Cartea de vizită
Tu, care mai crezi
în miresme de albastru
în mirajul zborului
în libertate...
E prea târziu să alegi
ce primăvară ai vrea,
acum când lacrimile udă pământul
în metafore aurite?
Poate, te îndoieşti de sinceritate
şi dragostea devine o pasăre
de prea mult timp plecată
şi prea departe...poate,
Nu vei crede nicicând,
că ne-am fi putut mângâia tristeţile
că ţi-aş fi putut săruta lacrima,
ca şi cum aş fi întâlnit primăvara.
Chiar acum răscolesc zborurile,
pentru că...şi tu crezi, nu-i aşa,
că dragostea va rămâne mereu
cartea de vizită a unei primăveri,
O minune în nesfârșită așteptare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu