Ştefan Jurcă, prezenţă constantă în revistele importante româneşti!

Cu bucurie vă semnalăm faptul că scriitorul originar din Sălăjeni (Sebiş),  judeţul Arad, dar maramureşean prin adopţie de decenii bune şi coleg cu toţi scriitorii maramureşeni importanţi - ŞTEFAN JURCĂ - este foarte activ, îndeosebi după ce a ieşit la pensie, deci are mai mult timp pentru condei, un condei de altfel deosebit de valoros prin prisma a ceea ce scrie şi gândeşte. 
La început de 2019, publică 3 pagini de versuri în prestigioasa revistă "Familia" nr. 1/2019 dar  şi o întreagă pagină de proză intitulată "Liliacul din sală" în revista de cultură "Vatra Veche". 
Dorim colegului nostru, ec. Ştefan Jurcă aceeaşi inspiraţie, aceeaşi dragoste pentru literatura şi scrisul românesc iar noi nu putem decât să-l felicităm! Sincer!

                                                                                                           GDL

Minutul de poezie - Ştefan Jurcă

Duminică

 Du-te dracului bătrîn ranchiunos

 Îşi zic unul celuilalt

 Ce frumoasă-i viaţa cîntă prostul

 Dintr-o placă uzată

 Vine vara trece vara

 Ce negru e Gunter Grass

 Ca un gîndac turcesc

 Era lampă de beat dimineaţa

 Seara se ruga la vecernie

 Aşa trece sezonul căpşunilor

 Ca poezia postmodernă

 Dacă-i proaspătă e bună

 Dacă-i veche-i pleoştită

 Bună de ţuică

 Să fii dependent de poezie

 Ca drogatul de prafuri

 A-i hai, a-hai către rai

 De lume habar să n-ai

Scriitorul Ştefan Jurcă la 69 de ani (01.07). La mulţi ani maestre!

Orchestra

Pornește ca la un semn

Dinspre dealuri

Unde o fi dirijorul celest

Care-i îndeamnă ?

Încă e vară și-i secetă

Ei cîntă neîntrerupt

Peste cîmpuri și alunișuri

Prin  marginea nopții

Parcă ar fi marinari

Navigînd spre niciunde

Poate că sînt spiritul

Celor plecați

Se bucură și plîng

Prin aerul nopții-nstelate

Cântă la fel an de an

Aceeași melodie

Greierii nevăzuți

Din orchestra de-acasă

Sărbători fericite ne urează scriitorul Ştefan Jurcă !

„Familia” ilustrată de Ioan Titus Petruse

 Numărul recent, pe luna februarie, al revistei de cultură Familia, director Ioan Moldovan, este ilustrat cu lucrări de grafică aparţinînd artistului plastic Ioan Titus Petruse (1947 -1985).

Lucrările au fost preluate din expoziţia pictorului organizată în urmă cu doi ani în Centrul Vechi din Baia Mare de familia artistului. Prezentarea expoziţiei a fost făcută, atunci, de dr. Mihaela Ganţa. Poetul Nicolae Scheianu cu aparatul său de fotografiat a realizat cîteva ipostaze pe care generosul poet de la Oradea le-a înserat între filele revistei. Vinovat de trimiterea pozelor la redacţia revistei sunt, deocamdată, doar eu.

     După Mihai Olos şi Mihai Pamfil iacă alt artist plastic băimărean onorează cu lucrările sale, zece dacă am numărat bine, valoroasele pagini ale bătrînei doamne de la Oradea, unde însuşi domnul Eminescu şi-a publicat primele încercări literare.

     Am profitat de coloanele "Graiului Maramureşului" pentru a nu permite uitării să-şi facă loc printre prietenii noştri. Poate alţi oameni, mai buni şi mai generoşi se vor naşte pe aceste locuri căutînd meritele înaintaşilor. Pînă atunci, vorba poetului Nichita Stănescu: "Aud pe nenăscuţii cîini, pe nenăscuţii oameni cum îi latră."

                                                                                      Ştefan JURCĂ

Trăim în două veacuri

   

 După ce revista Familia şi-a serbat 145 de ani de la apariţie şi se pregăteşte de cel de al 150-lea an, după ce Poesis de la Satu Mare a mutat frontiera culturală în Nord, secondată de mai tînăra şi nervoasa Acolada, Baia Mare a reuşit să spargă nişte orgolii tipărind neîntrerupt, vreme de 10 ani, revista Nord Literar, apoi Bistriţa-Năsăud cu Mişcarea literară, trimestrial tematic bine ancorat în literatura contemporană a sosit vremea ca şi Sălajul (Sălagiul cum îl scria Nicolae Iorga) să ajungă la aniversare, să consemneze sărbătorirea numărului 100 al revistei culturale Caiete Silvane cu apariţie neîntreruptă. Îi cunosc în parte pe făuritorii revistei, băieţi şcoliţi, scriitori cu dorinţa sinceră de a trece în rîndurile lumii civilizate zona lor geografică prin fapte spirituale, cele care vor face dovadă în viitorime de ce am fost în stare. Trăim în două veacuri, cel 20, tocmai trecut şi cel 21 de-abia început. Călare pe două veacuri spirituale care au însemnat pentru Nordul vestic al României spirituale mai mult ca niciodată. Cultura este ceea ce ştim după ce am uitat totul, despre Sălajul economic am ştiut cîte ceva, dar despre cel spiritual avem dovadă tipăriturile de aici şi mai ales Caiete Silvane care încep să-şi facă auzit glasul în lumea de azi a României culturale, care se apropie şi ea de altă comemorare, 100 de ani de la înfăptuirea României Mari şi moderne. Din Nordul extrem ridic piatra şi scriu:

La mulţi ani, cu bucurie, revistei Caiete Silvane!

                                                       

                                                                                 Ştefan JURCĂ

Revista PRO UNIONE la cinsprezece ani de apariţie

„Am în faţă numerele duble 3-4 (51-52) ale revistei PRO UNIONE, care marchează 15 ani de când această revistă apare în Baia Mare, în ultima perioadă semestrial, fiind editată de fundaţia culturală cu acelaşi nume sub egida muzeului judeţean şi a bibliotecii judeţene, sprijinită material de consiliul judeţean şi consiliul local al municipiului Baia Mare. Actualmente redactor-şef este Valeriu Dan Achim, secondat de Ştefan Bellu şi Augustin Cozmuţa. După dispariţia fizică a lui Augustin Micu, preşedintele fundaţiei, locul său este suplinit de Valeriu Achim,cunoscut publicist şi istoric, întemeietorul editurii Gutinul. Revista are format carte cu coperţile I şi IV color, iar coperta II şi III reproduce secvenţe din activitatea fundaţiei şi a revistei.

Primul număr  a apărut în noiembrie 1998, tematica principală este bazată pe articole de istorie a ţinutului Maramureş, dar în ansamblu revista este de tip enciclopedic: istorie – documente; date şi sinteze monografice; patrimoniu, colecţii – colecţionari; voci din diaspora română; ştiinţă şi societate; cultură – literatură – artă; apariţii editoriale.

De-alungul timpului în revistă au semnat nume prestigioase: Victor Iancu, Augustin Cozmuţa,Valeriu Achim,Valeriu Dan Achim, Ştefan Bellu, Emil Micu, Gheorghe Pop, Ion Burnar, V.R.Ghenceanu etc.

Un material mi-a rămas imprimat în memorie înainte de a răsfoi colecţia revistei şi anume cel al fostului director al închisorii din Sighet,Vasile Ciolpan, tăietor de lemne de meserie, Amintiri şi memorii din viaţă cu scrisul olograf. În cinci ani cât a fost satrapul şef  al  penitenciar au decedat  Gheorghe Brătianu, Iuliu Maniu, episcopii Traian Frenţiu şi Ioan Suciu.

Cercetările istorice se extind şi la întregul ţinut al României, în atenţie fiind personalităţile istorice comemorate la zile festive. Amintesc aici pe Vasile Lucaciu, Mihai Eminescu, Mihai Viteazul, Alexandru Ioan Cuza, I.L.Caragiale, Ştefan cel Mare, Timotei Cipariu, George Enescu, Octavian Goga, Vasile Pârvan, George Pop de Băseşti. Titulescu, Steinhardt etc.

Recentul număr are ca tematică  personalitatea lui Nicolae Steinhardt, scriind la temă Augustin Cozmuţa şi Maria Gârbe. Capitolul istorie este susţinut cu materiale de la simpozionul Statuia identităţii naţionale versus monumentul alterităţii, prof.Ioan Cearnău despre familia nobiliară Pangraţiu de Dindileag; Cristian Mareş,Basarabia – 1918; prof.univ.dr.Ioan Bojan,Preliminarii politico-diplomatice ale Dictatului de la Viena din 30 august 1940; Ioan Bâtea, Un sat ca o familie. Scărişoara în refugiu; prof Liviu Tătaru, Relaţiile interetnice româno-maghiare în Transilvania între 1940 – 1960, dr.Nuţu Roşca, Unitatea naţională prin heraldică; prof Traian Rus, Vasile Lucaciu – un sfânt catolic într-o bisrică ortodoxă. Gavril Babiciu, Şi eu am fost la Roma.

La Documente aflăm articolul Lucaciu şi Goga,Viorel Cîmpean scrie despre Tămaia şi personalităţile sale, iar Ioan Puţ despre activităţile meşteşugăreşti în satul Plopiş.

Prof. Dan V.Achim scrie despre Vida Gheza şi statuia minerului din Centrul Nou al Băii Mari,Antoaneta Turda despre Matei Vişniec.Reţinem apoi materiale semnate de ing.Aurel Pantea, prof.Ioan Nădişan, dr.Felix Marian, prof Adrian Bledea.

Părintele Viorel Thira îl evocă pe  mitropolitul  Nicolae Bălan şi epigramistul Cincinat Pavelescu, drd.Luminiţa Hotea teoretizează despre onirismul de la noi, Dimov – Ţepeneag, iar conf.univ.dr. Valeriu Oros ne informează despre dramaturgia lui Vasile Zdrenghea. Ioan şi Emilia Pop comentează despre Dor în limbajul românesc.

Poezie ne prezintă Gelu Dragoş şi Maria Magdalena Irsik, iar proză Eugenia Ciordaş şi Valeriu Oros. Trebuie să meţionez că acest număr dublu are aproape 200 de pagini, este foarte bogat şi divers fapt care mă face să fiu laconic şi succinct pentru a mă încadra în spaţiul ziarului.

Ultimul capitol este cel de Apariţii editoriale unde Augustin Cozmuţa, Ofelia Marian, Maria Gârbe (MGMM), Şt.Jurcă şi Pamfil Bilţiu analizează cartea lui Ştefan Bellu, Sub cer voievodal; Dumitru Radu Popa, Sfinţi şi vânturi şi alte întîmplări; Marian Petcu, Istoria jurnalismului din România; Augustin Micu,întemeietor şi animator cultural;Istoria Borşei în imagini.

Pe copertă este portretul lui Nicolae Şteinhardt realizat de pictoriţa Maria Mariş Dărăban. Sunt, de asemenea ilustratii şi poze ce prezintă activitatea fundatiei ProUnione. Număr bogat şi interesant care ne face să credem că revista va continua să apară şi de acum, mulţi ani înainte, lucru pe care eu şi cititorii îl dorim din toată inima.”

                                                                              Ştefan Jurcă

Et in epica magna ego

                             de   Stefan Jurca

 

 Ioan Groşan teoretizeaza omul de dincolo de cortina de fier,omul din est carecterizat ca un Ianus bifrons,omul cu doua feţe,una erotica a obsedatului sexual şi alta concreta,constructivă a unui om mînat de gînduri bune în a realiza ceva pe durata unei vieti.Motto-ul din Eminescu asezat la începutul cartii redă tocmai aceasta tristete a omului de a nu putea fi ceea ce este din cauza unor condiţii care nu sînt firesti.Profesorul Gheorghe Glodeanu mergea mai departe cu analiza alăturindu-l pe Grosan lui Anton Holban care descrie sufletul personajelor aflate la limita realizarii în condiţiile unui timp neprielnic.Starea materiala determinind şansele de realizare profesionala fapt care marginalizeaza sufletele intelectualilor.

        Nelu Sanepidu este omul care umblă din floare in floare,un Don Juan care face o pasiune din erotism.Doi tineri cronicari îl atacă pe Ioan Groşan acuzîndu-l că nu a scris un roman.Din cite ştim poeziei cît şi romanului nu i s-a dat încă o definitie precisa nici macar de către tinerii cronicari de vîrsta copiilor lui Ioan Groşan.Cît despre probitatea profesionala a unor critici reamintesc ce spunea Mircea Cărtărescu cînd a fost declarat cel mai bun scriitor de romane din ultimii zece ani,spunea dumnealui că aceeasi critici l-ar putea situa pe locul întîi daca s-ar cere sa se clasifice cel mai prost roman din ultimii zece ani.Ioan Grosan are fortă epică necesara scrierii de romane,toată problema este ca timpul să aibă cu el o nemaipomenită răbdare.

          Un om din Est se citeste cu interes desi lecturasem  iniţial fragmente din roman în diverse reviste-Verso,Archeus,Luceafarul…

          Scena erotică din muzeul satului este construită minunat cît şi peroratiile filosofice

ale iubitei cu rochii clopot,femeia pudică in relatiile erotice din cauza unor malformatii ale părtii nodale.

          Romanul Un om din Est,din pură coincidenţă are acelasi titlu ca si cartea lui Daniel Cristea Enache a fost asteptat de multă lume.Miza cartii ar fi după mine soarta tinerilor profesori repartizati la ţară.C.Noica le spunea cîndva ca au o sansă extraordinara,să aibă la ei doar un gemantan cu carti si vointă.Daca filosoful ar trăi nu stim daca ar mai spune la fel despre oamenii care pina la 21 de ani nu  au iesit din norma.Vor trage cu arcul sau vor ascuti sageti pentru acei care trag cu arcul.

         Eu cred că Ioan Groşan mizează prea mult pe ideea că omul din est nu se poate realiza din cauza regimului coercitiv al epocii de aur.Sa ne remintim de scriitorii care au trăit razboaie ori de autorii sovietici care s-au impus,totuşi atentiei lumii din vest.Vezi doar afirmarea fetelor din Est,în lumea din Vest,Herta Muler si Angela Merkel ori Gunter Gras si Evtusenko,etc.Dar Camil Petrescu şi Gib Mihăescu.Se poate teoretiza pe marginea acestui roman,el aducînd prospeţime si un aer curat lumii sufocate de azi.

Mă surprinde plăcut periplul filosofic al Lilianei,femeia cu coadă căreia îi lipseau doua corniţe sub breton să fie Necuratu.Oricum doxă de carte,de la Spinoza pînă la Heidegger care nu mai este de actualitate,ori pînă la  discipolii de la Păltiniş.

 Finalul romanului este de tot romantic.Doi obsedati de a fi inselati urmărind dintr-un copac miscarile iubitelor si canonada dinspre Universitate..A început Revolutia.

 Ma opresc aici si afirm ca Ioan Grosan a scris un roman si poate afirma Et in Epica magna ego.

                  

                              

ÎN LOC DE EDITORIAL

                    Izvoare Codrene la 100.000 de accesări ! ! !

   Multă lume deplânge dezinteresul de azi pentru carte, pentru literatură în special. Este o problemă care ne îngrijorează pe toţi. Internetul a revoluţionat lumea scrisului. Mulţi din generaţia mea am făcut eforturi intelectuale şi psihice serioase  să ne acomodăm cu această tehnică de vârf care se propagă cu o viteză uimitoare. În copilărie am citit cărţi de SF, din colecţia de atunci, câteva am aflat salvate de copiii mei care mi le-au restituit, aşa ferfeniţă cum erau. Atunci se visa la spaţiul galactic, interplanetar, nu se prevedea era informaţională. Dar lumea va reveni la matcă, urmând alte explozii ale progresului, cu efecte benefice dar şi rele. Trebuie să supravieţuim, nu avem de ales.

 Citesc cu plăcere “Izvoare Codrene” realizată de jurnalistul Gelu Dragoş pentru că îl ştiu pe fratele său Ion de mai demult dar şi pentru că mă informează mult, în speţă în domeniul cultural. Acum câţiva ani cine ar fi crezut că dintr-un colţ al judetului vom afla informaţii!

  Felicitări Gelu, ţie şi celora care te sprijină numai cuvinte de laudă şi răbdare, multă răbdare, aşa este în cultură.

                     

                                                          Ştefan Jurcă

La Cenaclul Scriitorilor a citit Elena Cărăuşan

 La prima întrunire din acest an a Cenaclului Scriitorilor a citit versuri Elena Cărăuşan care a spus de la început că ocupaţia  sa de bază este aceea de profesor de chimie şi se consideră o amatoare în poezie.Desigur că a fost contrazisă de cei care i-au ascultat şi i-au comentat textele lecturate.Autoarea a mai afirmat că ea a fost clasificată la cenaclul de la Ocoliş ca o romantică întîrziată.Acum a citit versuri moderne fără rimă dar cenacliştii au remarcat un ritm interior pe care trebuie să-l aibă orice poezie.

   Profesorii  de” română” Romulus Filip,Rodica Dragomir,Dragomir Ignat şi Vasile Leschian au punctat liniile de forţă ale poeziei Elenei Cărăuşan afirmînd că o operă de artă trebuie în primul rînd să emoţioneze cititorul.S-au arătat sceptici  faţă de poezia aşa zisă modernistă care nu se adresează nimănui sau este greu de înţeles de lector.

   Vasile Tivadar  a remarcat afirmaţiile poetei de a fi profesoară de chimie dar poezia este poezie şi dincolo de talent şi muncă nu ţine cont de canoanele administrative.La textele citite s-au mai pronunţat: Ştefan Herţeg,tînărul cenaclist Mihai Hotea care spune că simte poezia poetei Cărăuşan.

  Între timp Florica Bud a trebuit să plece cu treburi  presante  delegînd-o pe Ileana Ioana Şteţcu să coordoneze lucrările de cenaclu, poeta  dovedind  tact şi diplomaţie în temperarea spiritelor  scriitoriceşti.Au mai participat:Dumitru Iuga,Toma G.Rocneanu, Claudia Tomescu, Dumitru Fînăţean, afirmînd că poezia citită azi în cenaclu este o poezie de duminică şi nu una de sîmbătă.

  Elena Cărăuşan n-a mai citit la cenaclu de multă vreme,unii îşi amintesc despre o şedinţă în care a citit ea cînd cenaclul era găzduit   de  cofetăria  Dali din Centrul Nou,    fiind o prezenţă plăcută şi memorabilă,exigentă cu propria creaţie.

  Zicem şi noi,  la fel cu ceilalţi iubitori de literatură că a fost o întrunire  de bun gust şi o reuşită a Cenaclului Scriitorilor,Elena Cărăuşan dovedind că este o creatoare autentică.

                                                      Ştefan Jurcă

                                                  

Personalităţi transilvănene - Ştefan Jurcă

Născut la 01 iulie 1949, în Sălăjeni, comuna Sebiş, judeţul Arad. Liceul la Sebiş, este 3 ani student la Politehnica din Braşov, pe care o părăseşte în 1970. Urmează cursurile de zi ale facultaţii de Ştiinţe economice din Timişoara (1973-1977), după care este repartizat economist în Baia Mare.

Părinţii: Ştefan şi Mariuţă. Este căsătorit, are 2 copii.

Publică poezii şi proză, articole şi interviuri în presa locală, în revistele Familia, Luceafărul, Tribuna, Archeus, Nord Literar, Calendarul Maramureşului, Informaţia zilei, Graiul Maramureşului, Viata Românească, Citadela, Verso.

Debutează în volum în anul 1997 cu Peretele cel mai iubit, ed. Gutinul. Urmează: Poeme uitate, boeme regăsite, ed. Cybela, 2000, Păpuşa de rumeguş, ed. Risoprint, 2004, Pagina de gardă, ed. Dacia XXI, 2011, Caiet bibliografic aniversar. Ştefan Jurcă. Biblioteca Judeteana „Petre Dulfu”.

Este comentat în volumele: Geo Vasile-Proza românească între milenii, Casa editorială Odeon, 2001; V. R. Ghenceanu – Dreptul la singurătate, ed. Proema, 2001; Ion M. Mihai - Scriitori din Maramureş, ed. Limes, 2003; Ion M. Mihai-Lecturi sublimate, ed. Dacia, 2005; Augustin Cozmuţa-Punct critic, ed. Risoprint, 2004;L. Temian, O. Marinescu, A. M. Brezovszki-Autori maramureşeni, dicţionar bibliografic, ed. Umbria 2000. „Oameni de seama ai Maramuresului. 1700 – 2010. ”Autor Vasile Iuga de Sălişte, editura DragoşVoda, Cluj Napoca, 2010. Anca Goja – Convorbiri cu elite, ed Proema, 2011

Volumele publicate au fost premiate la Cărţile anului în anii : 1998, 2001, 2005. In anul 2006 primeste premiul special acordat de Fundatia culturala Archeus(Baia Mare - Ocolis, 8-18 iulie 2006)

Au mai scris despre cărţile sale: Alex Ştefănescu, Ioan Moldovan, Petru M. Haş, Ion Burnar, Gh. Pârja, Grigore Ciascai, Ananie Gagniuc, Cătălina Latu, Adriana Plăcintă, Nicolae Scheianu, Dumitru Rusu, Dumitru Fânăţeanu, Nicolae Petricec, Anca Goja, Nicoara Mihali.

A realizat interviuri scrise şi publicate cu: Mihai Olos, Ilie Cămărăşan, Iosif Balla, Iosif Hamza, Mihai Pamfil, Nicolae Suciu, cu poeţii: Mihai Cupcea, Claudian Cosoi, Ion Burnar, Ion Bogdan, Ion M. Mihai, Ioan Marchiş.

A fost intervievat de Adriana Plăcintă, Nicolae Scheianu, Maria Garbe, Anca Goja. Interviurile s-au publicat in Interferente, revista liceului Vasile Lucaciu, Glasul Maramuresului, eStrada, Informatia zilei de Maramures, Graiul Maramuresului.

Este membru fondator al Asociaţiei Scriitorilor din Baia Mare, redactor asociat al revistei Nord Literar.

„Ştefan Jurcă posedă secretul povestirii ce dezleagă, fie şi pentru o clipă,

viaţa de povara tăcerii, fapte anodine declanşînd prin rememorare tăria sau căinţa unei vieţi. Se moare imprevizibil, absurd, personajele vin de undeva şi se disimulează în anonimatul provinciei, în taina şi suferinţa provizoratului.”

Geo Vasile-Proza românească între milenii, pag. 155

„În privinţa artei de inspiraţie şi de investigaţie, Ştefan Jurcă nu este nici rural, nici citadin, în exclusivitate, preferinţa sa mergînd, se pare, spre zonele de contact ale unui mediu social surprins în dinamica lui istorică, cu dislocări dramatice, surprinse mai ales la nivelul fiinţei individuale”.

Augustin Cozmuţa-Punct critic, pag. 162

„Aparent se crează impresia că prozele sînt scrise cu uşurinţă, cu nonşalanţă chiar, dar sin context şi din subtext rezultă că fraza este îndelung elaborată, că nici un cuvânt nu este pus la întămplare, că se mizează numai un fel de detaşare de text.”

Ion M. Mihai- Scriitori din Maramureş, pag 227

„Ştefan Jurcă foloseşte cu pricepere şi grijă cînd stilul direct , cînd cel indirect liber, aici distingem dialogul sprinţar ori tăios, dincolo monologul sau monologul interior. Alteori personajele însele comentează alte personaje – forme intermediare între replică şi reflecţie, caracteristice anumitor autori din perioada bună a prozei româneşti.”

V. R. Ghenceanu – Dreptul la singurătate, pag 88

„În cea de-a patra carte a sa, scriitorul readuce în actualitate problematica anilor 70, cu absolvenţi de facultate repartizaţi ”în producţie” în diverse centre muncitoreşti din ţară, trimişi acolo să construiască socialismul şi ”să ridice socialismul pe cele mai înalte culmi”. Cartea este, de fapt, un rechizitoriu făcut unei societăţi închistate şi lipsite de perspectivă făcut de către nişte tineri sacrificaţi pe altarul unei ideologii mutilante”.

(Nicolae Scheianu )

Agentia de carte, 18 ianuarie 2012 - Pagina de gardă de Ştefan Jurcă

Mai este prezent în plachetele ”Amfore”, Arad, 1968, pag 121, Cuvînt înainte - Ştefan Augustin Doinaş; ”Caietele Măiastra”, Baia Mare, 1982, redactor Ion Bogdan, pag. 155; „Groapa cu (a)muze” parodii de Lucian Perţa, pag. 126, cuvînt înainte Victor Cubleşan, Noul Orfeu, antologie de poezie romana contemporana. „O antologie a poeziei maramureşene, de la poezia populară până în 2009”, alcătuită de Nicolae Scheianu Păuna, ed. Ethnologica, 2010, pag. 218-220, cu un studiu introductiv de Augustin Cozmuţa.

                                                                            G.D.L.

Scriitorului Ion Pop i-a fost decernat Premiul "Omnia" al revistei "Nord Literar"

Mireşu Mare prin dr. Ion Pop a fost în centrul atenţiei la decernarea premiilor „Scriitorul Anului”

         Vineri, 22 iunie 2012 a avut loc decernarea premiilor: „Scriitorul Anului” şi „Marele premiu pentru literatură” în cadrul manifestării primei ediţii a „Zilei Scriitorilor” organizată de Primăria Baia Mare prin energicul primar Cătălin Cherecheş. Manifestarea a avut loc în sala „Europa”, o sală modernă în care a funcţionat aşa cum trebuie aerul condiţionat, iar  moderator atent a fost Săluc Horvat.

          A fost o întrunire reuşită din toate punctele de vedere – oaspeţi de seamă ai culturii ardelene şi naţionale, atmosferă plăcută, cuvinte înţelepte şi multă metaforă în discursul celor prezenţi.

         Prof. univ. dr. Gheorghe Glodeanu a fost răsplătit cu titlul „Scriitorul Anului” şi „Marele premiu pentru literatură” pentru activitatea Domniei sale de-a lungul timpului, atât în calitate de cadru universitar  la Universitatea de Nord cât şi în aceea de director al revistei „Nord Literar”. Oarecum stânjenit, acesta a spus: „Le mulţumesc tuturor celor care s-au gândit la mine şi au vorbit cu atâta generiozitate despre activitatea mea.  M-au pus într-o teribilă încurcătură. Îmi venea să ies şi să ascult eventual o înregistrare ulterior. Nu ştiu daca am roşit sau nu, dar în interior în mod cert. Nu sunt obişnuit cu aşa ceva.”

          În partea a doua a manifestării au fost acordate de către revista culturală „Nord Literar” diplome după cum urmează: Premiul „Omnia” – prof. univ. dr. Ion Pop; dr. Mircea Muthu (critică literară); dr. Horia Bădescu (poezie); Teo Moldovan şi Ştefan Jurcă (proză).

   Surprizele au continuat însă pentru universitarul clujean Ion Pop, născut în comuna Mireşu Mare, deoarece Consiliul local şi primarul Virgil Prună i-au sponsorizat la Editura „Eikon”, director Vasile George Dâncu o carte intitulată „Ion Pop – şapte decenii de melancolie şi literatură”, carte oferită de către directorul Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” Baia Mare, dr. Teodor Ardelean, care a spus: „Mireşu Mare oricum este în centrul atenţiei acum domnule dr. Ion Pop deoarece la alegerile din 10 iunie a fost balotaj. Fie ca cel care va prelua frâiele comunei să sprijine cultura şi oamenii zonei”.

        Subsemnatul a mulţumit pentru editorialul scris de către poetul Gheorghe Pârja în „Graiul Maramureşului” de vineri care face referire la alegerile din Mireşu Mare şi distinsul scriitor clujean, iar într-un gest de omenie şi gazdă ospitalieră domnul Pârja i-a oferit ziarul cu editorialul semnat de dânsul. Dr. Ion Pop în cele trei intervenţii savurate şi ascultate cu mare atenţie de public a făcut referire la locul naşterii, Mireşu Mare, acolo unde a ţipat şi plâns pentru prima data şi vădit emoţionat a spus: „ Sunt recunoscător pentru acest premiu cu atât mai mult cu cât vine dintr-un loc în care am tras prima gură de aer şi am scos primul ţipăt când am ieşit în lume şi de care evident sunt foarte legat. A vorbi despre rădăcini este aici un lucru care nu mai ţine de metaforă, ci de realităţi.” Domnul Pop a avut ceva de lucru oferind cartea cu autograful său numeroşilor admiratori şi prieteni. N-aş dori să uit pe nimeni dar au fost prezenţi printre alţii în afară de premianţi: dr. Teodor Ardelean, dr. Ioan Marchiş, Săluc Horvat, dr. Viorel Pop, dr. Ştefan Mariş, Aurel Pop, Dan Săuca, Andreea Hedeş, Gheorghe Pârja, Florica Bud, Bety Kirmajer Donca, Anca Goja, dr. Valeriu Oros, Terezia Filip, Augustin Cozmuţa, Ioana Petreuş, Ioan Dragoş, Igor Ursenco, Radu Ulmeanu, Ileana Şteţco, Nicolae Scheianu, Rodica Dragomir, Toma Gross Rocneanu, Vasile Leschian, Dumitru Fânăţeanu, Corina Şandor Martin, Dan Coardă.

          “Ziua Scriitorului” a fost organizată de Primăria Baia Mare, Asociaţia băimăreană a Scriitorilor, Reprezentanţa pentru Maramureş a Uniunii Scriitorilor şi Revista „Nord Literar”.

      Primarul Cătălin Cherecheş a promis că de anul viitor va institui şi un premiu care va fi acordat tinerilor condeie întru încurajarea acestora. N-a uitat să amintească şi de „Parcul Scriitorilor” care va fi inaugurat cât de curând.

        La final cei prezenţi au fost invitaţi la o agapă unde şi-a făcut apariţia şi...ing. Ioan Mătieş. Acesta s-a îmbrăţişat cu dr. Ion Pop şi l-a invitat la el acasă pentru a servi din bunătăţile locului, să-şi amintească de zilele copilăriei. Acesta a promis că se va reîntoarce în Mireş cu drag când timpul îi va permite. Când v-am spus că Mireşu Mare a fost în centrul atenţiei m-aţi crezut cu adevărat?!

                                                                                      Gelu DRAGOŞ