La cotul din dreapta al inimii, Vest cu nefericirea, se semnalizează abuz de necazuri. Anii duși au luat-o razna, nu mă mai înțeleg cu ei. Mereu îmi spun: Fosta-i, lele, cine-ai fost, acum crezi că mai ai rost? Astai muzica ce nu-mi place, ce n-o accept.
În sacul de pânză arămită, tamna adună frunze. Ce-o
face cu ele, nu știu și nimeni nu știe. În sac mai avea destule oftaturi
nerăsuflate.
Rezemat de umbra ploii, caut noduri în papura
vieții, iar la streașina celei mai frumoase toamne, pașii îmi ațipesc.
Frumoasă-mi ești, toamnă!
Puiu RĂDUCAN
13102026-B. Olănești
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu