Jurnalul cuminte al unui an zgubilitic
Pamflet de Florica Bud (PAG.9)
Anul 2025 a zburat, mai bine zis ni s-a prelins printre degete, unele strâns lipite, altele doar apropiate. Nu de multă vreme era primăvară, ne bucuram de căldura soarelui, căutând ghiocei.
Unde a zburat ea, asemenea unei păpădii atomice cu spori? S-a dus la celelalte primăveri, așteptând să fie dorită și rechemată la scenă deschisă. Nici vara nu și-a propus să rămână cu noi. A venit târziu,
ne-a bucurat cu flori și fructe. A dogorit, făcându-ne să scoatem limba și să ne treacă odată căldurile. Apoi, brusc, fără aviz/ avertisment ne-a predat toamnei. Neavând încotro, ne-am pus mari speranțe în distinsa.
− V-ați fi dorit să fie lungă, frumoasă și bogată. A făcut și ea ce a putut, ne-a oferit zile plăcute și roadele sale mult așteptate. Apoi, ca o codană îndrăgostită, s-a răzgândit și a cernit stropii de ploaie peste capetele noastre strașnic înșurubate. Pe bună dreptate a făcut-o, doar este nevoie de multă apă în sol. Apoi, descumpănitor pentru mințile noastre obosite, iar ne-a zâmbit blând, carpato-danubiano-pontic.
Ne place toamna, tuturora, cu mici excepții, dar astăzi, aici, îi iertăm. Noi, GurticvetisOlizotropiVorecestisKlu, abia o așteptăm. Să ne urcăm, uneori căzând pruncește din meri,
peri, mai ales din pruni. Să mângâiem puful merelor și perelor gutui, apoi să zdrobim, alegând pe cei albi din grămada roz-negricioasă, aroma boabelor de struguri.
− Ajunge cu idilismul vostru desuet. Mai bine să ne răspundeți nouă la întrebarea: v-ați cules mălaiul? Vă vom arunca adevărul în față. Suntem câțiva, dintre cei ce formează gruparea, ApeductivisFloritivasLovatilibisGru. Răspundeți, deci: avem dreptate ori ba? Ați trecut prin luna
octombrie, căutând doar plăceri culinare și bietele văcuțe vor plânge la iarnă de foame. V-ați cosit trifoiul și lucerna? Ați tăiat tulpinile porumbului, strângându-le apoi în jupi? Nu, desigur că nu. Ați așteptat să treacă și luna noiembrie, să vă plângeți că este prea frig pe câmp. Ați ochit plini de speranță ultima săptămână din noiembrie. Doar, se știe, ea este numită în popor „Săptămâna Leneșilor”, adică a celor ce nu au reușit să își culeagă porumbul, pepenii porcești, sfecla roșie, napii, poate nici cartofii. Zevzecilor agricoli! Trageți la fiare, când puteți face mușchi în mediul aerisit, natural și fără E-uri psiho-para-pedagogice.
− Și, iată-ne intrând și noi în decembrie, în rând cu omenirea domestică. Care noi? Noi,
MurutotusGruopendasNoviticudLop, plastilieni și oarecum rancorici, întrebându-ne când va veni iarna și, când va fi sosită, ce va avea în traistă, cât de grea va fi fiind. Din nou suntem amenințați cu cea mai fioroasă iarnă din ultimele decenii. Noi fierbem în sos propriu, în timp ce Domnul An 2025 se pregătește să o șteargă ștrengărește. Își va îmbrăca indolența, asortând-o cu papionul bicolor, se va duce acolo unde au parcat și ceilalți ani. Parcare plăcută!
− Prea grăbiților, ce vă mână în luptă? Lăsați anul, să parcurgă în tihnă și luna decembrie, minunata lună a cadourilor. Luați exemplul nostru, al FurtunativJoelicasHermentisFri!
Ne bem cafeaua în fiecare dimineață convinși că lentoarea noastră nu va declanșa conflicte mondiale. Poate am putea provoca topirea unui kilogram de gheață antarctică sau schimburi stelare constelațifere, dar lucrul acesta îl facem constant și nu s-a plâns vreun marțian. Până la conflicte intergalactice, ne toacă cele terriene. Iar legat de ritualurile devenite păgâne, nici anul acesta nu suntem pregătiți pentru festinuri porcine. Nu vom sacrifica guițătorul, poate din
motive de lene, poate pentru că am devenit prea sentimentali.
Puteți să alegeți motivul care vă îmbracă cel mai bine. Atenție! Se poartă despicătura rochiei pe piciorul stâng, până sus, pierdută undeva în istoria Evei. Și dacă nici Eva nu mai păcătuiește, rămân romanțurile fără subiectul primordial.
− „Asta este o păpușă/ am găsit-o după ușă/…/” Nu știm cine e păpușa și nici nu putem bănui care este rolul celor trei puncte, ce transferă pe note povestea de iubire, punctul de plecare al acestor minunate versuri, căci musai să fie prezente și binecuvântatele suferințe din dragoste. Încă se mai miră interpretul de mărimea valurilor declanșate involuntar.
Publicul jubilează, o rimă „păpușă” cu „ușă”, mai rar. Ar putea fi mottoul pentru organizațiile care luptă împotriva artificiilor în noaptea de Revelion, bubuituri ce bagă în speriați: animăluțele, persoanele cu handicap, bolnavii clasici, vârstnicii. Apropo, devii vârstnic abia după nouăzeci
de ani, spunem asta, să vă scăpăm de spaimele ce vă dau târcoale. Cât despre salata de boeuf, nu vom renunța, chiar dacă se vor topi maionezele euristice, nu euroasiatice și nici euroatlantice, cum ar putea spera rafturile supermarketurilor. E corect pluralul acesta? Vă mulțumim pentru clemență, putem să ne țesem în pace rețelele cu podoabe de Crăciun.
− Nebunia beculețelor s-a instalat pe cerul orașelor mari, urmează cele medii, apoi la comune și sate. Dinspre cătune nu avem nicio veste. Luminițele, unele s-au aprins − parcă verbul acesta scârțâie, dar am pierdut mare împărțeală − chemând muritorii în lumea lor, graniță între cer și pământ.
Orășelele copiilor sunt ori nu sunt, poate au intrat într- un con de umbră ori s-au ascuns după ecrane celularitice. Patinatoare, da, locul de întâlnire al umbrelor rămâne mereu alunecos. Prăjitura Televizor și cea cu miere de albine rămân luptătoare pentru ștergerea inegalităților între săraci și bogați.
Scuze, noi, TarthyuasasVelichiorisAnămanteti Pax, ne-am scrântit niște membre, dar suntem bine. Ce se mai poate ura printre fulguirea aprigelor dorinți și pofte hibernale? Doar: „Sărbători Fericite!”, normale. Vine, firește: „Un an bun cu sănătate!”. Este bună și cea mintală, decurgând din asta
și răscoptul „La mulți ani!”. Dar, înaintea înaintelor, vom corinda:„O, ce veste minunată!” Punct, point, punto, punta, punctum!
