de Gheorghe Pârja
În urmă cu două decenii, după plecarea dintre noi a
fratelui de Cuvânt, criticul literar Laurențiu Ulici, cel care a luminat multă
vreme manifestarea poetică de la Desești, m-am gândit că potrivit ar fi să aduc
un omagiu ideii de valoare lirică chiar în curtea casei părintești, unde
Laurențiu a fost de multe ori, aducând cu el poeți de renume. Încurajat de un
cerc de prieteni scriitori, am pornit riscanta formă de premiere pe covorul de
iarbă. Ideea mea a fost îmbrățișată de mari scriitori români și din alte țări.
Care au acceptat Marele Premiu al Serilor de Poezie „Nichita Stănescu” de la
Desești. Așa au urcat pe Ulița Bisericii, în curtea casei mele părintești: Ana
Blandiana, Adrian Popescu, Mircea Petean, Nicolae Prelipceanu, Horia Bădescu,
Ion Mureșan, Adrian Alui Gheorghe, Ion Pintea. De mai departe, dar de foarte
aproape, au venit regretatul Nicolae Dabija, din Chișinău, Szentmartony Janos,
președintele Uniunii Scriitorilor din Ungaria, Adam Puslojic, din Belgrad, Ilie
Zegrea, din Cernăuți.
Am făcut această prefață pentru a anunța că anul
acesta Marele Premiu „Nichita Stănescu” al Serilor de Poezie de la Desești a
fost acordat scriitorului ieșean Nichita Danilov. Emoția mea a sporit când l-am
văzut pe Nichita Danilov stând pe lada de zestre a familiei. Brusc, m-am întors
într-un timp apropiat și m-am revăzut cu Poetul laureat la Desești, pe Aleea
Clasicilor din Chișinău, unde am purtat un dialog lirico-diplomatic, deoarece,
pe atunci, îndeplinea demnitatea de ambasador al României în Republica Moldova.
Se vede că pentru mine fața vederoasă a personalității lui rămâne Poezia.
Lectura poeziei lui, dar și receptările critice m-au convins că, pe covorul de
iarbă, a pășit un reprezentant de seamă al literaturii contemporane.
Atmosfera decernării Marelui Premiu a fost ilustrată
și în alte articole de presă. Eu remarc ineditul acestui eveniment, de la
această ediție, prin prezența în stânga laureatului a Episcopului Teofil de
Iberia, fiu al satului. A fost lume multă, mai ales tineri care bat la porțile
Poeziei. Confratele Adrian Alui Gheorghe, laureatul acestui Premiu în anul
2019, a făcut portretul liric al lui Nichita Danilov, făcând comentarii despre
ineditul acestei forme de recunoaștere a valorii: „Universul sfârșește nu într-o
carte, cum spunea Mallarme, ci într-o curte la Desești. Scriitorul Nichita
Danilov face parte, de acum, și din această lume literară, consacrată pe un
covor de iarbă.”
La rândul lui, laureatul acestei ediții a ținut să
spună: „L-am iubit ca pe nimeni altul pe Nichita Stănescu. Acordându-mi MARELE
PREMIU, Maramureșul m-a adoptat. De astăzi sunt și eu fiu al Maramureșului, în
ograda cosmică a Poeziei din Desești.” Dacă el, cel tradus în multe țări ale
lumii, s-a bucurat de această onoare acordată poeziei lui, înseamnă că gândul
meu a fost de bun augur. El, cel cinstit cu multe premii, iată, se mândrește cu
onoarea cerului și a ierbii. De silueta turlei bisericii. Că pe mine mă leagă
de Nichita Danilov biserica și granița. Pe amândoi ne-au marcat din pruncia
noastră. Colo, pe prispa casei mele părintești, lucea textul confratelui
Alexandru Mușina despre poezia laureatului din acest an: „Încă de la debut,
Nichita Danilov și-a conturat un univers poetic inconfundabil, amestec subtil
de viziune tragică și grotesc, ironie și autoironie, fervoare mistică și
dandism. În timp, l-a îmbogățit, l-a nuanțat, l-a aprofundat (în poezie și în
proză), așa încât astăzi avem în el unul dintre cei mai importanți scriitori
români contemporani.”
Eu țin aproape imaginea unei recente cărți, semnată
de laureat, cu un peisaj cu îngeri la fereastră. Sunt convins că pașii poetului
Nichita Danilov au călcat pe urmele pașilor poetului Nichita Stănescu în curtea
cu un atrăgător covor de iarbă verde. Aici nu se consacră valori lirice, ele fiind
recunoscute, dar au parte de rugăciunea consacrării. Și cred că este destul. Să
vedem ce va fi la anul viitor.
Mulțam, Nichita Danilov, că ai urcat pe Ulița
Bisericii!
