VERBE EXILATE

     Gura ta 
      tăcând
      închisoare de
     cuvinte

      * * *
 Moartea 
nu mă
mai atacă
mă momeşte

* * *
Speranţa 
ţine
veşnic verde
bradul

* * *
În lungul
drum către tine
gândurile
fac o escală la
Dumnezeu
 * * *
Încă exist
Dumnezeu
îmi apreciază
mirarea

                              VASILE DAN MARCHIŞ

Istoria unei reviste – revista unei istorii (III)

Performanța nu vă este străină, domnilor membri fondatori! Știți să apreciați valoarea și arta. Aveți idealuri sănătoase și prin astea un viitor sigur, și demn de invidiat, în fața altor reviste. Experiența fiecărui număr născut cu sudoare și abnegație își pune amprenta evidentă asupra dumneavoastră. Am să fac rostire în cele ce urmează despre următoarele numere. Voi începe cu al doilea an de apariție și primul său număr editorial. De fapt cu revista ce poartă ,,pe tricoul aparițiilor”, de această dată, numărul 4. 

Aici, deja lucrurile sunt un pic schimbate! Deja apare întreaga familie Dragoș - de Lucăcești! Și mă bucură faptul. Lui Gelu D. jr., i se încredințează munca de tehnoredactare a revistei, doamnei Ana Dragos (soție și mamă) – corectura, iar seniorului (din glumă spun, se crede, dar a se înțelege ,,bătrânului Gelu” – bătrân cu sens de ,,multă experiență profesională”) atragerea de sponsori pentru editarea și tipărirea următoarelor numere din revistă. Ei, vedeți că se poate! ,,Omul potrivit la locul portivit!” – mai spune o sintagmă populară.

Depre talentul tehnoredactării nimic de spus, decât vorbe de laudă. La fel despre corectura și activitatea doamnei învățător Ana Dragoș. Apoi, despre atragerea de sponsori, sunt mai rezervat. Gelu Dragoș va avea mult de mers pe teren și de lămurit aspectele viitoarelor sponsorizări. Nu că nu s-ar pricepe! Eu, cel care scrie și semnează în nume propriu toate astea, recunosc faptul că nu m-aș pricepe la atragere de fonduri! Sincer, nu am acest talent. Cât despre Gelu Dragoș - îl văd printre învingători. Doamne ajută, să fie cu dare de mână cei care-și permit astfel de treburi!

În acest număr 4, din al doilea an de apariție, 2011, deja vin forțe și talente literare noi. Celor amintiți deja – colaboratori și fondatori – cunoscuți ori consacrați, cu putere și talent, vin în a-și expune gândul, fiecare în felul său – prin rimă și poezie, prin articole de o certă valoare și probitate literară – alți colegi, prieteni, iubitori, admiratori, susținători. I-am numit peiorativ, pe fiecare, din respect pentru ceea ce au făcut pe plan literar ori cultural. Nume cunoscute se alătură celor din colectiv - Florica Bud, Ioan Dragoş, Vasile Morar, Dragomir Ignat, Ion Georgescu, Emil Domuţa, Ion Bogdan, Adela Naghiu, Vasile Dan Marchiş, Gelu Dragoş cât şi a fondatorilor publicaţiei literare: Vasile Dan Marchiş, Emil Domuţa, Adela Naghiu, pr. Mihai Ghiţ, Felicia Oşan, Ionel Pop, Ionuţ Oşan, Nicolae Scheianu (primul tehnoredactor al revistei), și semnează articole interesante din oricare punct de vedere te-ai raporta, astfel: deputat Nicolae Bud (Editorialul –Tribunul din Băsești); prof. Aurora Puşcaş (un articol despre învăţământul particular maramureşean care s-a născut în Ulmeni); prof. Mariana Dan (un material cu performanţele Grupului Şcolar Industrial Dr. Florian Ulmeanu); directorul ziarului on-line „E-Chioar” Dorin Cosmuţa  cu un eseu intitulat „Mai avem suflet?”); prof. Emilia Pop (cu un articol despre „păstrarea tradiţiilor” între „neglijenţă” şi „uitare”); prof. drd. Gherasim Domide (cu un eseu-metaforă despre „Izvorul Someşului”) iar poezie în această „Revistă cu Rază Medie de Cultură de la Asuajul de Sus la Mireşu Mare şi retur prin tot N-V ţării”, publică următorii: Dorel Macarie, Ioan Călăuz, Ioan Voicu, Vasile Mureşan, Gavril Giuban şi Ioan Romeo Roşiianu. Revista este cu atât mai valoroasă cu cât ea conţine picturi (reproduceri) ale pictorului şi poetului româno-canadian  Ion Georgescu! (după Cristian Laurențiu, miercuri, 19 ianuarie, 2011)

Am să mă opresc la fiecare în parte, motivat de încărcătura morală ce o degaja articolele. Chiar, fiecare în parte, emană spre literatura secolului seva din care a fost ,,născut”.

Editorialul deputatului Nicolae Bud – Tribunul din Băsești – este o extrem de frumoasă lecție de istorie, care ar trebui (dacă n-a fost deja!) împărtășită elevilor. Un articol elegant, documentat și frumos elaborat, despre istoria noastră – o filă din istorie ce nu trebuie a fi uitată – Întâiul Decembrie din anul 1918, la Alba Iulia – acolo unde s-a strigat din suflet pentru tot ceea ce înseamnă ființă și suflare românească: ,,NOI VREM SĂ NE UNIM CU ȚARA!”, de-a răsunat întreagă Câmpia a Blajului, și chiar mai departe, o sintagmă ce încă mai emoționează până la lacrimi.

Mulți dintre trăitorii acelor timpuri s-au grăbit să plece pentru a se uni cu moșii și strămoșii lor, că dacă ar mai trăi ...? Glasul celor o sută de mii de români, strigau la unison: ,,Vrem UNIRE!”. Extraordinară exprimare, domnule deputat: ,,Din nicio carte de istorie și din mintea niciunui român, nu ar trebui să lipsească acele pagini clocotitoare ...” – și mă întreb, oare, ce-ar mai trebui spus, când lacrima și emoția nu-ți dau pace? Și lacrima este, uneori, un răspuns, parafrazez, gândindu-mă la tăcere! Noi, oamenii acestui secol, cu atâta știm să-i răsplătim  pe înaintași – cu tăcere, iar după asta, desigur va urma uitarea. Și-ar fi mare păcat! Adevărat, zic! Doamne cât de frumoasă chemare pentru a ne cunoaște, zic eu, și mai bine, istoria! Dar cine-mi ascultă glasul?

Câți își mai aduc  aminte de faptele lui Alexandru Vaida Voievod – cel care a citit, în data de 18 octombrie 1918, în Parlamentul de la Budapesta, Declarația Consiliului Național Român? Câți își amintesc de Ioan Rațiu sau Vasile Lucaciu (luptătorul din Șișești), doar doi din luptătorii care au cerut, în numele a sute de mii de oameni, drepturi pentru românii din Transilvania? Dar și autonomia ei!

Va trebui să recunosc faptul că și pentru mine erau unele lucruri așternute în uitare, iar omul, deputatul, politicianul Nicolae Bud nu a făcut altceva decât să-mi reînvie memoria istoriei, prin frumusețea articolului domniei sale. Vă mulțumesc pentru readucerea aminte a acestui episod al istoriei! Nu am să continui argumentarea scriiturii deputatului, ci-am să vă las dumenavoastră această bucurie, și-mi veți da dreptate, desigur!

 Doamna Florica Bud – președinta Cenaclului Scriitorilor din Baia Mare, își desăvârșește proza prin articolul: ,,Pthita noastră cea de toate zilele/Bucatele copilăriei” – un exercițiu de literatură gastronomică, prilej de aducere aminte de anii copilăriei, de bunicii și casa dumnealor cu târnaț, de uneltele din curtea unei gospodării țărănești – lucruri indispensabile traiului. Notez, așa în grabă, deși fiecare ar merita atenție: thiclăzău – călcător, fierul de călcat, cociorva – instrumentul fără de care nu se putea lucra la/în cuptor (la care eu ani în șir i-am zis ,,cociorbă”, nici eu nu știu de ce?), phită orilaboș - accesorii sau unelte nelipsite din gospodăria tradițională. Chiar mi-ar face plăcere a citi întreaga operă citată - ,,Phita noastră cea de toate zilele/Bucatele copilăriei”. Din celelalte secrete ale ,,bucătăriei bunicii” vă las dumneavoastră să ,,gustați”.   

                                                                            VASILE BELE

Cenaclul Scriitorilor Maramureş îşi reia activitatea pentru prima dată în 2012

Cu o precizie de metronom, scriitoarea Florica Bud, preşedinta Cenaclului Scriitorilor a convocat membrii Cenaclului pentru data de 30 ianuarie a.c., orele 15, când va avea loc prima şedinţă a acestuia din 2012.
De ce la ora 15:00 şi nu ora obişnuită 16:00? Deoarece, în prealabil va fi prezentat Caietul Aniversar (Bio-bibliografic, editat de Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu”) al cunoscutului poet, publicist şi profesor de Limba Română, Dragomir Ignat, precum şi lansarea numărului 7 al revistei de cultură Izvoare Codrene. La prima şedinţă a Cenaclului va citi din creaţia proprie poetul băisprian Ioan Hada.
Moderatorii acestei manifestări vor fi: scriitoarea Florica Bud, dr. Teodor Ardelean, prozatorul Teodor Moldovan, precum şi poeţii Nicolae Scheianu, Ioan Dragoş, Vasile Morar şi Vasile Dan Marchiş.

Gelu DRAGOŞ

REVISTA IZVOARE CODRENE-PREVIZIUNE ÎMPLINITĂ

În vremea de azi cea a tranziţiei politice,rămânem surprinşi când îi auzim pe unii punând întrebări de felul: "Ce a făcut cutare sau cutare pentru localitatea în care locuieşte?"

Dacă am deschis acest subiect ramificându-l în toate domeniile de activitate, putem spune că fiecare cetăţean este în măsură să contribuie fie financiar, material sau să dea o mână de ajutor celor aflaţi în nevoi şi în suferinţă. Însă sunt persoane care chiar dacă nu şi-au adus o contribuţie oarecare în folosul societăţii în care s-au născut,numele lor a ajuns mai cunoscut în ţară sau în lume decât însăşi localitatea lor natală, prin faptul că au reuşit să atingă performanţe remarcabile în diferite domenii cum ar fi: sport, cultură, artă sau în alte domenii. Este adevărat că aceste persoane ajunse celebre pe plan judeţean, naţional sau mondial, prin realizările lor, dau o imagine frumoasă localităţilor lor natale sau a celor în care îşi desfăşoară activitatea.

Transformările politice sociale şi economice la care a fost supusă populaţia a făcut ca unii foşti sau actuali sportivi, oameni de cultură, scriitori, actori şi din alte domenii artistice, să fie caracterizaţi sau luaţi în imagine , nu după performanţele sau creaţiile legate de profesia lor, ci după câte imobile, firme şi alte bunuri materiale sau financiare deţin.

Mai bine zis după unele"hobi-uri politice".

Este un lucru esenţial faptul că în unele localităţi se organizează evenimente sportive, culturale, artistice şi cu substrat tradiţional şi se editează publicaţii care reflectă viaţa spirituală al unui areal mai mult sau mai puţin cunoscut, obiceiurile şi tradiţiile acestuia, şi nu în ultimul rând preocupările lor pe diferite planuri. Legat de acest aspect marele poet Ion Burnar a afirmat în numărul 3 al revistei "Izvoare codrene", citez: "...Putem spune fără tăgadă că localitatea Asuaju de Sus, nu va fi cunoscută de cum încolo doar prin acel Festival Folcloric ci şi prin revista "Izvoare codrene" (...) Nu este puţin lucru când ne gândim că în Maramureş există aşezări mai galonate ca număr de locuitori, putere economică sau intelectuali, dar care nu au o publicaţie a lor. E de salutat iniţiativa că într-un viitor nu prea îndepărtat, revista"Izvoare codrene" să devină încă un reper pe harta spirituală a Maramureşului".

Sunt convins că această previziune a maestrului Ion Burnar s-a împlinit prin faptul că în revista noastră au semnat texte nume foarte cunoscute în Zonele Codru şi Chioar, şi chiar pe plan naţional cum ar fi: profesorul şi etnologul Pamfil Bilţiu, deputatul Nicolae Bud, scriitorul Vasile Morar, inspectorul şcolar şi jurnalistul Dragomir Ignat, juristul -director executiv în cadrul Consiliului Judeţean Maramureş, poetul Ioan Dragoş, inginerul şi scriitorul Florica Bud, primarul comunei Băseşti, Maramureş, medicul şi scriitorul Ioan Călăuz, poetul Vasile Dan Marchiş, poetul şi jurnalistul Ioan Romeo Roşiianu, scriitorul şi criticul literar Nicolae Scheianu, inginerul silvic Vasile Dulf, scriitorul şi profesorul Gelu Dragoş, profesorul, muzeograful şi etnologul Emil Domuţa, poetul Gelu Dragoş jr. şi alţii de o seamă cu dânşii. Este adevărat faptul că domniile lor au organizat fie o dată sau de mai multe ori evenimente culturale, artistice, sau cu substrat tradiţional, considerate primele de acest fel din istoria localităţilor lor natale şi nu numai. Aici nu ne referim la "evenimente de rutină "cum ar fi sărbătorile unor localităţi oarecare, sau la întruniri care promovează doar peisajul politic. Legat de aceste aspecte se mai poate spune că "Ţara Codrului" cum şi "Ţara chioarului" nu sunt doar două sate ci câte abia pot fi numărate, fapt care dovedeşte că revista "Izvoare codrene" a depăşit stadiul de publicaţie cu rază medie de cultură, literatură, artă şi cu substrat tradiţional şi legat de alte evenimente sociale.

VASILE DAN MARCHIŞ

Revista codrenilor şi chiorenilor „Izvoare Codrene” a ajuns la numărul 7 !

Dacă la început mulţi erau sceptici în privinţa apariţiei cu regularitate ( din 3 în 3 luni ) a revistei „Izvoare Codrene”( din păcate s-a demonstrat de atâtea ori acest lucru cu alte publicaţii de gen, mult mai cunoscute ), iată că prin tenacitate, multă zbatere, dragoste faţă de înaintaşii care au vieţuit în cele două „ţări” Codru şi Chioar, înţelegere din partea Editurii „Eurotip” Baia Mare, dar şi sponsorilor generoşi gen Vasile Dulf, Consiliul Local Mireşu Mare, revista, asemeni izvorului de apă lină continuă să curgă, spre bucuria multora.
La precedentele 6 numere au participat peste 300 de oameni : scriitori, dascăli, preoţi, politicieni, muncitori, ţărani, studenţi, elevi. De ultimii, împreună cu profesorul Emil Domuţa, ne-am bucurat cel mai mult. Nu ştii niciodată care vor fi continuatorii muncii noastre...
Îmi amintesc cu bucurie de prezentarea „revistei cu rază medie de cultură, de la Asuaju de Sus la Mireşu Mare şi retur, prin tot Nord-Vestul ţării” la Biblioteca din Asuaj. O sală plină de elevi veniţi împreună cu domnul director Victor Boitor şi profesoara Monica Dulf au stat nemişcaţi şi au absorbit fiecare cuvânt a celor prezenţi, care li s-au adresat şi le-au vorbit despre importanţa unei asemenea publicaţii culturale, despre importanţa cunoaşterii trecutului: Pamfil Bilţiu, Nicu Bud, Vasile Dan Marchiş, Ştefan Aurel Drăgan, Victor Boitor, Cornel Cosmuţa, Gelu Dragoş, Emil Domuţa, Mihai Ghiţ, Felicia Oşan, Vasile Mureşan, Vasile Dale, ş.a.
Deosebită a fost şi prezentarea ei la Biblioteca comunală din Mireşu Mare, bibliotecar Ana Achim, sprijin total primar Virgil Prună şi Consiliul Local, cu oaspeţi de seamă, numai dacă ne gândim la scriitoarea Florica Bud, poeţii Ioan Dragoş, Vasile Morar, Dragomir Ignat, Ion Bogdan, Vasile Dan Marchiş. Ne-am simţit „ca acasă” şi la Biblioteca Judeţeană „Petre Dulfu” Baia Mare, director dr. Teodor Ardelean dar şi în oraşul Ulmeni, unde Lucian Morar, Aurora Puşcaş, Vasile Morar, Radu Botiş sau Gina Călăuz ne-au produs clipe de neuitat şi ne-au făcut să ne simţim mândri de „copilul” nostru care, nu-i aşa, trebuie să crească mare ( în valoare ). Îi doresc să „umble în picioare” cât mai repede şi dacă se poate să apară şi un protector financiar al ei.
Revenind la ultimul număr al revistei „Izvoare Codrene” vă propun :
• Editorialul „Şcoala la drum” de Nicolae BUD
• „Doi corifei ai luptei pentru libertate naţionala-dr. Vasile Lucaciu şi George Pop de Băseşti” de Emil DOMUŢA
• „Substratul mitico-magic al sărbătorilor de iarnă din Zona Codru de Pamfil BILŢIU
• „Petre Dulfu, un Ion Creangă al ardelenilor!” de Gelu DRAGOŞ
• „Ortodoxia – cu paşi lenţi printre milenii! De Mihai GHIŢ
• „Microjurnal din anul 1986 şi „Mireşu Mare, pentru două zile capitala Ţării Chioarului şi Codrului” ” de Vasile Dan MARCHIŞ
• „Marea Unire din 1918 – tezaur şi responsabilitate” de Ioan ACHIM
• „Andreia Botiş şi Doina lui Lucaciu” de Vasile MORAR
• POEME semnate de către : Dragomir IGNAT, Ioan Vasile BOTA, Ion Romeo ROŞIIANU, Gelu DRAGOŞ JR., Ion GEORGESCU, Nicolae SCHEIANU, Ioan CĂLĂUZ, Ştefan Aurel DRĂGAN
• EPIGRAME semnate de Viorica GĂINARIU,Toma Gross ROCNEANU, Mircea POP, Romulus FILIP, Vasile ŢINCAŞ, Lucica DRAGOŞ
Închei cu vorbele coordonatorului şef Vasile Dan Marchiş, referitor la „Izvoare Codrene” şi la viitorul acesteia : „...numerele viitoare dorim să le alcătuim pe principiul ca fiecare cetăţean născut pe meleagurile Ţării Codrului şi nu numai, să-şi poată exprima opiniile prin texte proprii sau prin colaboratorii revistei, legat de arealul locurilor natale sau privind unele înclinaţii profesionale, individuale sau de grup”. În acest sens, materialele dumneavoastră sunt aşteptate pe adresele de email dragos.gelu@yahoo.com sau marchis.denisa2@yahoo.com.

Gelu DRAGOŞ

Izvoare Codrene nr 4

Open publication - Free publishing