PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

 

EMINESCU, VIAȚA, MOARTEA ȘI... DUMNEZEU

 

     Motto:

       „MIHAI EMINESCU ESTE CEL MAI FILOSOF ÎNTRE POEȚI ȘI CEL MAI POET ÎNTRE FILOSOFI”  - Constantin Botez (1854-1909) medic, profesor

 

1. „DUMNEZEU e un atom, un punct matematic, punctul comun unde se lovesc toate puterile pământului spre a constitui organismul de legi, sistema cosmică. În mijlocul creaţiunii întregi e un atom, punctul matematic comun de concentraţiune a tuturor puterilor lumii, punctul prin existenţa şi poziţiunea căruia puterile sunt un organism: „DUMNEZEU". Nu se mişcă un fir de păr din capul vostru fără ştirea lui DUMNEZEU".

 

+ + +

 

2. „VIAŢA este moarte. Viaţa-i vis. Viaţa este o corvoadă perpetuă. Cum că  sfinxul e o-ntrebare şi piramida lui un răspuns şi că amândouă la un loc sunt o ecuaţie, la acestea n-a gândit nimenea. Ce este viaţa, a întrebat sfinxul. Un raport simetric al unui finit către un infinit, răspunde piramida. Nenorocirea vieţii e să fii mărginit, să nu vezi cu ochii tăi, să ştii puţine, să înţelegi rău, să judeci strâmb, să umbli orbecăind prin o lume pentru tine şi să fii nevoit a căuta afară din tine compensaţiuni pentru munca grea a viețuirii.”

 

+ + +

 

3. „MOARTEA, cum înţelepciunea e echilibrul gândirei, este echilibrarea existenţei. Ea este înţelepciunea vieţii, rezultatul final a toată munca şi osteneala noastră; cine gândeşte des că are să moară acela-i aşa de înţelept. Dacă însă din moarte poţi învăţa înţelepciunea e semn că însăşi  înţelepciunea şi liniştea trebuie să semene morţii. Linişte, somnul etern e aşa de scurtă adormirea. A putut cineva să se prindă de aripile somnului, să aibă conştiinţa de cum doarme? Nu. Şi nici nu-l nelinişteşte. De ce să se teamă de moarte? Moartea e stingerea conştiinţei identităţii numerice. Dar identitatea numerică a unui individ nu este decât o frunză din miile de frunze-n generaţii pe care arborul lumei le produce cu fiecare primăvară".

 

Mihai Eminescu (15 ian. 1850 - 15 iunie 1889),

„POET NEPERECHE", prozator, jurnalist, socotit de cititorii români şi de critica literară postumă drept cea mai importantă voce poetică din literatura română. Receptiv la ideile romantismului european din sec. al  XVIII-lea şi al XIX-lea, şi-a asimilat viziunile poetice occidentale, creaţia sa aparţinând unui romantism literar relativ întârziat. În momentul în care Eminescu a recuperat temele tradiţionale ale romantismului european, gustul pentru trecut şi pasiunea pentru istoria naţională, căreia chiar a dorit să-i construiască un Pantheon de voievozi, nostalgia agresivă pentru copilărie, melancolia  şi cultivarea stărilor depresive, întoarcerea în natură. Avea o bună educaţie filosofică, opera sa poetică fiind influenţată și de marile sisteme filosofice ale epocii sale, de la Heraclit la Platon, de marile sisteme de gândire ale romantismului, de teoriile lui Schopenhauer şi Kant.  A lucrat un timp la traducerea cărţii „Critica raţiunii pure", la îndemnul lui Maiorescu, cel care-i ceruse să-şi ia doctoratul în filosofia lui Kant la Universitatea din Berlin, plan nefinalizat până la urmă. În anul 1948, a fost ales post-mortem membru al Academiei Române. Există mai multe teorii cu referire la moartea sa. A fost înmormântat în cimitirul Bellu din Bucureşti, sub „teiul sfânt", după spusele lui Caragiale. George Călinescu spune despre moartea poetului: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viaţă cel mai mare poet, pe care l-a ivit şi-l va ivi vreodată, poate, pământul românesc..." iar Tudor Vianu afirma: „Fără Eminescu am fi altfel şi  mai săraci!"

Cu dragoste creștină,

Părintele Ilie Sărmășanul, Sărmaș, Mureș

Prof. Olimpia Mureșan, Ulmeni, Maramureș

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

 

România, trecut și... prezent

            Motto:

                         „Un popor sărac dar sănătos, are tot lungul viitorului înaintea lui; dar un popor degenerat, un popor compus din stârpituri, e condamnat a pieri pentru totdeauna. O grămadă de indivizi corupți nu e un popor, precum o movilă de frunze și rădăcini uscate nu e pădure”.

Mihai Eminescu (1850-1889), poet nepereche și universal

ERA O VREME...

            Era  o vreme în țara asta când cineva termina liceul și intra la facultate era privit cu admirație și i se spunea cu respect, „Domnule inginer sau „Domnule profesor”, sau „Domnule avocat”. Când unul dintre ei, la cam 15-16 ani de activitate își dădea sau lua (dacă îl lua) doctoratul, tot orașul se uita la el ca la Dumnezeu... Era o vreme în țara asta, când dacă vedeai o mașină pe stradă, știai că cel care se află în ea a muncit ca să o cumpere, sau este vreun boss de la partid. Și mai era o categorie cu mașini, cei care lucrau în comerț sau în alimentația publică. Era o vreme în țara asta dacă vedeai pe cineva pe stradă între orele 08 și 16, te gândeai că sunt în concediu, zile libere, sau poate e bolnav, săracul om, și merge la doctor... Era o vreme în țara asta când dacă vedeai un polițist pe stradă mergeai liniștit să îi ceri o informație, sau dacă voiai să te plângi de ceva, erai ascultat. Era o vreme în țara asta când dacă ajungeai la spital cu cineva și trebuie operat, îți era frică să vii cu o floare la asistente sau o cafea sau o sticlă de whisky la doctor, și le mascai neîndemânatic - ca toată lumea - în ziar, sub haină, convins că nu știe nimeni ce e umflătura aia, de la piept. Era o vreme în țara asta când la școală, copiii mergeau în uniformă, și cum vedeai unul pe stradă în timpul orelor știai că „este unul din ăia care chiulește sau nu le place școala” și te uitai atent la el să vezi dacă nu e cumva copilul vreunui coleg de serviciu, sau de fabrică... Și ce bătaie lua acasă dacă afla  taică-său că a chiulit...! Era o vreme în țara asta când abia așteptai să intri în câmpul muncii, să te angajezi undeva, să îți faci raport pentru locuință și să aștepți cu înfrigurare, dar temei, să ți se repartizeze una, ca să te poți însura, să te așezi și tu la casa ta, să îți întemeiezi o familie. Dacă nu aveai, nu prea îți ardea de însurătoare, că nu se uita nimeni la tine, fără serviciu și fără casă, că nu erai de viitor. Era o vreme în țara asta când băieții deștepți erau considerați cei care știau carte, dar să o citească, nu să o joace: făceau o facultate și terminau primii. La ei se uitau lumea cu admirație: „ăsta este a lui Ilie de la sculărie”. A terminat primul facultatea, l-au luat ăia la București. Eheeeeeeeeeee, o să ajungă mare, e „dăștept”... Era o vreme în țara asta când dacă te întâlnești cu un cunoscut pe stradă, te opreai bucuros să mai schimbi o vorbă, să mai auzi un banc, să te lauzi cu ce ai mai făcut sau să îi spui cum a fost în concediu la Mamaia, să te mândrești că ai fost promovat sau ți-au luat copilul la liceu, sau îl inviți peste o lună la ziua ta, sau la nunta copilului. Era o vreme în țara asta când mergeai liniștit pe stradă, nu îți era teamă că te oprește careva să te întrebe cât e ceasul, sau de ce nu ai moț la bască. Era o vreme în țara asta când lumea întorcea capul după militarii care treceau pe stradă cântând în pas de defilare de la instrucție, acolo unde aceștia erau nevoiți să treacă prin oraș și auzeai pe câte cineva spunând cu mândrie: „Uite mamă, trece armata!”.

                                                                   ASTĂZI...

            Astăzi, în țara asta, toată lumea termină liceul, ia bacalaureatul pentru că s-a dat lege să nu fie nici un analfabet fără bacalaureat, iar facultatea a devenit locul unde se pun la cale cele mai mari chefuri și se adună puștoaice pentru „o linie”. Astăzi, în țara asta, nu mai porți merge pe trotuar pentru că nu mai ai loc de mașini staționate și șoferi grăbiți. Astăzi, în țara asta, străzile sunt pline de oameni care în nici un caz nu merg la serviciu, dar nici la doctor. Toată lumea  e în concediu fără plată. Astăzi în țara asta, când mergi la spital, nu mai mergi cu sticla ascunsă sub haină. Când intri la medic în cabinet înainte de a da cu bună ziua, trebuie să dai plicul. Astăzi, în țara asta,  când vezi copii de școală, te întrebi dacă merg la școală sau la discotecă, ținuta este aceeași, machiajul la fel de strident, rucsacul din spate are un caiet și laptopul, „ipodul”, „ifonul”, sau tableta. Astăzi, în țara asta, tinerii nu mai au nevoie de serviciu ca să își întemeieze o familie, doar bani de la babaci și își întemeiază câte o familie pe săptămână fără acte, fără biserică, fără serviciu. Astăzi, în țara asta, băieții deștepți sunt cei fără carte, care reușesc să „se învârtă” sau sunt „băieți deștepți” care obțin bani ușor din „afaceri” cu fraierii. Cu cât păcălești sau furi mai mult, cu atât ești mai deștept. Astăzi, în țara asta, când te întâlnești cu un cunoscut pe stradă, îl ocolești ca să nu te întrebe cum o mai duci, sau să nu îți ceară bani cu împrumut, sau să ne te invite la o nuntă... Astăzi, în țara asta, oamenii nu se mai întâlnesc în fața blocului, le e rușine să se întâlnească și la gunoi, se uită fiecare pe geam să se asigure că nu e nimeni să se uite la gunoiul lui amărât sau să observe că nici câinii vagabonzi nu zăbovesc lângă resturile lui, pentru că nici oase nu mai sunt în gunoi. Cei mai mulți oameni stau ascunși în casă sau pleacă „la țară” de zilele onomastice, ca să nu se trezească cu invitați nepoftiți. Nimeni nu mai zâmbește, toată lumea circulă cu capul în jos de ai zice că au pierdut câte un galben și îl caută disperați. Te miri că nu se dau cap în cap... Astăzi, în țara asta, când lumea vede armată întoarce capul pentru că „Ăștia au tras în noi în 89 și acum au pensii nesimțite”. OARE CE VA FI MÂINE? CUM VA FI MÂINE?”

Neagu Djuvara (1916-2018), diplomat, filosof, istoric

                P.S. Simeon Bărnuțiu (1808-1864), filosof, preot unit, profesor, om politic: „...Fraților, aduceți-vă aminte atunci când vă strigă din mormânt, străbunii noștri...rămâneți credincioși numelui și limbii voastre, apărați-vă ca frații cu puteri unite, în pace și  război; vedeți cum ne-am luptat noi pentru limba și romanitatea noastră; luptați-vă și voi și le apărați ca lumina ochilor voștri”.

                                                                                                        Cu dragoste creștină,

Olimpia Mureșan- UZPR

Preot  Ilie Bucur Sărmășanul-UZPR

Semnal editorial - Apariție editorială, „cu greutate”… și la propriu, și la figurat!

 

1001 CUGETĂRI. VOL. XII – ANTOLOGII

(autori pr. Ilie Bucur Sărmășanul & prof. Olimpia Mureșan)

 

 

Motto:

„Nu harul lui Pavel îl râvnesc eu,

Nici iertarea lui Petru o caut.

Ci așa cum ai vorbit tâlharilor de pe cruce,

Așa ajută-mi, Doamne”.

(epitaf Nicolaus Copernic)

 

Încă o izbândă literară, valoroasă! Felicitări, autorilor - pr. Ilie Bucur Sărmășanul și prof. Olimpia Mureșan, pentru această reușită. Este vorba despre volumul, „1001 Cugetări, Vol. XII, Antologii”, apărut la Editura Proema, Baia Mare, 2023, ISBN 978-606-036-044-5, 704 p., cu un „Cuvânt al autorului”, semnat de fiecare. Am avut bucuria să intru în posesia acestui volum, foarte recent, și, așa cum îmi place să subliniez, l-am primit cu „dedicație și iscălitură”, de la autoarea Olimpia Mureșan.

Volumul conține „Picuri de înțelepciune”, după cum ne mărturisesc autorii acestuia și, din punctul meu de vedere, este foarte valoros și pretențios, în spatele acestei realizări literare, cu siguranță, sunt multe ore de muncă, sacrificiu, cercetare, studiu. Aflat la cel de-al XII, volum, va trebui să vă mărturisesc, faptul că, fiecare din celelalte volume, sunt la fel de consistente și de valoroase. Am bucuria, ca în biblioteca personală să mai am doua, volume, deși, credeți-mă, ar fi interesant să am întreaga colecție. Dar, mă mulțumesc, și cu atât, fiind convins că vor mai urma astfel de fapte literare și-atunci nu voi rata ocazia de a le achiziționa, tocmai pentru reîntregirea colecției.

„Aceste 1001 cugetări din vol. XII, se doresc a fi un tablou de legi ale vieții, care să ne dirijeze viața spre scopul suprem al omului creștin: binele, fericirea și mântuirea sufletului. Dumnezeu și-a făcut datoria pentru ca omul să ajungă la aceste deziterate; mai rămâne ,,partrea” omului, de a se întâlni prin resoectarea legilor cu... Dumnezeu Creatorul. De fapt, în căutările mele au stat la bază 4 elemente definitorii: DUMNEZEU, PATRIA, OMUL și FERICIREA LUI. Din păcate, omul, supus războiului cu Beelzebut, nu reușește întotdeauna să urce pe scara sacrului care duce spre cer. Această carte ne ajută pe toți să urcăm pe scara adevăratei cunoașteri și este un medicament sufletesc și trupesc dacă o citim cu atenție, inima curată și... printre rânduri”, ne mărturisește pr. Ilie Bucur Sărmășanul (preot ortodox român, membru LSR și UZPR Mureș).

Rodnică activitate literară, (ba chiar aș putea zice impresionantă), a ambilor autori, dar și curajul unui astfel de demers literar este de apreciat.

Volumul este, un adevărat „cod de conduită”, morală, creștină, foarte frumos conturat, încât, vorba autorului, este „medicament sufletesc și trupesc”, pentru cei care se vor apropia și vor citi. Găsim sintagme și trilogisme foarte frumos susținute și așezate între coperțile volumului: am să amintesc, doar câteva: „filosofi, filosofie și... înțelepciune”, „prima Duminică din Postul Mare”, „aviatorul, doctorul și... trusa de prim ajutor”, „inginerul, filosoful și... împăratul”, „academicianul, poetul și... regele”, „actorul, preotul și... Creatorul”, „actorul, iubirea și... indianul”, „cântăreața, greșeala și... alegerea”, „haiducul, poetul și... Codul lui Dumnezeu”, „preotul, cărțile și... bătrânii”, „istoricul, audiența și... Dumnezeu”, „cardinalul, împăratul și... mândria”, „artista, respectul și... disciplina”, „profesoara, moralistul și... suferința”, „baritonul, creștinul și... bing-bang-ul”, „comediantul, Sfântul și... pământul”, sunt doar câteva referințe, din cuprinsul acestei cărți.

Voi continua cu „comediantul, psihologul și... scriitorul”, „ciobanul, scriitorul și... califul”, „cântărețul, dirijorul și... omul fericit”, „medicul, preotul și... bogatul”, „președintele, Patria și... lacomul”, „Episcopul, scriitoarea și... gânditorul”, „sfântul, geniul și... preotul”. Și, mă opresc! Dar, voi continua. Tot în acest volum sunt cuprinse zilele din „Săptămâna Patimilor lui Hristos”: (luni, marți, miercuri, joi), vineri deja este dedicată „Patimilor Domnului... Hristos”, culminând, cu „Învierea Domnului” și prima sărbătoare de după... „Izvorul... Tămăduirii” și „Toma... îndoielnicul”.

„Martirul, profetul și... lumea”, „patriotul, Cârmuitorul și... muzica”, „Istoricul, președintele și... sfântul”, „cultura, patriotul și... preeria”, „actorul, statul și... magii”, „gazetarul, războiul și... orbul”, „cercetătorul, poporul și... războiul”, „educația, domnitorul și... zgârcitul”, „romanciera, banii și... deznădejdea”, „dramaturgul, legea și... tatăl”, „geograful, păcatul și... tunul”, „poetul, poporul și... moara”, sunt alte câteva referințe despre care veți putea citi.

Sursele bibliografice consultate sunt diverse și diversificate, începând de la autori români Nichita Stănescu, Dinu Săraru, Nicolae Iorga, Mircea Vulcănescu, Alexandru Vlahuță, Maria Filipoiu, Iuliu Hossu, Ana Blandiana, Ioan Alexandru, Tiberiu Ceia, Petrache Lupu, Ileana Sărăroiu, Florica Ungur, Traian Vuia, Aurel Vlaicu, Valeriu Gafencu, - sunt doar câteva referințe dar vă asigur că lista este imensă - rețineți - imensă.

Continui cu câteva referințe bibliografice din literatura universală - La Bruyere (moralist francez), Honore de Balzac (romancier, critic literar, scriitor francez), Cezar Bolliac (poet, publicist, om politic), Charles Chaplin (actor, comediant englez), Isaac Newton (matematician, fizician, teolog, alchimist, autor, filosof englez) - și, iar, mă văd obligat să folosesc aceeași sintagmă - lista este imensă - o dovadă clară, concretă, că în spatele acestei reușite literare sunt foarte multe ore de studiu, de cercetare și selectare, de citit sau de căutare, încât mă întreb, chiar și retoric, fără a greși, cu riscul de a cădea în desuet, cum au făcut față, autorii? Selectarea materialelor, mii de titluri de carte și autori.

Arsenie Boca (preot arhimandrit, stareț de mănăstire, pictor), dr. Pop Irineu (arhiepiscop de Alba Iulia, cărturar, scriitor bisericesc), Dumitru Stăniloaie (academician, profesor doctor, preot, teolog, dogmatist, traducător, scriitor), pr. dr. Daniel Camară (preot iconom stavrofor, paroh, doctor în Teologie, ctitor de biserici, formator de cor), Ilie Cleopa (preot arhimandrit și stareț al Mănăstirii Sihăstria-Neamț), alături de Simona Halep, Nadia Comăneci, Ion Țiriac, Mihaela Tatu sau Nicolae Ceaușescu - sunt alte nume cunoscute și recunoscute, spre care au făcut aplecare autorii în munca de cercetare.

Aș vrea să închei, semnalarea editorială, oarecum, păstrându-mi stilul, așa cum obișnuiesc, mai nou, (și-mi place!), dând autorilor ce li se cuvine, chiar dacă, am fost foarte sărac în laude - deși o merită, fiecare în parte, „cu vârf și îndesat!”.

Voi finaliza cu un citat, (al 994-lea picur de înțelepciune, p. 689!), care a fost clasificat făcând parte din trilogia „răul, ascultarea și... teama”, „Celui ce se teme de Domnul bine îi va fi; întru cele mai de pe urmă și în ziua sfârșitului său va afla har. Temerea de Domnul este dar de le Dumnezeu și îndreaptă pe om pe căile iubirii. Începutul înțelepciunii este frica de Dumnezeu și cu cei credincioși ea se formează odată în sânul mamei. Rădăcina înțelepciunii este a se teme de Domnul, iar ramurile ei, lungime de zile. cununa înțelepciunii este temerea de Domnul, care odrăslește pace și sănătate nevătămată. În visteriile înțelepciunii sunt pildele științei; celui păcătos îi este urâtă temerea de Dumnezeu. Poftești înțelepciune? Ține poruncile și Domnul îți va da-o ție”, din „Înțelepciunile lui Isus Sirah, cap. 1.

Felicit această apariție editorială, și o recomand!

Mulțumesc, prof. Olimpia Mureșan și pr. Ilie Bucur Sărmășanul pentru bucuria acestui dar, din care cu siguranță, am foarte multe de învățat. Deci, las scrierea și mă apuc de citit, pentru că merită! Mulțumesc, Doamne, pentru această binecuvântare!

 

P.S. PICUR DE ÎNȚELEPCIUNE – 461, p. 308

Din secțiunea „Aproapele, Dumnezeu și… Națiunea”.

            „În fața lui Dumnezeu te pierzi pe tine, dar te regăsești întru El, așa cum nu te-ai cunoscut niciodată, dar cum poate că dorit întotdeauna. În fața lui Iisus revii la firea ta adevărată, și aici te aduce iubirea de oameni a lui Dumnezeu. Altfel iubește Dumnezeu, de cum iubește omul. Omul amestecă iubirea cu plăcerea, și asta-i decăderea lui. Dumnezeu te ridică deasupra ta, te crește la mărimi sufletești nebănuite, până prinzi, între oameni fiind, asemănarea dumnezeiască”.

 

Arsenia Boca (1910 - 1989)

Preot duhovnic și mărturisitor, scriitor, pictor

Stareț de mănăstire, numit și „Sfântul Ardealului”

 

 Vasile Bele - UZPR

 

 

 

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

 

                                     Biblia, omenirea și ...generalul

 

                Motto:

                          „BIBLIA ESTE ADEVĂRATĂ ŞI ŞTIINŢA ESTE ADEVĂRATĂ, ŞI DE ACEEA, FIECARE CITITE CORECT, NU FAC DECÂT SĂ O DOVEDEASCĂ PE CEALALTĂ CA FIIND ADEVĂRATĂ".

Mattew Fontaine Maury (1706-1783),

a întemeiat ştiinţele oceanografiei şi hidrografiei

 

 

1. „În sânul societăţii de azi se resimte lipsa forţelor care să ridice OMENIREA BOLNAVĂ din smârcurile (capcanele, ispitele) vieţii instinctive spre culmile virtuţii. Tot numai în REZERVORUL RELIGIEI CREŞTINE lui HRISTOS, le putem găsi. Deci reînviorarea vieţii religioase este o poruncă a ceasului de faţă. Scriitorul francez Montesquieu a scris undeva: „CEL CARE N-ARE CREDINŢĂ RELIGIOASĂ ESTE CA ACEL ANIMAL TERIBIL, CARE NU-ŞI SIMTE LIBERTATEA, DECÂT ATUNCI CÂND SFÂŞIE ŞI ÎNGHITE". Omule, află cu NU eşti un produs al hazardului, ci opera mânilor lui Dumnezeu".

Preot ŞTEFAN ŞLEVOACĂ (1912-1998),

doctor în teologie la Cernăuţi, exeget în Omiletică, cu studii europene aprofundate, scriitor bisericesc, predicator înduhovnicit la Cernăuţi, Suceava, Câmpulung-Bucovina, misionar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din Statele Unite ale Americii.

 

+ + +

 

     2 „NU PLÂNGE, MAICĂ ROMÂNIE, / Că am să mor neîmpărtășit! / Un glonț pornit spre pieptul tău, / Cu pieptul meu eu l-am oprit... NU PLÂNGE, MAICĂ ROMÂNIE! / E rândul nostru să luptăm / Și din pământul ce ne arde / Nici o fărâmitură să nu dăm! NU PLÂNGE, MAICĂ ROMÂNIE! / Pentru dreptate noi pierim; / Copiii noștri, peste veacuri, / Onoare ne vor da, o știm! NU PLÂNGE MAICĂ ROMÂNIE! / Adună tot ce-i bun sub soare; / Ne cheamă și pe noi la praznic, / Când ROMÂNIA va fi mare!

 

Versuri găsite în ranița unui „soldat român mort”

în toamna anului 1918, pe muntele Sorica

din Carpații de Curbură.

 

+ + +

 

       3 „Cu mulți ani în urmă în China au fost tot felul de revoluții. Unul din conducătorii revoluțiilor a fost și generalul Ciang-Cio-Lin. În China marea majoritate a populației este de o altă gândire religioasă, păgâni, cum greșit i-am numit noi. Totuși existau și creștini, așa cum există peste tot în lume. Generalul mai sus amintit, a fost informat că ar exista în zona lui de activitate,  o grupare de creștini, cu concepții religioase străine poporului chinez. Au fost aduși toți în fața generalului și condamnați la moarte cu excepția unei fete foarte frumoase, căreia generalul i-a spus că o salvează de la moarte, datorită frumuseții ei. Fata îi răspunse generalului astfel: „O, generale, tu nu ai putere să dai viață nimănui, decât numai Dumnezeu și Mântuitorul Iisus Hristos. Dar, dacă tot ai putere, este aici un vestitor al evangheliei lui Hristos, pe care te rog să-l salvezi și să mă omori pe mine. Generalul văzând atâta dragoste de jertfelnicie în credința creștină, i-a iertat pe toți, iar după o perioadă de timp el și toată familia lui s-au în-creștinat”.

„O frumoasă lecție de credință; păgânii numiți de noi, au dat dovadă de credința creștină, care, pretindem că noi o avem; uneori, însă, din păcate, noi, suntem păgâni prin purtarea și faptele noastre”(n.a.).

 

         P.S. Efeseni cap. 5, vers. 14-16: „Tot ceea ce este descoperit este lumină. Pentru aceea zice: Deșteaptă-te cel ce dormi și te școală din morți și te va lumina Hristos. Deci luați seama cu grijă, cum umblați, nu ca niște neînțelepți, ci ca cei drepți, răscumpărând vremea, căci zilele sunt rele”.

Cu dragoste creștină,

Preot ortodox român, Ilie Bucur Sărmășanul

Prof. Olimpia Mureșan, Ulmeni, Maramureș

 

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE - România, trecut și...prezent

 

 Motto:

                         „Un popor sărac dar sănătos, are tot lungul viitorului înaintea lui; dar un popor degenerat, un popor compus din stârpituri, e condamnat a pieri pentru totdeauna. O grămadă de indivizi corupți nu e un popor, precum o movilă de frunze și rădăcini uscate nu e pădure”.

Mihai Eminescu (1850-1889), poet nepereche și universal

ERA O VREME...

            Era  o vreme în țara asta când cineva termina liceul și intra la facultate era privit cu admirație și i se spunea cu respect, „Domnule inginer sau „Domnule profesor”, sau „Domnule avocat”. Când unul dintre ei, la cam 15-16 ani de activitate își dădea sau lua (dacă îl lua) doctoratul, tot orașul se uita la el ca la Dumnezeu...Era o vreme în țara asta, când dacă vedeai o mașină pe stradă, știai că cel care se află în ea a muncit ca să o cumpere, sau este vreun boss de la partid. Și mai era o categorie cu mașini, cei care lucrau în comerț sau în alimentația publică. Era o vreme în țara asta dacă vedeai pe cineva pe stradă între orele 08 și 16, te gândeai că sunt în concediu, zile libere, sau poate e bolnav, săracul om, și merge la doctor... Era o vreme în țara asta când dacă vedeai un polițist pe stradă mergeai liniștit să îi ceri o informație, sau dacă voiai să te plângi de ceva, erai ascultat. Era o vreme în țara asta când dacă ajungeai la spital cu cineva și trebuie operat, îți era frică să vii cu o floare la asistente sau o cafea sau o sticlă de whisky la doctor, și le mascai neîndemânatic - ca toată lumea - în ziar, sub haină, convins că nu știe nimeni ce e umflătura aia, de la piept. Era o vreme în țara asta când la școală, copiii mergeau în uniformă, și cum vedeai unul pe stradă în timpul orelor știai că „este unul din ăia care chiulește sau nu le place școala” și te uitai atent la el să vezi dacă nu e cumva copilul vreunui coleg de serviciu, sau de fabrică. ...Și ce bătaie lua acasă dacă afla  taică-său că a chiulit...! Era o vreme în țara asta când abia așteptai să intri în câmpul muncii, să te angajezi undeva, să îți faci raport pentru locuință și să aștepți cu înfrigurare, dar temei, să ți se repartizeze una, ca să te poți însura, să te așezi și tu la casa ta, să îți întemeiezi o familie. Dacă nu aveai, nu prea îți ardea de însurătoare, că nu se uita nimeni la tine, fără serviciu și fără casă, că nu erai de viitor. Era o vreme în țara asta când băieții deștepți erau considerați cei care știau carte, dar să o citească, nu să o joace: făceau o facultate și terminau primii. La ei se uitau lumea cu admirație: „ăsta este a lui Ilie de la sculărie”. A terminat primul facultatea, l-au luat ăia la București. Eheeeeeeeeeee, o să ajungă mare, e „dăștept”... Era o vreme în țara asta când dacă te întâlnești cu un cunoscut pe stradă, te opreai bucuros să mai schimbi o vorbă, să mai auzi un banc, să te lauzi cu ce ai mai făcut sau să îi spui cum a fost în concediu la Mamaia, să te mândrești că ai fost promovat sau ți-au luat copilul la liceu, sau îl inviți peste o lună la ziua ta, sau la nunta copilului. Era o vreme în țara asta când mergeai liniștit pe stradă, nu îți era teamă că te oprește careva să te întrebe cât e ceasul, sau de ce nu ai moț la bască. Era o vreme în țara asta când lumea întorcea capul după militarii care treceau pe stradă cântând în pas de defilare de la instrucție, acolo unde aceștia erau nevoiți să treacă prin oraș și auzeai pe câte cineva spunând cu mândrie: „Uite mamă, trece armata!”.

                                             ASTĂZI...

            Astăzi, în țara asta, toată lumea termină liceul, ia bacalaureatul pentru că s-a dat lege să nu fie nici un analfabet fără bacalaureat, iar facultatea a devenit locul unde se pun la cale cele mai mari chefuri și se adună puștoaice pentru „o linie”. Astăzi, în țara asta, nu mai porți merge pe trotuar pentru că nu mai ai loc de mașini staționate și șoferi grăbiți. Astăzi, în țara asta, străzile sunt pline de oameni care în nici un caz nu merg la serviciu, dar nici la doctor. Toată lumea  e în concediu fără plată. Astăzi în țara asta, când mergi la spital, nu mai mergi cu sticla ascunsă sub haină. Când intri la medic în cabinet înainte de a da cu bună ziua, trebuie să dai plicul. Astăzi, în țara asta,  când vezi copii de școală, te întrebi dacă merg la școală sau la discotecă, ținuta este aceeași, machiajul la fel de strident, rucsacul din spate are un caiet și laptopul, „ipodul”, „ifonul”, sau tableta. Astăzi, în țara asta, tinerii nu mai au nevoie de serviciu ca să își întemeieze o familie, doar bani de la babaci și își întemeiază câte o familie pe săptămână fără acte, fără biserică, fără serviciu. Astăzi, în țara asta, băieții deștepți sunt cei fără carte, care reușesc să „se învârtă” sau sunt „băieți deștepți” care obțin bani ușor din „afaceri” cu fraierii. Cu cât păcălești sau furi mai mult, cu atât ești mai deștept. Astăzi, în țara asta, când te întâlnești cu un cunoscut pe stradă, îl ocolești ca să nu te întrebe cum o mai duci, sau să nu îți ceară bani cu împrumut, sau să ne te invite la o nuntă... Astăzi, în țara asta, oamenii nu se mai întâlnesc în fața blocului, le e rușine să se întâlnească și la gunoi, se uită fiecare pe geam să se asigure că nu e nimeni să se uite la gunoiul lui amărât sau să observe că nici câinii vagabonzi nu zăbovesc lângă resturile lui, pentru că nici oase nu mai sunt în gunoi. Cei mai mulți oameni stau ascunși în casă sau pleacă „la țară” de zilele onomastice, ca să nu se trezească cu invitați nepoftiți. Nimeni nu mai zâmbește, toată lumea circulă cu capul în jos de ai zice că au pierdut câte un galben și îl caută disperați. Te miri că nu se dau cap în cap... Astăzi, în țara asta, când lumea vede armată întoarce capul pentru că „Ăștia au tras în noi în 89 și acum au pensii nesimțite”. OARE CE VA FI MÂINE? CUM VA FI MÂINE?”

Neagu Djuvara (1916-2018), diplomat, filosof, istoric

                P.S. Simeon Bărnuțiu (1808-1864), filosof, preot unit, profesor, om politic: „...Fraților, aduceți-vă aminte atunci când vă strigă din mormânt, străbunii noștri...rămâneți credincioși numelui și limbii voastre, apărați-vă ca frații cu puteri unite, în pace și  război; vedeți cum ne-am luptat noi pentru limba și romanitatea noastră; luptați-vă și voi și le apărați ca lumina ochilor voștri”.

                                                                                                        Cu dragoste creștină,

Olimpia Mureșan-membru LSR și UZPR

preot ortodox român, Ilie Bucur Sărmășanul

ROMÂNIA TREZEȘTE-TE, ROMÂNIA, LA RĂSCRUCE DE TIMPURI

 

24 IANUARIE 2024

 Motto:

       „Vai de biet român săracul! / Îndărăt tot dă ca racul. / Nici îi merge, nici se-n deamnă, / Nici îi este toamna toamnă, / Nici e vară vara lui, Și-i străin în țara lui”.

Mihai Eminescu (1850-1889),

Poet Universal și Nepereche

 

1. „MOLDOVA, TRANSILVANIA, MUNTENIA nu există pe fața pământului; există o singură ROMÂNIE; există un singur corp și un singur corp și un singur suflet, în care toți nervii și toate suspinele vibrează unul către altul”

 

 Bogdan Petriceicu Hașdeu (1838-1907),

 scriitor, filolog, pionier în diferite ramuri ale filologiei și istoriei românești.

 

+ + +

 

2. „POLITICIENILOR ROMÂNI” - „Trista experiență a dovedit că o unitate culturală fără o unitate politică nu are nici o chezășie. Prentru păstrarea unității culturale ni se impune UNITATEA POLITICĂ”.

Manifestul Ligii

pentru unitatea politică a tuturor românilor

 

     + + +

                 

 3. „UNIREA e singura stare politică ce putea să asigure viitorul nostru și să ne permită a da țării organizarea ce o așteaptă de atât de mult timp”.

 

 Alexandru Ioan Cuza (1820-1873),

 primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național ROMÂNIA.

 

+ + +

 

4. „Este timpul să ne întindem mâna unul altuia și să conlucrăm împreună cu toate puterile noastre unite pentru regenerarea patriei noastre comune” .

 

Adresa Comitetului Central al Unirii,

1858, martie 23, documente, IV, 104.

 

+ + +

 

5. „Uniți-vă cu poporul toți, preoți, nobili, cetățeni, ostași, învățați și vă consultați cu un cuget asupra mijloacelor reînvierii naționale, pentru că toți sunteți fii ai aceleiași mame și cauza este comună”.

 Constantin Bodea (1891-sec. XX),

preot, profesor, deputat în Marea Adunare de la Alba-Iulia.

 

+ + +

 

5. „Unimea națională este singurul principiu de viață, singurul principiu de mântuire pentru noi. Aceasta este credința politică a părinților noștri în luptele lor eroice. Bărbații noștri cei mari, care întrupară în sine individualitatea și cugetarea poporului spre a o manifesta lumii, trăiră, se luptară și pieriră martiri pentru această credință”.

 Nicolae Bălcescu (1819-1852),

istoric, scriitor, revoluționar român. Alături de fratele mai mic, Barbu, a participat la Revoluția de la 1848. Prin capodopera Românii sub Mihai Voievod Viteazul, Bălcescu  l-a impus în canonul național pe voievodul Mihai Viteazul.

 

+ + +

 

6. „UNIREA este singura temelie statornică a edificiului viitorului nostru; fără dânsa, ce se va clădi va fi clădit pe nisip”.

 Dumitru Brătianu (1818-1892),

diplomat, om politic, ministru în diferite guverne, prim ministru, fratele lui Ion. C. Brătianu.

+ + +

 

7. „Numai ARMONIA va da nației noastre puteri și numai purei largi vor aduce între noi adevărat UNIRE NAȚIONALĂ, armonia fiind numai acolo unde este DREPTATE, unde este EGALITATE”.

 Mihai Kogălniceanu (1817-1871),

om politic de orientare liberală, avocat, istoric, publicist, prim ministru.

 

P.S. Matei cap. 12 vers. 25-26: „Dacă satana scoate pe satana, s-a dezbinat în sine; dar atunci cum va dăinui împărăția lui? Orice împărăție care se dezbină în sine se pustiește; orice cetate  sau casă care se dezbină NU va dăinui”. „Să luăm aminte” și...„Cei ce au urechi de auzit să audă”, cum ar spune Sfântul Nesfințit al Ardealului străbun, arhimandritul Arsenie Boca”.

 

Prof.  Olimpia Mureșan, membră LSR și UZPR Maramureș

preot ortodox român, Ilie Bucur Sărmășanul

 

PICURI DE ÎNȚELEPCIUNE

 

       

Legiuitorul, poporul și… Pitagora

 Motto:

          „Cu cât cineva este pus mai sus, cu atât mai mult el trebuie să respecte legea și să fie pedepsit mai aspru când nu o păzesc”.

Alexandru Ioan Cuza (1820-1870),

„Domnitorul Unirii”

 

- Viaţa cumpătată, în slujba binelui şi a dreptăţii, trebuie să stea şi la baza alcătuirii politice a unui stat.

            - Nu încerca să vindeci un popor mare şi corupt: cangrena nu se poate vindeca.

           - Nu încerca să schimbi orânduirea unei mari naţiuni. Un popor numeros e ca o dihanie hâdă; e ceva împotriva firii. Dintre toate soiurile de dobitoace cea mai rea, e speţa umană ce se cheamă „popor".

          - Nu răspândiţi vestea unei fapte rele! Faceţi în aşa fel încât să-i dispară cât mai curând şi cele mai mici urme. Lăsaţi răul să moară!

 Să crezi doar pe jumătate pe cei ce vin să pârască fapte rele.

           - Nu năzui la himera unei democraţii pure; egalitatea perfectă există numai la morţi.

           - Legiuitorule! Nu lăsa oamenilor de stat timpul să se deprindă cu puterea şi onorurile!

           - Legiuitorule, bagă de seamă să nu te înşeli!

          - Drepturile omului nu sunt la fel cu ale popoarelor din cauză că oamenii deveniţi „popor" încetează a mai fi oameni.

       - Un Senat de 100 de capete e mult prea mult! Puţini legiuitori, dar înţelepţi! Puţini războinici, dar viteji! Puţin „popor", dar multi cetăţeni!

          - Dă legi poporului taur şi boabe poporului bou. Supune-te legilor chiar dacă sunt proaste! Nu te supune oamenilor dacă nu sunt mai buni ca tine.

           - Nu chemaţi în magistraturi decât bărbaţi ce sunt în săptămâna mare a vieţii lor.

Magistraţi! Fiti precum în Sparta! La intrarea în tribunale: ridicaţi un altar al Fricii, frica de a fi pedepsit înspăimântă poporul şi copiii.

Magistratule!

           - Legea îţi e soţie legitimă; desparte-te de ea mai bine decât să o faci să devină o femeie trândavă şi care se învoieşte cu orice.

           - Magistraţi ai poporului! Nu urmaţi pilda pescarilor de pe Nil care aruncă cu noroi în ochii crocodilului ca să-l poată stăpâni. Să nu fii legiuitorul ori magistratul unui popor care se lauda cu mintea sa luminată.

           - Urmând pilda locuitorilor din Creta, la fiecare 9 ani, legile să fie citite şi îndreptate de un înţelept.

           - Scutiţi-vă magistraţii de jurământ atunci când intră în funcţie, dar nu-i scutiţi să dea socoteală când o părăsesc.

            -  Poporule ! Cântăreşte-ţi legile! Numără-ţi magistraţii!

            - Poporule! Dacă îţi doreşti o bună rânduială în ceea ce priveşte politica, fereşte-te de o organizaţie fără vlagă, o administraţie fără putere şi de luxul ospeţelor. Acestea trei dau întotdeauna naştere vrajbei în viaţa civilă şi în gospodării şi au ca urmare năruirea statului şi a familiei.

            - Fugi de poporul căruia îi place eşafodul.

            - Nu te aştepta să ţi se mulţumească atunci când faci un bine poporului: dintre toate dobitoacele, el este cel mai nerecunoscător.

            - Lucrul cel mai ruşinos al unei stăpâniri este pândirea şi iscodirea oamenilor.

            - Nu urma pilda omizii: nu accepta să te târăşti la picioarele prinţului sau în faţa poporului pentru ca într-o zi să porţi aripi.

            - Toţi suntem egali! Să nu credeţi însă că neghiobul este egalul înţeleptului.

            - În fiecare an să aveţi o zi de sărbătoare numită „pacea familiei". În această zi, soţul şi soţia, la prânz, în mijlocul familiei, îşi vor da mâna şi îşi vor ierta unul altuia greşelile făcute de-a lungul anului.

Învaţă să vezi mai departe decât pot ajunge privirile tale.

            - Lebăda tace toată viaţa ca să poată cânta desăvârşit o singură dată. Omule de geniu! Rămâi în umbră şi păstrează tăcerea până în clipa în care vei putea să apari cu toată strălucirea unei faime pe care nimeni nu o mai poate tăgădui.

- Nu admira nimic! Zeii s-au născut din admiraţia oamenilor.

- Fii cetăţean al lumii întregi până când vei întâlni un popor înţelept şi cu legi drepte.

 

Pitagora (sec. VI î.Hr.- 490 î. Hr),

filosof și matematician grec, originar din Insula Samos, întemeitorul pitagorismului, care punea la baza întregii realități, teoria numerelor și a armoniei. A fost conducătorul partidului aristocratic din Crotone (sudul Italiei). Scrierile sale nu s-au păstrat. Tradiția atribuie descoperirea teoremei geometrice și a tablei de înmulțire, care îi poartă numele. Ideile și descoperirile lui nu pot fi deosebite cu certitudine de cele ale discipolilor apropiați.  Pitagora a fost un mare educator și învățător și se spune că a fost un atlet puternic, așa cum stătea  bine atunci poeților, filosofilor și comandanților militari. A întemeiat cea dintâi școală italică a Greciei antice care-i poartă numele.

 

P.S. „Câns stuparul vrea să ia mierea albinelor sau vrea să le slăbească rezistența, le amețește cu fum. Așa face și diavolul. Cu fumul ispitelor și păcatelor îi amețește pe oameni; le slăbește rezistența sufletească și pe urmă le fură „mierea”, le fură Împărăția lui Dumnezeu și mântuirea sufletului. Tu, însă, creștine păzește „LEGEA IUBIRII LUI HRISTOS”: „Să vă iubiți unii pre alții, precum V-am iubit și eu”. AMIN!

 

Prof. Olimpia Mureșan, membru LSR și UZPR Maramureș

Preot ortodox român, Ilie Bucur Sărmășanul