Suflet liric pentru Transilvania

                                  de Gheorghe Pârja

Buna noastră prietenă, a scriitorilor și cititorilor, criticul literar Irina Petraș, președinta Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, își marchează periodic locuirea cu o antologie, care adună sufletul liric al Transilvaniei între coperți. Pentru Doamna Irina locuirea înseamnă, pe măsură ce se înmulțesc anii trecuți, nu doar casa caldă cu ocrotirea sensibilă a părinților în preajmă, ci și un pom cu umbră și foșnet și dealuri care se văd ori încotro. Ardeleancă fiind, cu rădăcini în Maramureș și Sibiu, privirea Doamnei Irina nu se oprește în dealuri și păduri, ci se sprijină pe ele, își recunoaște reperele, poate visa, în tihnă, depărtări. Recenta antologie gândită de Doamna Irina poartă titlul „Poemele Transilvaniei” (Editura Școala Ardeleană, 2025).

Ne spune Doamna care a gândit antologia: „Sunt poeme despre locuire și vatră, despre istorie și vatră, despre istorie și restriște, despre priveliști și oameni de soi, despre dor și dorință, despre durere și speranță. Transilvania e solemnă, e loc al memoriei și temelie de gândit viitorul. E despre singurătate și comunitate. Despre viață în durata lungă a unui neam și despre viața de fiecare zi, căreia îi dă contur și rădăcini. Despre împăcare și neîmpăcare. Despre oameni.” Este luat ca argument profesorul Mircea Zaciu, cu acest text în spirit transilvan: „Această idee de țară, de fapt un sentiment difuz și fierbinte, fluid ca sângele. Mireasmă, dogoare, livadă, poame și țintirim. Și vocea bunicii când pomenea mormintele familiei sub merii sălbatici din țintirimul de la Șomcuta. O vocabulă stilet și sânge, Transilvania.”

Poeți din Maramureș, în număr de nouă, au pus sufletul lor spre cântarea Transilvaniei. Suntem grupați în Reprezentanța Maramureș a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, care, recent, a realizat un film cu poeme din creația unora dintre noi, difuzat în rețeaua online, de unde au venit plăcute aprecieri. Cele nouă nume antologate sunt poeți consacrați din Maramureș, autori de cărți, bine comentate de critica literară. Să vedem decantarea sufletului liric în ordine alfabetică. Poetul Alexa Gavril Bâle crede în nedespărțirea de țară, așa că, vede cum „zori ce se amestecă cu pulberea drumului/strigăt și răstrigăt din vechime/străbat ținuturi și veacuri călare pe același cal”. O, Transilvanie natală! Poeta Florica Bud scutură peste Ținut frunze de rugă, descoperind inedite simfonii ale cuvintelor dăruitoare și „ascultă ecoul statuilor în parcul rezervat doar îndrăgostiților, încă pudic. Piatra răsună sub pașii grei ai celor care numără în gând frunze de rugă.”

Poeta Elena Cărăușan, venită dintr-un teritoriu de sentimente conjugate în metafore fertile, aduce un elogiu Clujului: „Cei care ne-am lăsat respirația tinereții aici/dăruim un cuvânt. Un cântec, o lacrimă/amintirii că odată orașul respira și prin noi./Știe cineva din ce se vor face amintirile de mâine?” Poeta Rodica Dragomir, urmată de un univers rafinat, sprijinit de vitalitatea unei sensibilități cu o matură expresie afectivă, vine să completeze durata lungă a unui neam prin evocarea tatălui: „Cuvintele tale/sunt focul luminii/ce moare și renaște mereu/pasăre mitică/ce-mi scrie în suflet/și minte/povestea neamului meu.” Poetul Ștefan Jurcă în poezie se identifică cu valoarea lui din proză, cu o estetică substanțială, în care pădurea vuiește uneori: „Atâta singurătate simțea copilul/ lângă podul de fier/mama parcă uitase de el/Aplecată pe snopii de cânepă/Apa-i desena pulpele tinere/pădurea vuia uneori însă apa/avea curgerea ei susurând.”

Doamna cuvintelor, cum a numit-o cu un prilej, Betty Kirchmajer-Donca este și o cunoscută prozatoare și traducătoare, aduce în această antologie lirică, sub raza unui rafinat ochi feminin, peisaje silvestre din Nord: „pădurea cu cerbi se-nalță/ostoindu-mi tihna care/din înaltul cireșilor/îmbrăcați în curcubeie/mă coboară lin/prin culorile văzduhului.” Pentru poetul Gheorghe Pârja, a cărui poezie de factură dramatic-lirică, hrănită din tradițiile Maramureșului, dar și de sevele modernității (L. Ulici) „Transilvania este roată de piatră prin memoria neamului/ Sbor de vultur însângerat. Codru de viscol,/Stejar de nervi, mame îndoliate,/Pulbere tristă, foșnet sublim/Loc de viață și căpătâi/Din munții Zarandului până-n Gutîi/. Regretata noastră colegă, poeta Ioana Ileana Ștețco (1952-2022), cea care și-a sprijinit elanul liric cu preaplinul trăirilor, este prezentă în antologie cu un poem amplu și convingător. Pentru Ioana, albastru de Transilvania sunt bisericile care își trimit turlele-n cer, în aerul tare al înălțimilor, „prin venele deschise/se aude ritmul unor întârziate colocvii/și cântecul de leagăn pierdut/Văd aceeași mamă cum leagă morminte/cu un fir de iubire albastru/așa că numai sculptorii de vise/desenează miresme și se prefac/că gândul ascute securea.”

Poetul Echim Vancea, cel mai poet dintre noi, cum l-am numit la o aniversare, crede liric „că la fiecare cântat al cocoșilor/câmpia își desfășoară tăcerea înconjurată/de saluturi care – când­va – s-au lăsat pradă/mult prea multor lovituri la hotarele zilei/ Deasupra câmpiei jurământul primului domn/se mai aude și astăzi în dangătul clopotelor.” Da, Transilvanie, fântână care luminezi de ziuă, sunet clar într-o casă până-n cer, funie de neamuri peste neamuri, loc de adevăr și de cuvânt, pentru memoria părinților și pentru tânărul meu mormânt.

Mulțumim, Doamnă Irina Petraș, pentru această consistentă lucrare! În care Maramureșul este la loc de cinste! Prin câțiva dintre poeții lui, care au cunoscut vama urcării muntelui. Vă mulțumesc pentru har, dragi confrați!

Comunicat al IRINEI PETRAȘ, președintele filialei USR Cluj

 

Din activitatea Filialei clujene a Uniunii Scriitorilor -Toamna 2025:

Stagiunea de toamnă-iarnă se deschide cu „Ziua Limbii Române”

Luni, 1 septembrie, ora 15, la Centrul de Cultură Urbană Casino.

În program,  sub genericul Limba română – „o cântare veche”,

conferințe:

Irina Petraș Phonoanalize și hypograme

Ligia Tudurachi - Rostind limba: Scriitorii români în înregistrări istorice.

Iulia Iacob – „Melodia ospăta din tine": partitura limbii române.

Recital: Horia Bădescu, Oana Boc, Ana Herța, Vasile Igna, Vlad Moldovan,Daniel Moșoiu, Ion Mureșan, Adrian Popescu, Andreea Iulia Scridon - intermezzo muzical.

ALTE CÂTEVA REPERE:

Miercuri, 10 septembrie, ora 12, o nouă ediție a Exercițiilor de admirație. Scriitorii se citesc.

Vă rog să vă înscrieți pentru a recomanda cartea unui coleg sau pentru a vă prezenta pe scurt cărțile noi.

Miercuri, 24 septembrie, ora 14, la FICT: Întâlnire cu proza de azi. Detalii, în curând

Miercuri, 26 noiembrie, ora 14, la Muzeul de Artă, lansarea antologiei Poemele Transilvaniei și expoziția de pictură a Irinei Petraș.

Aștept înscrieri pentru Conferințe, Sub reflector, lansări etc.

Dar și știri despre evenimentele importante organizate de reprezentanțe ori individual, de membrii Filialei Cluj.

Invitație - Zilele revistei CAIETE SILVANE - Invitată Ana Blandiana

 

IOAN AUREL POP, istoric

Moș Ajun și moș Crăciun

În Ajun, ne pregătim cu toții de marea sărbătoare a Nașterii Domnului. În lungile decenii de comunism, ne pregăteam greu, uneori pe ascuns, cu frică. Era dificil să fim veseli, după ziua de muncă obligatorie și după toate lipsurile legate de aprovizionare. Și azi muncesc unii dintre noi, dar suntem în libertate și putem vorbi despre Crăciun fără opreliști. Sau așa s-ar cuveni și așa ar trebui.

Substantivul neutru ajun, cu pluralul ajunuri, înseamnă „post”, „zi sau perioadă de timp” care preced anumite sărbători și care presupun post; termenul se referă mai ales la ajunul Crăciunului și la cel al Anului Nou. În anumite regiuni se zice și arjun sau agiun. În dialectul macedoromân se spune ağun, ceea ce înseamnă „pe nemâncate, flămând”; în dialectul istroromân există forma jun. De unde va fi venind acest cuvânt?

Evident, din latinește și, în acest sens, cei care caută forme slave de influențare a cuvântului românesc se află pe căi rătăcite. În latină există iaiūnus, formă reconstruită în mod ipotetic la Plaut, probabil prin disimilare *aiūnus; În albaneză, limbă formată cu baza în vechi dialecte ilirice și tracice, peste care s-a așezat, în parte, latina populară, există forma ağenoj; în dialectul napolitan iagiuna; în cel genovez zazun; în franțuzește jeun; în spaniolă ayuno. Lingviștii spun că este posibil ca francezul à jeun să reprezinte un mai vechi *ajeun, unde -a a fost înțeles ca prepoziție. În general ajun se explică drept derivat postverbal de la ajuna, și acesta ca rezultat al latinescului *aiūnāre (după savanți ca Wilhelm Meyer-Lübke, Alexandru Philippide, Giorge Pascu) sau de la eiūnāre (după Friedrich Christian Diez, Sextil Pușcariu, Ion-Aurel Candrea, Ovid Densușianu) sau de la *ieiūnāre (după Timotei Cipariu). Pe lângă substantivul feminin consacrat (ajunare) și verb (a ajuna), există substantivul neutru ajunat (ajun, post) și adjectivul care poate să fie substantivizat ajunător (postitor, cel care postește).

Dintre toți, Timotei Cipariu, canonicul erudit de la Blaj, membru fondator al Academiei Române și cunoscător a 13 limbi europene și asiatice, pare să aibă dreptate. În latinește și, cu precădere, în latina târzie, există ieiunator, -oris=cel care postește (substantiv masculin), ieiunatio, -onis=postire (substantiv feminin), ieiune=uscat, arid, sărac, fără sevă (adverb), ieiunium, -ii=nemâncare, post (substantiv neutru), ieiuno, -are=a ajuna, a se abține de la mâncare, a se abține de la plăcerile acestei lumi (verb de conjugarea întâi, ca și în românește), ieiunus=nemâncat, înfometat, sec, steril, sărac (adjectiv cu trei terminații). Aceste forme există în latină și nu este nevoie de reconstituiri ale filologilor. Este firesc să presupunem că latinescul ieiunare a dat în românește ajunare, după cum, de exemplu, iudicare a dat judecare. Cu alte cuvinte, vocala „i” din latina clasică și vulgară a primelor secole ale mileniului întâi a devenit în timp, în latina dunăreană, „j”. Faptul acesta și unele similare (transformarea pomenitului „i” în „g” sau „z”) s-au petrecut în mai multe limbi, mai ales romanice. Cuvântul latinesc de la care am plecat are, cu siguranță, vechi rădăcini indo-europene.

De ce se zice la noi moș Ajun și moș Crăciun? Este tulburătoare asocierea cuvântului „moș” cu „Ajun” și „Crăciun”. O explicație plauzibilă oferă doamna profesor dr. Aurelia Bălan-Mihailovici. „Mòschos” are, în greaca veche, sensul de „vlăstar”, „mlădiță” și, prin analogie, „fiu”, „urmaș”. Verbul „a moși” înseamnă „a aduce pe lume moșul”, adică urmașul, copilul purtător de speranță. Prin urmare, „Moș Crăciun” însemna la origine „copilul născut” sau „copilul adus în lume”. Așadar „Moș Crăciun”, în ciuda imaginației copilărești care a copleșit înțelesul inițial, înseamnă „pruncul Iisus adus pe lume”, ființa aceasta mirifică fiind totuna cu Mântuitorul.

Vorba românească „Crăciun” ar proveni, după unii specialiști, din latinescul creatio, -is, cu acuzativul singular creationem sau creacionem, Din această din urmă formă, după căderea consoanei finale „m” (cum să întâmplă mereu), ar deriva Crăciunul românesc. Creacio însemna în latină (în latina târzie) și naștere, dovadă că în italiană pentru copil se folosește și cuvântul „creatura”. Obiecția teologică (a lui Alexandru Ciorănescu) adusă față de o asemenea origine, anume că ideea de „creație” sau de „naștere” este împotriva dogmei creștine, nu rezistă pentru că poporul nu ține seama de dogme. Ca dovadă, în Occident, pruncul Iisus era numit în latina medievală cultă (inclusiv în cea bisericească) „Partus”, adică „născut”, iar „partorire” semnifică în italiană „a naște”. În plus, în mai toate limbile romanice, numele Crăciunului cuprinde ideea de naștere: Noël, Natale, Navidad, Natal etc. Alți specialiști au alte opinii și pornesc de la alte cuvinte vechi sau chiar de la alte premise. Astfel, unii cred că, fonetic vorbind, „Crăciun” ar putea să provină și din calatio, -onis, adică adunare a fidelilor unor culte precreștine, din colatio, -onis, prima zi din lună când preotul anunța sărbătorile (precreștine) din perioada următoare, din incarnatio, -onis (întrupare) etc. Sunt și opinii care consideră cuvântul acesta românesc ca fiind ivit din grecește sau din substratul traco-dacic, pe motiv că el ar fi prezent în limbile slave din sud-estul Europei, în albaneză și în maghiară, adică pe unde au trăit tracii și rudele lor. Este greu de spus cu certitudine, dar originea latină a cuvântului Crăciun mi se pare și azi cea mai plauzibilă. El se află moștenit, în forme apropiate de ceea ce avem în dialectul daco-român, și în toate celelalte trei dialecte ale limbii române și în acele limbi vorbite azi nu neapărat pe locurile unde au trăit tracii, ci unde au trăit străromânii (protoromânii), primul popor creștinat din aceste regiuni. La venirea slavilor în Balcani și apoi a ungurilor în Pannonia, daco-romanii, românii timpurii și românii propriu-ziși primiseră, în mare parte, cuvântul Domnului și fuseseră creștinați în limba latină. Asta înseamnă că ei aveau demult în limba lor un nume pentru sărbătoarea Nașterii Domnului. Nu se poate presupune – chiar dacă unii filologi s-au avântat să facă asta – că denumirea românească a sărbătorii Nașterii Domnului ar putea fi împrumutată de la slavi, din mai multe motive, unul fiind de ordin istoric și fiind decisiv: slavii s-au creștinat în urma românilor (în secolele al IX-lea și al X-lea), ca, de altminteri, toate popoarele din vecine cu românii. Prin urmare, fenomenul a fost invers, adică natural: popoarele slave (și poporul maghiar) care au în limbile lor un cuvânt similar cu „Crăciun” l-au luat pe acesta de la străromâni și români, nu invers.

Aceste interpretări variate ale cuvântului „Crăciun” și ale numelui de „moș Ajun” și „moș Crăciun”, chiar dacă nu lămuresc întotdeauna în chip mulțumitor lucrurile, ci – după vorba lui Lucian Blaga – „sporesc a lumii taină”, au farmecul lor.

Conform tradiției, Maica Domnului înainte de a naște a cerut ajutor lui moș Ajun, dar acesta, considerându-se prea sărac, a trimis-o către fratele său mai înstărit, moș Crăciun. Astfel Fecioara Maria a născut în staulul al cărui stăpân era moș Crăciun. Se spune, din timpuri vechi, că în noaptea de Ajun nu e bine să dormi pe paie sau în fân, în grajdul animalelor, fiindcă, în această noapte, boii vorbesc între ei despre Mântuitorul Hristos care s-a născut în iesle și pe care aceștia l-au încălzit cu suflarea lor. Se mai spune că în Ajun de Crăciun cerurile se deschid și că această minune nu poate fi văzută decât de oamenii credincioși și buni la suflet. În unele regiuni ale țării, în ziua de Ajunul Crăciunului, preotul și cântăreții bisericești umblă cu icoana nașterii lui Iisus Hristos. În alte părți, copiii și flăcăii umblă cu Plugușorul, obicei rămas din timpurile când primenirea vremii se considera la 1 martie, zi în care se făcea în comunitate și pornirea plugurilor, adică începerea aratului de primăvară.

În Ajun și de Crăciun, se urează frumos la noi și se constată că „La toată casa-i lumină,/ La tot focu-i oala plină”. Așa să fie, cu bucurie și sănătate! Să vină colindătorii! La mulți ani!

Notă:

Text comunicat prin bunăvoința doamnei IRINA PETRAȘ

Scriitorii în Cetate

                                                                                                     de Gheorghe Pârja

Ziua de 24 martie va rămâne de referință pentru breasla scriitorilor din Filiala Cluj, deci și a celor din Maramureș. Au avut loc alegeri pentru cei care sunt desemnați prin vot să conducă destinele Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România. La eveniment au fost prezenți criticul literar Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor, și scriitorul Varujan Vosganian, prim-vicepreședintele instituției. Cei doi au prezentat un raport asupra Uniunii. Este știută atitudinea unor foști membri ai breslei, puși pe demolarea ei morală, care au intentat numeroase procese. Scriitorii prezenți au fost informați că procesele s-au încheiat cu sentințe definitive în favoarea Uniunii. Reclamațiile s-au dovedit nefondate. Ba mai mult, Uniunea a primit și scuzele statului român.

Criza financiară care bântuie instituțiile de cultură nu a ocolit nici breas­la noastră. Din fericire, a fost trecută cu bine. Domnul Nicolae Manolescu a vorbit despre creșterea vizibilității operelor literare și a rolului scriitorului în această vreme. Altfel spus, despre afirmarea identității profesiei noastre. Apoi legătura Uniunii cu instituțiile de cultură, cu școlile, cu publicul. S-a arătat foarte preocupat de structura manualelor școlare, care au o viziune derutantă în privința autorilor și operelor valoroase. Proiectul Legii învățământului a făcut obiectul unor repetate intervenții ale scriitorilor. Uniunea a semnat, alături de sute de profesori de gimnaziu și liceu, un memoriu în care sunt amintite neajunsurile proiectului și se cerea remedierea lor. Și-a unit vocea cu a altora, în condamnarea plagiatului.

S-a făcut o pledoarie pentru sobrietatea dezbaterilor, în care opiniile să respire în voie, în care să predomine argumentele, nu injuriile. S-au adus în discuție revistele literare. Domnul Manolescu a precizat, apăsat, că fără reviste literare nu există literatură. Cărțile scriitorilor ar ajunge într-un sac legat la gât. Meseria de scriitor presupune cartea ca mod de existență, iar revistele sunt un curier admirabil pentru circulația ideilor. În reviste se manifestă spiritul critic, aici se comentează și se consacră valorile. A deplâns starea în care a ajuns revista „Familia”, de la Oradea, publicație în care a debutat Mihai Eminescu. Este condusă stângaci și fără personalitate. Sperăm în revigorare!

Apoi s-a făcut pledoarie pentru limba literară. Oare ce se va întâmpla cu literatura când limba română nu va fi literară, ci se va instala acest jargon trivial? Uniunea Scriitorilor are obligația ca acest lucru să nu se întâmple. Scriitorii cu pana lor, de gâscă, sau computerizată, Uniunea cu misiunea de a crea mediul necesar unei existențe a literaturii! Am reținut definiția domnului Manolescu: „Uniunea Scriitorilor nu este o asociație oarecare, un ONG ca atâtea altele, nici un simplu sindicat de breaslă, ea este ultimul bastion al literaturii adevărate din România secolului XXI.”

Nu am uitat că a fost o întâlnire de alegeri la Filiala Cluj. Cu acest prilej, doamna Irina Petraș și-a prezentat izbânzile mandatului care s-a încheiat. I-am fost alături și știu energia cu care s-a implicat în conducerea Filialei. De la cărțile cu caracter de unicat, în care și-au găsit locul o bună parte din scriitorii Filialei, la legătura periodică cu toți membrii Filialei. Sub deviza acaparatoare: Scriitorii în Cetate! La urna de vot, numele criticului literar IRINA PETRAȘ a ieșit învingător. Deci ea va conduce Filiala în următorii cinci ani, alături de Comitetul de conducere, format din: Doina Cetea, Laura Poantă, Ovidiu Pecican, Constantina Raveca Buleu. Ca reprezentant al Filialei Cluj în Consiliul Uniunii Scriitorilor din România a fost ales criticul și istoricul literar Ovidiu Pecican. Cum aminteam la început, la adunarea de alegeri au fost și scriitori din Reprezentanța Maramureș, Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor, care au contribuit la exercițiul democratic cu opinii despre mersul Uniunii. Confrații din Maramureș, prezenți la Cluj, au fost scriitorii: Terezia Filip, Gheorghe Mihai Bârlea, Ștefan Jurcă, Nicolae Goja, Ioan Dragoș, Nicolae Scheianu, Florian Roatiș, Nicolae Iuga și, cu voia dumneavoastră, Gheorghe Pârja.

Menționez că și domnul Nicolae Manolescu era în campania electorală pentru președinția Uniunii. Rezultatul va fi la sfârșitul turneului prin filiale. Are și un contracandidat. Despre toate acestea cu alt prilej. A fost o atmosferă intelectuală de ținută, semn de solidaritate, necesară în numele scrisului românesc. Noi, cei din Maramureș, ne-am dus și ne-am întors acasă grație domnului Dorin Orean, și instituției la care lucrează. Mulțumim! M-am bucurat că am intrat în muncile de primăvară. Atât scriitorii, cât și oamenii pământului. Am fost în Cetatea literară cu gânduri de bine!

Galerie foto de la Alegerile Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România. Invitat special acad. Nicolae Manolescu

Foto: Nicolae SCHEIANU

Aniversarea Irinei Petraș, se sărbătorește cu lansarea cărții „Efectul de crepuscul. Eseuri, divagări” la Editura Școala Ardeleană!

Eveniment editorial de excepție pe 27 noiembrie 2022, de ziua scriitoarei Irina Petraș, președinte Uniunea Scriitorilor Cluj, „Efectul de crepuscul. Eseuri, divagări” la Editura Școala Ardeleană. La mulți ani!

Cartea pune laolaltă eseuri și divagări publicate în ultima vreme în reviste literare („România literară”, cele mai multe, apoi „Steaua”, „Tribuna”, „Viața Românească”, ”Nord Literar”, etc.), câteva intrând, fragmentar, și în cuprinsul unora dintre cărțile mele precedente („Literatura română contemporană. O panoramă”, „Moartea la purtător. Stări și cuvinte”, „Oglinda și drumul. Prozatori contemporani”, „Vitraliul și fereastra. Poeți contemporani”, „De veghe între cărți”, „Viața mea de noapte”, „Ochii minții” etc., toate consultabile în pdf pe site-ul: www.irinapetras.ro). Și de data aceasta, textele trimit, firesc, unele la celelalte. Gândirea vieții printre cărți este una în mișcare – conexează, se întoarce din drum, repetă, revine cu nuanțe, remaniază discret în pas cu mereu alte lecturi. Răz-gândirea ține și ea aproape. Am adăugat câteva, puține, aproape-cronici de câte ori a fost vorba despre cărți care m-au pus pe gânduri fiindcă au atingere cu temele mele obsesive: Transilvania, românitatea și limba română, moartea, visul, locuirea, relația ficțiune-realitate, imaginația și gândul… Teme care se imbrică inevitabil.

Efectul de crepuscul trimite la vârsta crepusculară spre care mă îndrept, dar sugerează totodată o consecvență a preocupărilor mele, o încă nesecată poftă de a ispiti valențe ale cuvintelor în legătura lor fremătândă cu enciclopedia mea personală. Așa am numit și cea mai nouă expoziție a mea de pictură. (IRINA PETRAȘ).

Notă. Scriitoarea Irina Petraș (n. 27 noiembrie 1947, Chirpăr, județul Sibiu) este critic literar, eseistă, traducătoare și editor român, președintele Uniunii Scriitorilor Cluj.

 

Sursa: NapocaNews

Evenimentele zilei de 27 noiembrie 2022

 

Evenimentele zilei de 27 noiembrie

43 î.Hr.: 

Al doilea triumvirat, încheiat între Octavian, Marc Antoniu și Lepidus.

511: 

Moartea fondatorului Dinastiei Merovingiene Clovis I conduce la divizarea Imperiul Franc| sub cei partu fii ai lui Theuderic, Chlodomer, Chlodomer und Childebert.

602: 

Regele bizantin Mauriciu și fii lui sunt uciși de soldații lui Focas Tiranul, cel care va urma la tron.

1095: 

Papa Urban al II-lea declară Prima Cruciadă la Conciliul de la Clermont.

1308: 

Henric al VII-lea este ales rege al romanilor.

1640: 

Lege emisă de domnitorul Matei Basarab, prin care era limitată posibilitatea de închiriere a mânăstirilor de la Muntele Athos sau a altor locuri sfinte.

1895: 

Alfred Nobel (1833-1896) a creat Premiile Nobel. Primele recompense au fost decernate în anul 1901. Premiile se decernează în fiecare an la 10 decembrie, data decesului lui Alfred Nobel.

1919: 

Prin Tratatul de pace de la Neuilly sur Seine, Bulgaria pierde teritoriul trac de la granița cu Grecia, teritoriul din vest este atribuit Statului sârb și sudul Dobrogei cu Silistra, României.

1940: 

La Strejnic, localitate în județul Prahova este asasinat de legionari istoricul Nicolae Iorga.

1940: 

Mai mult de 60 de foști oficiali și susținători români ai regelui abdicat Carol al II - lea, vor fi uciși de Garda de Fier a lui Ion Antonescu, în închisoarea de la Jilava, în așteptarea procesului lor.

1945: 

Un cutremur de 8.2 în Iran a provocat circa 4.000 morți.

1963: 

La prăbușirea unui DouglasDC-8F al companiei Trans-Canada din Montréal, Canada, au murit toți cei 118 pasageri.

1971: 

Sonda spațială sovietică Marte 2 aflată pe orbita planetei Marte lansează modulul de coborâre. Acesta funcționează defectuos și se prăbușește, însă este primul obiect făcut de om care ajunge pe suprafața planetei Marte.

1978: 

A fost fondat Partidul muncitorilor din Kurdistan, (PKK).

1983: 

Un avion Boeing 747 se prăbușește în apropierea aeroportului Barajas din Madrid, omorând 181 de oameni.

1989: 

Revoluția de Catifea: Are loc o grevă generală de două ore, în toate sectoarele economiei, pe tot cuprinsul Cehoslovaciei.

1998: 

A avut loc la București premiera filmului „Terminus Paradis", în regia lui Lucian Pintilie, care a fost distins cu Marele Premiu Special al Juriului la Festivalul de la Veneția.

2000: 

În Norvegia se deschide Tunelul Laerdal, cel mai lung tunel rutier din lume, de 24,5 km lungime, între Aurland și Laerdal. Astfel, se creează un drum continuu de la Oslo la Bergen.

Celebrări 27 noiembrie

1885: 

A fost născut Liviu Rebreanu.

1940: 

A fost născut Bruce Lee.

1867: 

A fost născut Grigore Antipa.

1892: 

A fost născut Pedro Salinas.

1937: 

A fost născut Gail Sheehy.

1635: 

A fost născut Françoise de Maintenon.

1884: 

A fost născut Vasile Voiculescu.

1942: 

A fost născut Doina Bogdan-Dascalu.

1964: 

A fost născut Dan Giju.

1928: 

A fost născut Angela Ion.

1939: 

A fost născut Nicolae Manolescu.

1951: 

A fost născut Florea Miu.

1947: 

A fost născută criticul literar  Irina Petras - FOTO.

1949: 

A fost născut Vasile Sav.

Comemorări 27 noiembrie

1940: 

A murit Nicolae Iorga.

1953: 

A murit Eugene O'Neill.

1972: 

A murit Victor Eftimiu.

Sursa: Wikipedia

Irina literaturii

 

                                                                                                          de Gheorghe Pârja

Acest titlu, asumat de mine, cerea un cuvânt de respect pentru o Doamnă a literaturii române. El a pornit de la o discuție cu Doamna Irina Petraș, care-mi spunea că un ideal discret, în viața ei, a fost ca atunci când cineva rostește numele IRINA să se știe că este vorba despre ea, Irina Petraș. Eu cred că a reușit, mai ales în lumea scriitorilor. Ca autor, o știu din vremea în care mă inițiam în viața culturală a Clujului, la celebra cafenea „Arizona,” unde i-am cunoscut, pentru un timp definitiv, pe tinerii poeți, pe atunci, Adrian Popescu, Ion Mircea, Dinu Flămând ori regretatul critic literar Petru Poantă. Irina Petraș era fata morgana din orizonturile mele mișcătoare. Am avut șansa să ne cunoaștem, după răsucirea vremii, când în Cluj-Napoca a fost inițiat Festivalul Internațional „Lucian Blaga,” una dintre marile manifestări românești cu vocație europeană. Un alt prieten, poetul Horia Bădescu, m-a recomandat universitarului Liviu Petrescu, președintele Societății culturale „Lucian Blaga”, care patrona manifestarea. Așa am ajuns să fiu prezent încă de la prima ediție a Festivalului.

Doamna Irina era prinsă în corola sărbătorii. Apoi, din anul 2005, când a devenit președinta Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, avem întâlniri literare mai dese, fixând la margine de țară și un terminal, prin Reprezentanța Maramureș a Scriitorilor. Așa, fata morgana din orizonturile mele mișcătoare a devenit Doamna Irina Petraș, sau pur și simplu Irina. Un ideal atins de purtătoarea acestui nume. Apoi am tresărit când mi-a spus că tatăl ei are obârșii în Nord, mai precis la Nistru, unde s-a născut. Încă un motiv de a spori covorul de suflet. Doamna Irina s-a născut în Chirpăr, lângă Sibiu, cu legături ulterioare cu Agnita. I-am deschis cărțile cu prețuirea oamenilor care se cunosc, dar și cu detașarea asumată a cititorului. Am descoperit un univers de preocupări care mi se potrivește.
Așa m-am încumetat să decupez un succint portret al criticului literar, eseistului, editorului, traducătorului și artistului plastic Irina Petraș. Irina are o personalitate care fascinează prin discreție fermă, și nu este prea ușor să-i descifrezi enigmele. Și totuși insistența din aproape poate da roade. Pentru a fi pe calea cea bună, l-am luat aliat pe universitarul clujean, Ilie Rad, un bun prieten al amândurora, pentru a-mi întări convingerile despre Irina literaturii. Sunt lesne de observat generozitatea și altruismul cu care își cheltuiește timpul și energia, răbdarea acordată orgoliilor confraților. Că așa-i în artă! Are o inteligență nativă, dovedită în școlile urmate, a fost elevă premiantă, dar se mândrește cu simțul practic moștenit de la părinți. Mă reazim de mărturisirea dintr-un interviu: „îmi cos singură hainele, gătitul este o plăcere și o artă, îmi fac rafturile pentru cărți, pun gresie, zugrăvesc, vopsesc, pun murături.”
Practică o independență totală, nu acceptă nimic fără lămuriri și se „simte înrolată doar în comunitatea vastă a muritorilor.” Pasiunea cititului și scrisului i-a dominat viața. De aceea i-am zis și eu: Irina literaturii. Se măgulește cu o amintire din Evul Mediu, când cei care știau să citească nu puteau fi condamnați la moarte. Asta era atunci, Doamna Irina! Îi constat o generozitate cu care se dăruiește altora. Cunoaște limbile engleză, franceză, italiană, din literatura cărora a tradus cărți de referință. Știe rusa și germana. Este autoarea unei opere vaste, abordând căi mai puțin bătute în literatură. Cu curaj și profundă alcătuire intelectuală s-a apropiat de proza lui Camil Petrescu, l-a analizat pe Ion Creangă, povestitorul, dar a scris și o Panoramă a criticii literare românești. A abordat știința morții, locurile și locuirea, precum și feminitatea limbii române.
De veghe între cărți, și-a povestit viața ei de noapte în fragmente onirice. Este autoare de scrieri didactice, cărți de publicistică. Nemuritoare este energia investită în antologiile Filialei Uniunii Scriitorilor, în care sunt cuprinși și scriitori din Maramureș. Spunea recent într-un interviu: „Da, locuiesc în literatură și, inevitabil, de vreme ce sunt româncă, locuiesc în limba română. În limba română m-am născut, i-am preluat toată moștenirea, prin ea văd și înțeleg lumea și profit din plin de libertatea pe care mi-o lasă, de a scormoni etimologic prin lăzile ei de zestre.”
Am scris acest text deoarece este 27 noiembrie, ziua ei de ivire în lume și pentru tandrețea riguroasă cu care ne primește, în lumea ei. Pe scriitorii din Maramureș. Se vede că busola paternă arată Nordul! Da, Irina literaturii!
• 27 noiembrie, pentru familia mea, este Ioana frunzei de nuc. Când depărtările se scurtează, valurile oceanului lovesc prin țări depărtate. Mă supun moralei primitoare a pietrei, apele se urcă la cer să fie lacrimi lui Dumnezeu. Sărbătoarea vine din America, într-o sâmbătă. La marginea lumii, rezervații de polen care sporesc misterul. Dezleagă-l, Doamne, că atât mi-a rămas: depărtarea și cutremurata frunză de nuc.
La mulți ani, IOANA!

Fotografia zilei - Scriitori maramureşeni la filiala Uniunii Scriitorilor din România din Cluj

 

Festival naţional de literatură în Cluj-Napoca

 În 9 şi 10 iunie 2019, va avea loc FestLit Cluj 2019, ne informează Irina Petraş, preşedinte Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, de care aparţin şi scriitorii din judeţul Maramureş. 

Programul va începe duminică, 9 iunie, ora 17,30, cu deschiderea festivă, la Hotelul Belvedere. După cuvintele de salut, va fi Rondul de gală al poeților. 

Luni, 10 iunie, ora 10, la sediul Filialei, va începe simpozionul: „Uniunea Scriitorilor și Filialele ei la aniversarea a 70 de ani de existență” şi apoi va fi lansat volumul aniversar „70”, al Filialei clujene și al revistei Steaua (prezintă Irina Petraș și Adrian Popescu). După Parada nominalizaților, va fi decernat Marele Premiu, acordat de juraţii Dan Cristea, Daniel Cristea-Enache, Irina Petraş, Răzvan Voncu, Mihai Zamfir. 

Marți, 11 iunie, ora 10, la Hotelul Belvedere, va fi prezentată lista canonică a literaturii române (pentru poezie și proză), realizată cu participarea a 30 de critici literari. Vor fi alocuțiuni susținute de Nicolae Manolescu, Mihai Zamfir, Răzvan Voncu, Daniel Cristea-Enache. Proiectul cultural este finanțat de Ministerul Culturii și Identității Naționale, Institutul Cultural Român și Primăria și Consiliul Local al municipiului Cluj-Napoca.

                                                                                    Nicolae GOJA

Două cărţi şi o expoziţie la Cluj-Napoca

Vineri, 3 noiembrie 2017, ora 12, la sediul Filialei clujene a Uniunii Scriitorilor, va avea loc lansarea celor două cărţi noi ale Irinei Petraş:

● Viaţa mea de noapte. Fragmente onirice, Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2017, 152 pagini. Coperta şi ilustraţia copertei: Laura Poantă.

Aş fi putut să-i spun şi Visul de noapte, aşa cum spui schimb de noapte, tren de noapte. Am ales, până la urmă, viaţă de noapte – e mai aproape de ceea ce cred eu despre versantul oniric al existenţei mele. Îmi convine şi nuanţa de sfidare a normelor de la lumina zilei. Plănuită de mult, ca o urgenţă introdusă în ritmurile scrisului meu de amănuntul că visez enorm, Viaţa mea de noapte porneşte de la două, pentru mine, adevăruri. Mai întâi, ceea ce vezi, simţi, înţelegi, pe scurt, trăieşti în vis/prin intermediul viselor este o experienţă/in-sperienţă de consistenţă şi însemnătate (aproape) egale cu ale experienţei diurne, în stare de veghe. Şi visele intră în definirea de sine, şi ele lasă urme, şi ele te construiesc. Pe de altă parte, povestea-vieţii-în-stare-de-veghe şi povestea-viselor-nopţii sunt ambele interpretări subiective şi larg condiţionate de contexte, sunt ficţiuni la distanţă egală de Adevărul absolut, niciodată nouă la îndemână.

● De veghe între cărţi. Scriitori contemporani, Editura Şcoala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2017, 364 pagini.

Volumul se aşează în continuarea precedentelor mele culegeri de comentarii critice şi eseuri: Literatură română contemporană – secţiuni, 1994; Cărţile deceniului 10, 2003; Cărţi de ieri şi de azi, 2007; Literatură română contemporană. O panoramă, 2008; Literatură română contemporană. Prelungiri, 2010; Divagări (in)utile. Viaţă şi literatură, eseuri, 2012; Oglinda şi drumul. Prozatori români contemporani, 2013; Vitraliul şi fereastra. Poeţi români contemporani, 2015. (vezi detalii pe www.irinapetras.ro). Textele au apărut, la vremea lor, în reviste literare – România literară, Viaţa Românească, Apostrof, Tribuna, Steaua, Contemporanul. Ideea europeană, 22/Bucureştiul cultural etc. Întregi ori comprimate, intră acum într-o nouă relaţie şi-şi sprijină unul altuia enunţurile. E vorba, şi de data aceasta, despre cărţi pe care le-am citit, cu o subiectivitate hazardată şi manipulată, în ultimii ani. Subiectivitate istorică o numea cineva. Am ales eu însămi cărţi, au ales redacţiile sau, nu în cele din urmă, autorii care mi le-au trimis.

Introduc, mai întâi, câteva Divagări – eseuri despre Starea literaturii: survolări ale unor mari teme, dar şi propuneri de noi instrumente de lucru: O lume ce pe nesimţite cade…, Breasla. Sau despre mintea de pe urmă, Notorietate şi valoare, Realitatea ficţiunii sau despre măsluire, Privirea scandinavă sau despre subtext, Paleo-plastica romanescă, Dispariţia cronicii literare?, Vitraliul şi fereastra, Moartea la purtător, Despre lichefierea verbelor spunerii, De la ex-otic la in-otic. Şi de data aceasta, textele mele trimit, firesc, unele la celelalte. Gândirea vieţii printre cărţi este una în mişcare – conexează, se întoarce din drum, repetă, revine cu nuanţe, remaniază discret în pas cu mereu alte lecturi. Răz-gândirea ţine şi ea aproape.

În secţiunea Scriitori şi cărţi, ordonată pur şi simplu alfabetic, după numele autorului, abordarea e când schiţă de portret, când comentariu axat pe o singură carte ori pe mai multe. Am scris despre peste o sută de scriitori: Diana Adamek, Gabriela Adameşteanu, Ion Agârbiceanu, Simona Antonescu, Nicolae Balotă, Horia Bădescu, Nicolae Bârna, Ana Blandiana, Oana Boc, Ştefan Borbély, Cora Botezatu, Ion Brad, Rodica Braga, Augustin Buzura, Tudor Cătineanu, Gabriel Chifu, Iordan Chimet, Dumitru Chioaru, Livius Ciocârlie, Al. Cistelecan, Nicolae Coande, Ion Cocora, Aurel Codoban, Sanda Cordoş, Radu Cosaşu, Liana Cozea, Dan Cristea, Constantin Cubleşan, Miriam Cuibus, Ştefan Damian, Vasile Dan, Vasile G. Dâncu, Vasile Sebastian Dâncu, Andrei Doboş, Traian Dobrinescu, Gellu Dorian, Mihai Dragolea, Gyorgy Dragoman, Echinox sau „prietenia exigentă”, Dinu Flămând, Gabriela Gheorghişor, Niculae Gheran, Cătălin Ghiţă, Gh. Glodeanu, Vasile Gogea, Nicolae Goja, Mariana Gorczyca, Rodica Grigore, Tibor Hergyán, Ion Horea, Medeea Iancu, Letiţia Ilea, Marian Ilea, Silvia Kerim, Elisabeta Lăsconi, Giovanni Magliocco, Laurenţiu Malomfălean, Aureliu Manea, Nicolae Manolescu, Rodica Marian, Angela Martin, Ioan Matei,, Ileana Mălăncioiu, Mihai Măniuţiu, Alexandra Medrea,, Mircea Mihăieş, Dan C. Mihăilescu, Miniaturas de tiempos venideros, Andrei Moldovan, Mori Ōgai, Ion Mureşan, Dafin Mureşeanu, Sânziana Mureşeanu, Mircea Muthu, Andreea Nanu, Olimpiu Nuşfelean, Thomas Owen, Alina Pamfil, Gheorghe Pârja, Eugen Pavel, Mircea Petean, Petreştii sau despre intimitate, Petru Poantă, Poezia în traduceri, Ion Pop, Ioan-Aurel Pop, Ioan Es. Pop, Mircea Popa, Adrian Popescu, Andreea Răsuceanu, Aurel Rău, Liviu Rebreanu, „andrisantul”, Adrian George Sahlean, Cristina Sărăcuţ, Gheorghe Săsărman, Monica Săvulescu Voudouri, Ion Simuţ, Nicolae Stan, N. Steinhardt, Liviu Ioan Stoiciu, Robert Şerban, Bogdan Teodorescu, Mircea Tomuş, Stelian Ţurlea, Mihaela Ursa, Mariana Vartic, Simona Vasilache, Matei Vişniec, Alexandru Vlad, Ion Vlad, Ion Vlasiu, Vasile Voia, Răzvan Voncu, Varujan Vosganian, Magda Wächter, Epistolar Zaciu-Şchiau, Stefano Zecchi, Vlad Zografi. Ca întotdeauna, oricâte asemănări aş contabiliza şi oricâte chenare aş inventa, până la urmă mi se impune din nou constatarea că avem de-a face cu singurătăţi.

● La Galeriile revistei Steaua, vernisajul expoziţiei de pictură Irina Petraş, Insperienţe.

NapocaNews

Prozatoarea Anca Goja la Cluj Napoca

           Joi, 10 noiembrie, între orele 12,00-15,00 la sediul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Cluj, va avea loc prezentarea cărţii de proză scurtă „Fabrica de fericire”, autor Anca Goja din Baia Mare.

Prezintă: Victor Cubleşan, Vasile G. Dâncu, Ioan Mureşan. Moderator şi gazdă al evenimentului literar va fi scriitoarea Irina Petraş, preşedintele USR, Filiala Cluj.

Despre Anca Goja şi cărţile ei Nona Ropotan spune: „Anca Goja mi-e cunoscută din mediul on-line, frecventăm aceleași cercuri de prieteni virtuali, cred că e posibil să ne și vedem în plan fizic cât de curând; o urmăresc cu mare drag pentru că îmi place la ea constanța. E printre puținii care nu se dezic de ceea ce fac; adică literatură, literatură de calitate bună. Și după ce a publicat în diverse reviste și antologii a ajuns acum la al doilea volum, după ce „Zăpadă neagră și alte povestiri” a fost premiat și apreciat și de critică și de către cititori. Și mai e ceva ce-mi place mult la ea: nu încetează să se perfecționeze, participă la tot felul de ateliere de scriere creativă, nu cred că din dorința de a mai afla ceva despre tehnica scrierii, cât din motive de surse de subiecte. Spun asta pentru că în vreo câteva dintre povestirile din „Fabrica de fericire” am regăsit ceva din spiritul „Poveștilor cu final schimbat”, volumul scris de Florin Iaru. Dar doar în spirit. Restul e intuiția și talentul Ancăi Goja de a contura personaje contemporane cu noi, aproape că banale prin platitudinile pe care le tot emit (cu viteze uluitoare uneori) și prin așa-zisele probleme existențiale cu care se confruntă. Spre deosebire de alte volume citite recent, în care am dat peste tușe grosiere ale defectelor și „handicapurilor” din cotidian, peste sarcasme gratuite și prost așezate în pagină, la Anca Goja dai peste un firesc aproape pierdut, chiar nefiresc deja pentru mulți dintre noi. Personajele din „Fabrica de fericire” au un singur lucru în comun: își caută fericirea; căutările au loc în cele mai neașteptate locuri, pe diferite lungimi ale zilei/nopții, se caută fericirea la modul conștient sau nu, cu ochii larg deschiși sau prin intermediul celor din jur. Dacă ajung sau nu în posesia acestui elixir de viață lungă veți afla citind volumul”. Succes Anca!

                                                                               GDL