O
carte memorabilă – „Secol de vânzare” (pamflete), Nord Literar, 10, nr. 2
Printr-o conjunctură nefavorabilă
mie, ce m-a ţintuit la pat, am avut parte, la început de an 2012, de lecturi
consistente, iar bucuria este şi mai mare când autorii cărţilor citite sunt
maramureşeni de-ai mei: Florica Bud, Ioan Dragoş, Nicolae Goja, Vasile Morar,
Dragomir Ignat.(...) Am pornit cu o curiozitate şi o nerăbdare specifice
copiilor în a asculta poveşti spuse seara de bunici, în a citi „prima creaţie
literară” din 2012 a scriitoarei Florica Bud, „Secol de vânzare – pamflete” tipărită la Editura „Maşina de
Scris”, Bucureşti.
Încă de la
început observăm autoironia fină, cu care ne-am obişnuit să o găsim în cărţile
autoarei maramureşene, ca şi multa poezie din frazele scrise în cele 42 de
pamflete ale cărţii. Personal, nu m-am putut opri din citit, deoarece Florica
Bud nu se protejează deloc şi, în numele adevărului, spune tot, cu riscul de
a-şi face duşmani mai apropiaţi – vezi reproşurile vizavi de Casa de Cultură a
Sindicatelor, de clădirea Primăriei Băii Mari, de şantierul de pe 22 Decembrie,
de Someşul poluat, de drumurile judeţene, etc. – sau mai îndepărtaţi,
printre cei prezenţi în paginile
volumului, scriitori, vedete, vipuri de tot soiul, dar şi politicieni ce ocupă
un scaun în Parlamentul României, precum şi în instituţiile care, prin
prestaţia lor, fac rău imaginii ţării.
Prin cartea
„Secol de vânzare” scriitoarea Florica Bud ne dovedeşte că este un Caragiale
modern – opusul lui Caragheorghe, un bărbat care se iubea doar pe sine -,
fiindcă este o fiinţă umană aparte, care nu poate trece nepăsătoare peste
indolenţa guvernanţilor. O întristează până la lacrimi nedreptatea socială, îi
repugnă banalul cotidian, prostia adusă la rang de virtute, supuşenia, teama
casnică şi, ca o adevărată Ioana D’ Arc modernă, luptă cu armele ei cele mai
tăioase – scrisul şi cărţile tipărite până azi – pentru egalitatea de şanse a
femeilor obişnuite şi cu bun-simţ.
Concluzionând,
putem afirma că „Secol de vânzare” este o carte-manifest, iar ideea care se
desprinde este aceasta: „Femeile înţelepte şi care îşi respectă menirea nu-şi
doresc o egalitate, imposibil de realizat, cu bărbatul, deoarece Dumnezeu a
creat bărbatul şi femeia inegali, tocmai ca să se completeze, formând un
întreg”.
Citind cartea
de două ori, adică cu mare atenţie, ai şansa să descoperi în prozatoarea
Florica Bud un om care ţine partea celor aflaţi în bătaia sorţii, dar niciodată
a leneşilor şi a profitorilor. Un om cu defecte, calităţi şi opinii pe care şi
le asumă. Pentru ea, omenia – care i-a fost insuflată în familie, o familie de
ţărani transilvăneni simpli, dar harnici şi oneşti – este „...o rochie pe viaţă
pentru un creştin născut, nu contrafăcut”. Adolescenta pornită din Ulmeni la
cel mai bun liceu din oraşul Baia Mare, apoi la facultate, la Petroşani, are un
înalt spirit civic, iubind tot ceea ce înseamnă România (vezi Întoarcerea Coanei Chiriţa de Monaco)
şi doreşte să apuce zilele în care să trăiască „într-o Românie firească, unde
oamenii să ocupe locul pe care îl merită” . (...)
Consider că un
scenarist talentat ar putea scrie o piesă de teatru după cărţile scriitoarei
Florica Bud, în care personajele („divele”, „curtezanele”) să se desfăşoare în
voie, natural, exact ca multe „blonde” din societatea românească de azi. Sunt
ferm convins că ar avea casă plină la fiecare spectacol!
Sunt în
asentimentul doamnei Florica Bud şi aproape închei acest scurt comentariu de
cititor fidel al operei Domniei Sale (niciodată nu m-am erijat într-un critic
literar!) cu dorinţa strigată, pe un ton îngroşat de tutun, de către eroina din
pamfletul intitulat „Întoarcerea Coanei
Chiriţa de Monaco”, care nu este
altcineva decât o foarte cunoscută vedetă de-a noastră, ce a purces greu,
literar, născând două bestselleruri şi ale cărei calităţi fizice şi
intelectuale sunt umflate de către admiratorii săi cu pompa balcanică, pe ici
şi colo, prin părţile esenţiale, părţi în care nu a fost posibil să pătrundă
siliconul industrial: „Dragă Premiule Nobel pentru Literatură, te rog să mă
aştepţi şi pe mine până îmi fac o operă solidă. Sunt de acord cu romancierul
care afirmă că niciun scriitor de limba română cu operă solidă în spate nu te-a
primit, multrâvnitule Nobel! (...) Te rog, dragă Nobelule, până îmi consolidez
opera bătută la laptop de capetele altora, să te autodepui într-o bancă
elveto-galactico-americană, ca să te umfli un pic. (...) Dragă Premiule Nobel
Ecologic! Pot să candidez şi pentru tine, deoarece, ecologistă cum sunt, am
tipărit ce de-al doilea bestseller al meu pe hârtia igienică folosită deja în
primul roman, papirus ce m-a propulsat în topul celor cincizeci de milioane mai
bine vânduţi avortoni literari.”
La final
spun, în stilul jucăuş al prozatoarei Florica Bud, „Dragă Premiule Nobel pentru
femei alintate & bucătăriene şi pentru coconi poznaşi ce refuză să se
maturizeze de frică să nu ajungă nişte maturi săraci cu duhul”, pregăteşte-te!
Florica Bud vine... vine... vine!!!!
Gelu DRAGOŞ
