SCRISOARE ÎN ULTIMA INSTANȚĂ (3)
Pe masa de lemn
a mai rămas
doar o lampă afumată
și-o bucată de
hârtie subțire,
aproape transparentă,
ca pielea bunicilor
mei în amurg.
Îți scriu, iubita mea,
din ultima instanță
a memoriei,
acolo unde secundele
nu se mai găsesc,
ci se depun ca praful
pe sticlele vechi de vin.
Nu mai caut dreptate
și nici răspunsuri.
Amintirile
s-au așezat cuminți,
ca hainele de duminică
împăturite-n cufăr,
păstrând încă miros
de naftalină și gutui.
Îți las aici pașii noștri
desculți prin iarbă,
verile lungi
în care cerul
mirosea a ploaie caldă
și toate cuvintele
pe care amânam
să ți le spun,
crezând că timpul,
veșnic, ne va aparține.
Acum, tăcerea-i
singurul adevăr
ce-a mai rămas
și litera se curbează
sub greutatea serii,
iar rândurile acestea
nu mai cer nimic,
sunt doar o dâră
de lumină veche
rămasă-n taină-n
crengi de brad,
înainte ca noaptea
să închidă definitiv
ușa în prag.
a mai rămas
doar o lampă afumată
și-o bucată de
hârtie subțire,
aproape transparentă,
ca pielea bunicilor
mei în amurg.
Îți scriu, iubita mea,
din ultima instanță
a memoriei,
acolo unde secundele
nu se mai găsesc,
ci se depun ca praful
pe sticlele vechi de vin.
Nu mai caut dreptate
și nici răspunsuri.
Amintirile
s-au așezat cuminți,
ca hainele de duminică
împăturite-n cufăr,
păstrând încă miros
de naftalină și gutui.
Îți las aici pașii noștri
desculți prin iarbă,
verile lungi
în care cerul
mirosea a ploaie caldă
și toate cuvintele
pe care amânam
să ți le spun,
crezând că timpul,
veșnic, ne va aparține.
Acum, tăcerea-i
singurul adevăr
ce-a mai rămas
și litera se curbează
sub greutatea serii,
iar rândurile acestea
nu mai cer nimic,
sunt doar o dâră
de lumină veche
rămasă-n taină-n
crengi de brad,
înainte ca noaptea
să închidă definitiv
ușa în prag.
Poezia ta este o mărturisire profundă despre iubire, memorie și trecerea timpului. Ai reușit să transformi nostalgia în artă și tăcerea în emoție. Fiecare imagine poetică poartă în ea o poveste, o trăire, o parte din sufletul celui care scrie. Mi-a plăcut în mod deosebit delicatețea cu care surprinzi fragilitatea amintirilor și sentimentul ireversibil al timpului. Este o poezie care nu se citește doar cu mintea, ci mai ales cu sufletul. Felicitări pentru sensibilitate și profunzimea scriiturii
RăspundețiȘtergereMulțumesc cu mare drag din suflet pentru interpretare și pentru considerație! Stimă, respect și prețuire!
RăspundețiȘtergere