ÎN CURÂND A DOUĂSPREZECEA CARTE
Din volumul de versuri în curs de apariție
”Perfectele mirări”, de Vasile Dan Marchiș, sunt publicate un grupaj de poezii
în revista de mare prestigiu ”OBSERVATORUL” , din Toronto, Canada.
Poezii din viitoarea carte menționată sunt publicate
și în prestigioasele reviste: Actualitatea literară, Argeș, Boem@, Impact,
Litere, Lumină lină, Plumb, Surâsul Bucovinei etc.
Vasile
Dan Marchiș,
fondatorul
revistei „Sintagme codrene”
purtător
de cuvânt al LSR
Nota noastră. Lauda de sine este considerată o formă a aroganțe, dar și a prostiei maxime, iar efectul este contrar celui așteptat, degradând pe cel în cauză. Goethe spunea: „Man sagt: eitles Eigenlob stinket; das mag sein.”
Ci „oricine se laudă
să se laude în Domnul”. Pentru că nu cine se laudă singur va fi primit, ci
acela pe care Domnul îl laudă. – 2 Corinteni 10:17,18
O stimă de sine sănătoasă constă nu în laudă de sine sau în preamărirea atributelor personale, cum se întâmplă în cazul celor cu personalitate narcisistă, care simt o nevoie acută de a fi apreciați și admirați, de a le fi cunoscute realizările. De aceea, de multe ori arăta cât de bine îşi face treaba, câte lucruri cunoaşte sau cât de jos sunt alţii faţă de el. Credea că mulţi îl invidiază şi se simţea superior, pretinzând că a fost înţeles greşit deoarece presupusa ignoranţă a celor din jur îi împiedica să-i aprecieze calităţile pe deplin. Toţi îl evitau din cauza aroganţei sale. Dar adevărul era că, adânc în sufletul său, VeDem se simţea singur şi rănit din cauza proastei imagini de sine.
*****
Să fii lăudat de oameni nu înseamnă nimic, că nu de
dragul oamenilor faci un oarecare bine, ci pentru Dumnezeu. De aceea, caută
laudă şi înălţare nu de la oameni, ci de la Unul Dumnezeu. „Ce te făleşti întru
răutate, puternice?”, spune Prorocul (Psalmul 51, 1). Pentru ce ceri laudă de
la alţii pentru binele tău? Căci nici tu însuţi nu ştii ce este binele. Binele
mereu rămâne bine, chiar dacă nu l-ar lăuda nimeni, iar răul rămâne rău, chiar
dacă nimeni nu l-ar osândi.
*****
Îndată ce reuşeşte cineva vreun lucru bun cât de
mic, se iţeşte îndată demonul şi începe să-i trâmbiţeze în urechi: „Eşti aşa şi
pe dincolo”. Nu-l asculta şi nu intra în vorbă cu acest amăgitor, ci
retează-i-o îndată: „Taci şi ieşi”.
