Pamflet estival de Florica Bud
Nu am ajuns în Bali pentru că, nu-i așa?... nu
putem pleca cu toții în țările calde, ca niște berze sau păsări care, iubitoare de țară, pleacă și revin într-un du-te-vino, până când pică
la datorie. Și apoi... pur și simplu nu vreau să fiu plecată! Dacă îmi va veni
vreo numire importantă, vreun premiu defunct sau măcar sosesc muncitorii, ca să
asfalteze bătrâna stradă cu nume războinic?
În așteptare godonică, am rămas doar cu bucuria păcii... şi... apoi... este atât
de plăcut să te trezeşti în fiecare dimineaţă şi să-ți dai seama că trăieşti
într-o țară care nu se lasă târâtă în vreun război absurd... în afară de cel al
triburilor interne. Nu numai că e
pace, dar a înflorit şi mălinul, mălinul... alături de florile de lemn, mai bine spus, iasomia, care cât de curând vor
exploda într-un nor de miresme îmbătătoare. Cui nu-i place liliacul şi iasomia?
A înflorit şi agațul-salcâm, proprietate personală, se pregătește și teiul. După
acesti pomi, pe care i-am plantat cu grijă, din fericire încă nu plătesc...
impozit, deşi nu înţeleg motivul, căci toate plăcerile ar trebui să se
plătească, într-o țară în care industria
cea mai profitabilă este... cea a impozitului!
Toți aceşti copaci i-am plantat în memoria celor care mi-au
încântat adolescența cu scrierile lor. Salcâmul, pentru a-mi reîmprospăta atmosfera
din Orașul cu salcâmi, al lui Mihail Sebastian. Am sădit şi tei, doi la număr. Unul pentru I. Peltz, deși
m-a făcut atât de mult să plâng, nu doar cu a sa carte ”Foc în hanul cu tei”,
ci și cu celălalte. Al doilea tei l-am sădit pentru Veronica și al său Emin,
dar și pentru toți îndrăgostiţii anonimi care poate nu și-au dat seama că
iubirea i-a scos din rândul comunibunzilor.
Am
sădit de-a valma pomi fructiferi, alături de arbuști care ne încântă doar simţurile, nu și papilele
gustative.
Îl
iubesc pe Liviu Rebreanu, nu numai pentru opera sa, dar și pentru afirmația că
prozatorul său preferat este Ionel Teodoreanu, pentru că l-a încântat cu
scrierile sale, chiar dacă el declara că nu ar fi putut scrie în stilul abordat
de către respectivul autor, adică medelenic...
și nu numai.
Ce contează că unii îl consideră mediocru?!
Este revoltător faptul că toți cei care se copilăresc sunt asimilați
mediocrilor, poate... fiindcă sunt... inofensivi. Dar unde l-au scuipat
criticii, l-a pupat Vodă... Rebreanu.
Salcia plângătoare mi s-a uscat... la
fel și castanul dulce. Nu am plantat
măslini, nu fiindcă nu aș iubi pacea și nici din alte pricini, cum ar fi cea
care să mă facă să exclam: Nu e pace sub
maslini, deși afirmația este de actualitate. Mai degrabă cred că acestora nu
le prieşte clima din zona noastră. În schimb, un pui de smochin așteaptă
cuminte în ghiveci, pentru a-i găsi un loc bun... sub soare. Acum, că am pus
bazele acestui triunghi imaginar, fabrica personală de oxigen, plăceri literare
și așteptări... pot sta un moment în leagăn. Nu am vrut să tulbur atmosfera
calmă, vorbind despre grădinița de legume, aflată în umbra benefică a nucilor.
Bine că mi-am adus aminte și de ei, deoarece răzbunători cum sunt ar putea
să-mi ridice cu rădăcinile lor puternice nu numai temelia gardului, ci și a
casei.
Am mai
avut un motiv să nu plec în... Bali. Sunt proprietara de drept și al unui... balaure. Unul cu cinci capete. Fiecare
poartă un nume: Cuca, Graser, Nera, Blaki și Briana. Ultimele două capete au
și nume de alint: Che și Evita. Balaurele
și renumele lui ar fi dorit să zboare cu mine în... Bali, că de nu se va plânge
negreșit vreunui organism internațional de protecție a balaurilor. Le-am
răspuns cu avertismentul că mă voi adresa și eu, la rându-mi, Organismului pentru Apărarea Proprietarilor
de Animăluțe de Companie Împotriva Excesului
de Dragoste din Partea Viețuitoarelor Aflate sub Tutelă.
Când am
scris berzei să-mi aducă un animal de companie, răspunsul a fost că un cățel
este ideal, pentru că ei, cățelandrii, se consideră servitorii omului, spre
deosebire de obrăznicăturile de pisici, care se vor egalul acestuia.
De
când am, nu un serv–animal, ci... cinci, am ce mângâia, în momentele de relache, respectiv burticile întoarse
ostentativ. Fac toate acestea, ca ele să nu se simtă discriminate, acum când
șerbia pare să se fi desființat, iar noi, ființele acestui pământ, teoretic, suntem
egale.
Și...
aceste fiind zise, plec în Cuernavaca. Aveți cuvântul meu de prozator, Ornitologi Rarisimi Și În Răspăr!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu