăparea de sub control. Asta au vrut să evite, iar scenariul „dilău la Cotroceni și competent la Victoriei” părea cel ideal. Bolojan urma să facă ordine acolo unde credeau ei că e de făcut ordine, iar ceea ce se petrece la Cotroceni nu mai interesează pe nimeni deoarece orice se rezolvă cu un telefon. Și-așa a început aventura nulităților. Bolojan n-a mișcat în front, a executat exact ceea ce i s-a cerut. I-a babardit pe oameni, a ocrotit mafia. Și-a îndeplinit impecabil rolul de protector al intereselor străine și pe cel de ocrotitor al mafiei sistemului. Tuturor adevăraților privilegiați – pe care vă spun eu că nu-i cunoașteți – le-au fost protejate brutal interesele. Ceilalți au trebuit să treacă prin furcile caudine ale creșterilor generalizate de preț, prin taxe și impozite dublate, prin absolut tot ceea ce planificatorii retardați din sparte credeau „că e bine”. Iar binele s-a rostogolit asupra lor lăsându-i perplecși. Niciodată atâția indicatori economici n-au fost atât de roșii ca acum. Nulitățile din spatele lui Bolojan au încercat să se salveze printr-o peticeală grosolană, o mișcare de contabil tembel menită a spune: „iaca, am stabilizat deficitul”. Aiurea, e la fel de mare ca pe vremea lui Ciolacu. Doar că acum nu s-a mai cheltuit nimic cu pomeni electorale, ci cu interesele mafiei. Exclusiv ale mafiei! Dacă în anii electorali se mai aruncă bani pentru amărâți, după alegeri tot ceea ce s-a canalizat a fost spre interesul mafiei. Și iată surpriza: TOTUL PICĂ!

Nu-i nimic întâmplător, e realitate crâncenă pe care n-o pronunță nimeni: SISTEMUL E PROST! Sistemul e incompetent, idiot, nepotist, profund corupt, aberant și, mai rău decât toate acestea la un loc, e într-un stadiu în care merge de la sine, făcând prăpăd totul, deoarece a devenit incontrolabil. De aceea acționează haotic, inexplicabil și lipsit de logică. O parte a sistemului este îngrijorată că treburile au scăpat de sub control, că nervozitatea extremă din societate va bubui. Pe măsură ce se îngroașă numărul celor nemulțumiți și care efectiv nu mai au nimic de pierdut, crește riscul unei explozii sociale. De fapt explozia nu e intrinsecă, dar dacă cineva vine cu o scânteie, totul se duce de râpă. Credeți-mă că știu ce spun. Expulzarea lui Bolojan este expresia acestei facțiuni a sistemului.

Doar că totul s-a lovit de cealaltă facțiune, cea mai infectă, care arată precum un buboi plin de puroi. Ideologia sa e simplă: bube peste tot, iar pentru a le impulsiona mizeria e modul cel mai facil. Reprezentanții acestei facțiuni sunt vizibili atât prin manifestarea lor la suprafață, cât și prin urâțenia interioară care le iese vizibil la lumină, ca un stigmat. Sunt atât de degenerați încât ideologia lor principală e minciuna, pusă pe tapet printr-o cruntă inginerie socială deviată din „Experimentul de conformitate al lui Asch”.

Pentru cei care nu știu, experimentul psihologic al lui Asch avea un setup simplu: un individ era pus să răspundă unor întrebări evidente, de genul „care dintre cele trei segmente e egal cu segmentul de referință”. Imaginați-vă un segment de referință având 50 de centimetri, iar segmentele care trebuiau comparate aveau 10 cm, 120 cm și 50 cm. În sală, alături de individ, se aflau mai mulți actori, al căror rol era acela de a da răspunsuri greșite. Ce se întâmpla? După câteva runde subiectul începea să răspundă precum majoritatea. Așa se ajunge la conformism prin presiune socială.

E ceea ce face această cea mai degenerată aripă a sistemului, a cărei manifestare la suprafață o vedem sub forma mai multor capete sau tentacule: USR, Cioloș, Ciceală, Funky etc. Nefiind în linie cu oamenii normali, sistemul degeneraților a cotropit mass media, rețelele sociale s.a.m.d. Totul pentru stăpânirea narațiunii. Astfel se injectează narațiuni false, se izolează „dușmanii poporului” și se recrutează masa de proști supuși prin presiune socială.

Eșecul Bolojan este, așa cum am afirmat, eșecul sistemului. Al treilea eșec de strategie în linie, dovada clară că sistemul este profund incompetent. Acum, efectiv nu mai există soluții. A eșuat tot! De la băsescu încoace vedem eșecurile în lanț ale așa-numitelor „soluții miraculoase” propuse de cei care se intitulează „ceea ce are mai bun sistemul”. Dovada clară că ceea ce e mai bun pentru ei este, în realitate, de o prostie incomensurabilă.

Ce se întâmplă acum? Păi e o stare de perplexitate generalizată. Pur și simplu, nu mai există soluții. Și, credeți-mă că în afara aripii total degenerate, celorlalți le este frică. Sistemul a ajuns atât de mare încât e nesustenabil și, în același timp, scăpat de sub control. Nu mai merge cu tăieri de la oameni pentru că nu mai e nimic de tăiat. Ce să mai iei când s-a ajuns la o impozitare mai mare decât în statele nordice? A te muta în Bulgaria a devenit trend pentru orice om care are o brumă de bani!  Iar aici s-a ajuns la fundul sacului. Cei care s-au trezit din beție înțeleg că dezmățul la care sunt părtași nu poate dura mai mult de 2-3 ani. Nu mai e spațiu de manevră! Iar când se va ajunge cu adevărat la final, păduchelnița autohtonă va fi curățată de mafia transnațională. Care mafie a fost mulțumită până acum deoarece și-a făcut de cap liber. Însă, când se va ajunge la punctul terminus, sistemul va fi pus în fața intereselor mafiei celei mari și ghiciți cine va câștiga!

Este coșmarul celor din sistem care s-au trezit din beție. Degenerații nu se vor trezi niciodată pentru că ei sunt spălați pe creier și oricum o parte substanțială a stipendiilor le vine de la mafia transnațională. De aceea avem și disensiunea actuală din sistem. Iată punctul de inflexiune, adevăratul punct de inflexiune.

De fiecare dată, când treburile o luau razna, exista o mână nevăzută care îndepărta degeneratul și aducea la putere o forță corectivă, care repunea barca pe linia de plutire. Acum, o asemenea forță, pur și simplu nu există. Credeți-mă și nu vă faceți false iluzii. Totul e distrus, iar de existat nu există soluții. Pentru că nu mai au oameni, ci doar proști.

Adevărul e simplu și vizibil de la o poștă: România e distrusă în aceeași măsură din interior și din exterior. Când vedeți în discurs elemente gen „independență”, apeluri la patriotism și alte astfel de manifestări, aceea e vocea viermelui intern. Când vedeți apeluri la „modernizare”, „europenism”, „civilizație”, aceea e vocea viermelui extern. Au crescut ambii suficient de mari astfel încât să se lovească întrucât spațiul dintre ei s-a micșorat considerabil. Ceea ce însă prioritizează viermele extern e credința tâmpă a ambelor tabere că bunăstarea ar veni din partea „investitorilor externi”. De 37 de ani tot așteptăm „investitorii străini” sau „strategici” așa cum, pe vremuri, bunicii noștri așteptau să vină „anglo-americanii”. Și, așa cum bunicii noștri s-au iluzionat aiurea pierzându-și viețile cu speranțe deșarte, la fel face și sistemul așteptând sosirea „investitorului minune”. Nu merge: atunci când ajungi să crezi în povești sfârșești în dezastru.

Când vin cu astfel de imagini ale realității, prezentate exhaustiv, toți mă întreaba dacă am soluții. Păi hai să ne înțelegem: ce soluții poți avea în condițiile în care totul este cangrenat? Până când bolnavul, adică statul, nu înțelege situația, absolut nimic nu se poate face. Din punct de vedere practic, statul arată atât de prost pentru că este parazitat atât din interior cât și din exterior. Astfel, singura variantă de lucru este deparazitarea atât internă cât și externă. Povestea e cumva simplă: până acum au fost aplicate doar strategii de deparazitare internă, astfel încât orice strategie ar trebui să înceapă cu deparazitarea externă care să se facă fără a îngrășa parazitul intern. Ceva în genul celor făcute de Dragnea(fără partea de avantajare a paraziților interni). Dar ați văzut cum a sfârșit-o! Statul, ca să mai poată respira și să nu se mai scufunde, trebuie să treacă printr-un proces profund de deparazitare, dar credința mea e că până nu va pune cu botul pe labe parazitul extern, nu va putea face nimic.

 Autor: Dan Diaconu

Sursa: Trenduri economice