Invitație - 15 ianuarie 2026

 

Invitație muzicală - POVESTE FOLK - Târgu Lăpuș, 18 - 20 septembrie 2025

 

Între 18 și 20 septembrie 2025, la Târgu Lăpuș, se scrie o nouă filă din Povestea Folk, într-un festival care a crescut de la an la an, devenind un punct de întâlnire pentru iubitorii de muzică și suflet curat. Serile de joi, vineri și sâmbătă vor aduce, de la ora 18:00, pe scena Sălii Maxim de pe strada Anton Pann, artiști care simt și cântă folk-ul în forma lui autentică, cald, sincer și aproape de oameni.

Biletele se vând pentru toate cele trei zile și pot fi achiziționate fizic, din Târgu Lăpuș, de la Casa de Cultură "Vasile Grigore Latiș" și magazinul Fundamental Com, sau online, de aici: https://m.iabilet.ro/bilete-festivalul-poveste-folk-targu...

În sală există două categorii de bilete: în zona A – locuri în fața scenei, în stil teatru, și în zona M – locuri la masă, care se achiziționează în pachet de 10. Pentru cei care nu pot ajunge fizic, dar vor să fie parte din atmosferă, există o opțiune nouă: biletul de „Vizualizare online”, valabil exclusiv pe internet.

Tot în cadrul festivalului, se va desfășura și prima ediție a Concursului Național de Muzică Folk – Poveste Folk, o inițiativă menită să descopere și să susțină noi voci care scriu cu talent și emoție în acest registru atât de viu. Detalii despre concurs puteți găsi pe pagina de Facebook a festivalului: https://www.facebook.com/share/16Zhuwds8j

Pentru că folk-ul nu e doar un gen muzical, ci o stare de spirit, e poezie cântată, prietenie adunată în jurul unei chitare și povești care se spun cel mai bine cu inima deschisă.

Te așteptam cu drag să fii parte din această poveste care continuă!

#PovesteFolk2025 #TârguLăpuș2025 #MuzicaFolkUnește

ORGANIZATORII

Doi tineri polițiști maramureșeni au murit, colega lor a fost grav rănită!

Doi agenţi de poliţie au murit într-un accident rutier şi o agentă de poliţie a fost spitalizată cu răni grave, a informat, vineri seara, purtătorul de cuvânt al IPJ Maramureş, Florina Meteş.

Conform sursei citate de Agerpres, la ora 20,39, Poliţia a fost sesizată cu privire la producerea unui accident cu victime în oraşul Târgu Lăpuş.

Primele verificări au relevat faptul că şoferul unui autoturism ar fi pierdut controlul direcţiei de mers şi a intrat în coliziune cu un stâlp de electricitate.

„Din păcate, în urma impactului, un pasager de 25 de ani, agent principal de poliţie în cadrul Poliţiei oraşului Târgu Lăpuş, a suferit leziuni incompatibile cu viaţa.

Conducătorul auto, un tânăr de 28 de ani, agent de poliţie în cadrul Poliţiei oraşului Târgu Lăpuş, aflat în momentul accidentului în timpul liber, a decedat în drum spre spital.

O tânără de 25 ani, agent de poliţie, a fost transportată la spital pentru acordarea de îngrijiri medicale", a precizat Florina Meteş.

Potrivit acestei surse, a fost constituită o echipă complexă, care se află la faţa locului şi desfăşoară verificări pentru a stabili cu exactitate împrejurările în care s-a produs accidentul.

Sursa: IPJ MM

Festivalul de la Târgu Lăpuș, Maramureș

 

La Festivalul de la Târgu Lăpuș mă gândesc...

Cu mare nerăbdare am așteptat această dată care să mă izgonească din culcușul de la Olănești în fascinantul Maramu.

Un om de o rară noblețe, profesor doctor Vaelria Bilț, un prieten de excepție, m-a invitat să-i fiu alături la acest festival de literatură, artă și tradiții românești. Pentru asta m-a făcut să pun coada pe spinarea volanului și s-o-ntind spre locul unde se-agață harta-n cui.

Chinga Valea Oltului cu ciudățeniile ei mi-a cam pus frână la drum nu cum mă aștepam prin lucrări, ci prin aglomerație.

Nu am putut să nu constat niște stupidități pur românești. În zona de deplasare spre Nord (cu două benzi de circulație pe sens), ciudații au pus restricție circulației de 50 Km/h. Imediat după terminarea acestei zone (două circulații pe sens), la trecerea pe o singură bandă când pericolele efectiv se dublează, „maeștrii” au mărit acceptul de viteză la 70 km/h. Degeaba te închini, prostia nu are unitate de măsură.

O altă ciudățenie pur românească este aceea că nu am văzut oameni la lucru. Nu am văzut vreo lopată zglobie în timpul lucrului, fapt ce dă garanție că vom vedea patru benzi de circulație pe Valea Oltului peste vreo 200 de ani...

Urnele cu aleșii de-abia răsuflă, iar convoaie militare ne străbat de zor teritoriul.

Ce ne trebuie nouă acest război (al vecinilor) în care suntem implicați?

Ne-am angrenat, mai bine zis ne-au angrenat în acest război, ca să plătim cu despăgubiri teritoriale?

Numeroase tiruri sufocă circulația și distrug asfaltul. N-ar fi fost mai bine ca acestea, mașinile de mare tonaj, să fi fost urcate-n trenuri de la Giurgiu (să zicem) până la Arad? Nu am fi revigorat CFR-ul pe cale de dispariție? Nu ne-am fi protejat drumurile și am fi făcut mai fluidă circulația auto?

Ideile se trezesc pe drumul spre Târgu Lăpuș. Acul km sare pe la 170 iar din spate un sibian îmi face semn cu farurile să-l las să fugă.

Un cârd de motocicliști fac șoseaua mică, se grăbesc sărmanii spre accidente stupide. Gonesc și eu spre Târgu Lăpuș. Am plecat la ora 7 de la Olănești și aproape de ora 9 sunt spre Sebeș, Sibiu.

O altă serie de mașini militare îmi încruntează sprâncenele.

Telefonul mă tot pleznește cu știri și... „degete”... Acul km urcă pe la 180 km/h. Cred că am depășit foarte multe mașini față de cele care m-au depășit.

Pe la ora 9,15 mă rup de drumul Nădlag, cel care duce înspre mult doritul Occident și-o virez dreapta, spre Nord, drumul Clujului.

Zăresc Alba Iula, orașul Cetății de Reîntregiere a Neamului.

Mașina aleargă sălbatic spre Nordul mult dorit.

Pe la ora 12,30, după un drum dulce (oarecum), am ajuns la destinație.

Ce a fost aici... în alt comentariu. Amplu!

Puiu RĂDUCAN

27062024-Târgu Lăpuș

Foto: Puiu Răducan&Gelu Dragoș

ZIUA IEI, ZIUA POEZIEI - TÂRGU LĂPUȘ, 2024

                                                                          (prima zi)

Pe lângă, activitățile de primire și cazare a musafirilor, ora 17.00 a însemnat începerea activităților cultural-literare. Ca orice român bun creștin și cu frică de Dumnezeu, s-a rostit o rugăciune de mulțumire și de binecuvântare. Cu toții ne-am rugat, cerând ocrotire și sprijin Bunului și Dreptului Dumnezeu. Rugăciunea de binecuvântare a fost rostită de către starețul mănăstirii Rohia - arhimandritul Macarie Motogna împreună cu Protopopul de Tg. Lăpuș - pr. Florin Stan. Mulțumim  Doamne, pentru fiecare clipă de emoție trăită. Doamne ajută, tuturor! Corul Liceului Teoretic ,,Petru Rareș", din localitate, a cântat Imnul de stat și Imnul Uniunii Europene. Frumos. Minunat și emoționant. Înălțător! Mulțumim pentru minunata primire de care am avut parte. Ne-a fost prezentată tânăra și proaspăta echipă a Primăriei Tg. Lăpuș, care-și va prelua mandatul începând din luna octombrie 2024. Noul primar ales, a promis că va susține cât îi va sta în putință actele de cultură și literatură, tradiția și folclorul, pentru ca Țara Lăpușului să fie mândră. Felicitări pentru noua funcție ca întâi gospodar al orașului și Doamne ajută să fie bine! Pace- n țară!

Amfitrioana noastră, prof. dr  Valeria Bilț, a trecut în revistă, participanții și zonele din care provin, cu specificația că ,,mâine veți avea fiecare ocazia de a vă prezenta și cele mai proaspete realizări literare. Celor care, din motive obiective, nu vor fi prezenți în zilele ce urmează li s-au acordat plachete, medalii și diplome de excelență, din partea organizatorilor. Pozele, vor sta mărturie vorbelor mele.

Interpreta de muzică populară Livia Neag Nistea - o prezență excelentă,  o frumoasă și o talentată, născută și crescută în acest ținut binecuvântat, un promotor cultural prin excelență, al Țării Lăpușului - a fost ajutor și sprijin, organizatorilor. Ba chiar face parte din staff-ul de organizare al festivalului. Felicitări, tuturor!

A urmat prof. univ. dr. Gheorghe Glodeanu cu un referat extraordinar despre proza fantastică din literatura națională și universală. Prof. dr. Daniela Sitar Tăut ne-a vorbit despre mitul Dracula, apelând la volumul lui Alexandru Buican.

Vasile BELE

Fotografia zilei - Trei Doamne ale Literaturii contemporane: Florica BUD, Valeria BILȚ, Elena CĂRĂUȘAN (Zilele Iei, Zilele Poeziei, ediția 2024)

 

Zilele Iei, Zilele Poeziei - Venim cu drag!

 

Câteva zile... ups! Nuuu... doar azi și mâine ne vedem! Cum, unde? La Târgu Lăpuș! Festivalul Internațional de Literatură, Artă, Tradiții ,,Zilele Iei. Zilele Poeziei", director prof. dr. Valeria Bilț. Deși, mi se anunță o zi (zile!) aglomerată, încerc să fiu acolo. Din foarte multe motive. Întâiul - respectul și prețuirea ce le port pentru dascălul, scriitorul, omul de cultură prof. Valeria Bilț. Apoi, întâlnirea cu prieteni dragi din cele patru colțuri de lume, care și-au anunțat participarea. Și, mai am un milion de motive! În acest cadru literar, festiv, cultural, împreună cu alți autori/scriitori îmi va fi prezentat volumul de versuri ,,TIMP RĂTĂCIT PRIN VISE - 54. ACROSTIH ȘI POEZIE - PORTRETE LITERARE", apărut la Editura Ecou Transilvan, Cluj-Napoca, 2024, editor Nadia Fărcaș - care va fi prezentă la eveniment.

Mulțumesc, Nadia Fărcaș!

Adâncă prețuire și respect Editurii Ecou Transilvan și colectivului minunat din cadrul acesteia.

(vezi poza care adeverește rostirea mea!)

Am să te îmbrac

poezie

în ie, în rugăciune și mir

pentru a te dărui șoaptelor

viselor și luminii -

cunună înspre amintiri

cernute...

VASILE BELE

Chiuzbaia, 26.06.2024

Festivalul ”Poveste Folk” revine în Târgu Lăpuș

 

Descoperă magia cântecului și bucură-te de momente pline de emoție la cea de-a III-a ediție a Festivalului „Poveste Folk”.

În perioada 14-17 septembrie 2023, sunteți așteptați la Târgu Lăpuș pentru a trăi împreună cele mai memorabile întâlniri cu muzica folk.

Printre cei care vor urca pe scena Festivalului „Poveste Folk” se numără Mircea Vintilă, Ducu Bertzi, Vasile Șeicaru, Nicu Alifantis, Fără Zahăr, Maria Gheorghiu, Marius Bațu, TVA și mulți alții. Aceștia vor aduce în inimile noastre acordurile autentice ale genului folk, acompaniate de versuri ce spun povești ce ne ating sufletele.

În data de 17 septembrie 2023, ziua de duminică, va avea loc un concert special Grigore Lese „la el acasă”, care va oferi un spectacol inedit, în care ne va purta în călătorii muzicale ce păstrează autenticitatea folclorului românesc.

                                                                                  GDL

Cleopatra Lorințiu și-a lansat cartea la Târgu Lăpuș

 

Am cunoscut-o pe doamna Cleopatra Lorintiu, pe vremea când eram elevă de liceu în Bistrița- dânsa fiind prima tânără bistrițeancă afirmată, pe plan național și internațional, ca mare scriitoare. Prietenii cenaclului "George Coșbuc" mă anunțau de fiecare dată când domnia sa era oaspete de onoare al Casei de cultură a Sindicatelor Bistrița, aceasta fiind un fel de "oră de dirigenție literară", cum altfel să te formezi în acest "coridor" al vieții, dacă nu stând în preajma oamenilor celebri. Cleopatra Lorințiu a fost unul dintre ei, iar pentru mine, modelul feminin care a influențat parcursul meu literar. Acum descopăr, din cartea pe care am început să o citesc și din scurta discuție avută cu dânsa, la Festivalul de la Tg.Lăpuș și alte "ingrediente" pe care viața ni le-a oferit și dânsei și mie.

Văd cartea Cleopatrei Lorințiu ca pe o imagine care rămâne în timp, în suflet și minte - și sunt aproape sigură - imaginea unui pescăruș albastru care vine și se întoarce într-un orizont calm, al romantismului.

Și mai cred că tot ceea ce creează distinsa Cleopatra Lorințiu este o mare artă, completă și împlinită.

Mirela DUMA

Impresii de la Festivalul Internațional al Iei și Poeziei Târgu Lăpuș, ediția a III a, 22 - 24 iunie 2023

 

Atunci când în vara anului trecut poeta Valeria Bilț în vizită la Roma după participarea la Festivalul dedicat Gabrielei Verban mi-a spus că trebuie să vin la Târgul Lăpuș am avut senzația că acel tărâm mă aștepta și că urma să fac acea călătorie în Maramureș. Lucru care s-a și întâmplat, chiar azi întorcându-mă de la Târgu Lăpuș cu colegii de la Cenaclul de la Roma în frunte cu Valeriu Barbu. Ne-am îndreptat direct de la aeroport la ediția Cenaclului dedicată poeziei lui Vasile Hatos, împărtășindu-ne impresiile despre Țara Lăpușului și oamenii săi minunați. A fost un laborator creativ dens de evenimente și regăsiri sufletești a românilor pe alocuri imposibil de susținut fizic și moral de către oaspeții noștri italieni obișnuiți cu un ritm mai moderat și cruțător al logisticii organizative. Armando Santarelli la un moment dat a trebuit să se resemneze în fața lui Vitalie Ciobanu, președintele Asociației Dacia, care la observația scriitorului despre exagerata densitate a manifestațiilor culturale i-a răspuns că nici la cinci dimineața când a trebuit să se desprindă de poeții români din Maramureș nu era sătul de vorbă. Vă semnalez lista cărților care au îmbogățit biblioteca Cenaclului de la Roma și salonul nostru literar pe care vi le împrumut cu drag: "Dinamica fericirii" de Valeria Bilț, "Festinul" de Nicolae Suciu, "Pamânt miraculos" de Ștefan Ghioc, "O mie și una de dimineți Nora" de Macedon Tofeni, "Poezia și râuri de cafea" de Armanda Filipine," Povestea Mirelei" și "Ad ascoltar le doine" de Armando Santarelli "Profumo di Zagare" di Gaetano Catalani, "Fruntea satului" de Tatian Miuță, "Poet sub acoperire" și "Petarde Existențiale" de George Vidgor, "Poporul de proști versus Eminescu" de Răzvan Duncan, "Așteptând ploaia" și "Îmblânzirea Minotaurului" de Radu Munteanu, "Suburbiile fricii" de Gheorghe Vidican, " LĂPUȘUL. Fugare chipuri al vremii. "Lăpuș-Fleeting faces of the times" de Valeria Bilț și Tereza Filip.""Întâlniri cu Dumnezeu" de Vasile Hatos. P.S. Dacă Armando Santarelli îmi va ceda volumul de poezie a Mariei Pal "Deschizi colivii" îl voi avea eu, dacă nu îl puteți împrumuta de la Armando. Am dus la rândul meu un pui de trandafir și un mic contribut în versuri, fructul unor reflecții asupra unei imagini pe care am vrut s-o dărui poetei Valeria Bilț și anume litera V a pictorului Erte, în arta căruia intuiam afinități cu eleganța și modul de a fi a poetei. Ca până la urmă să observ că figurile femeiești cu struguri și flori erau în armonie și cu esența unei basarabence în exod, afectată de natura dublă a dezrădăcinării sale, prima fiind una istorică, urmată de cea social-politică, cauzată de deportarea aparent voluntară a clasei intelectuale din R. Moldova din partea foștilor comuniști metaforfizați în oligarhi.

"Poetul iubește și suferă cât un popor întreg", spunea Gabriela Verban. În acest spirit am încercat să scriu versurile pe care le-am citit la Festival:

La Târgu Lăpuș, la târgul Chișinău, la târgul de la Hanul lui Manuc

Vedeam săgeți în ochii tăi:

Acolo te vei regăsi...

Știam că nu puteam lipsi

Acel pământ mă rechema:

Răspunde fată la apel

Tu, vagaboandă la pătrat

De-atâtea ori te-au desțărat

Te-au înfășat în sârmi cu ghimpi

Te-au presărat cu flori de dor

Și-acesta-ți este la pătrat:

Doi trandafiri, doi crini, doi bani

Din târgul Hanului Manuc

Din Ribbentropi și alți golani

Dar verbul nu ți l-au vândut

Nici sufletul ți-au mutilat

Doar ia peste trupul Țării

Pe margini ți-au ferfenițat

Și cântă cucul...Bată-l vina

Pe Tărâțeanu ce-a plecat

Să nu mai aibă Bucovina

Străjer pe vremuri de impas

Și bată-l vina pe Vieru.

Și, Doamne, bate-ne pe noi

În neputința dezbinării

În târguri fără de eroi

Dar vestea proastă

Pentru acei păgâni

Ce-au rupt din suflet

Haric de român

E că mereu ne vom iubi

Uniți în cuget și-n simțiri

Vegheați de sfinții Brâncoveni

Și-a închisorilor martiri

Vom crește poduri noi de flori

Și scări spre cer cu mir și dor.

Trebuie să spun că atmosfera festivalului a fost una sobră, trezind pe alocuri semne de întrebare din partea poetului napoletan Enrico del Gaudio, căruia a trebuit să-i povestesc despre vibrațiile spirituale a pământului nostru, inclusiv cele ale bucuriei interioare duhovnicești pe care sfinții închisorilor au reușit să le păstreze în cele mai grele și tragice timpuri. Știu că pentru mulți din noi momentul aflării în timpul excursiei ghidate de către Părintele Ioan Chirilă în camera lui Nicolae Steinhardt de la mănăstirea Rohia a trezit cele mai înalte simțiri, fiind printre momentele culminante ale celor trei zile petrecute în Țara Lăpușului.

Starea de veghe a neamului românesc s-a manifestat și în momentele de pauze muzicale cu Bogdan Mihai Drăguș, Maya Demian, Larisa Marcu, Nadia Domnicu, Doina Lazăr, Ducu Hotima, Marius Roje, Ovidiu Purdea Someș, Alexandru Mânzat, Ioana Roman ș.a. Iar din toate piesele oaspeții au ales la întoarcerea acasă să intoneze în cor cu Traian Chiricuță refrenul cântecului său "La Dor mărunt":" Fără lege și iubire, fără ordine și rost

Va rămâne-o amintire din poporul care am fost."

Pot afirma cu convingere că la Tîrgul Lăpuș a domnit legea sfântă a găzduirii, dragostea între frați și împărtișirea cu tot ce avea fiecare din noi mai frumos și bun, ordinea și disciplina habsburgică dacă vreți, iar rostul acestora în cazul nostru a fost că am revenit în Cetatea Eternă cu un palmares de trăiri unice, fructul pământului haric maramureșan și a oamenilor sai valoroși. Rămân cu imaginea gazdei noastre, cea a primarului orașului Tîrgu Lăpuș Mitru Leșe și a poetei Valeria Bilț care au onorat fiecare oaspete cu un semn de prețuire pentru implicarea la desfășurarea Festivalului Internațional de Literatură, Artă și Tradiții Zilele Iei, Zilele Poeziei și încerc să-mi închipui care premiu li s-ar cuveni Domniilor sale pentru zestrea fără de preț a celor trei zile petrecute într-un colț de rai pământesc alături de oamenii dragi sufletului nostru ca Mirela Duma, Sorin Grecu, Gheorghe și Vasilica Vidican, Camelia Morda Baciu, Roxana Lazăr, Dana Mihu, Vasile Juverdeanu, Armando Santarelli, Nicolae Băciuț, Cleopatra Leonțiu, Maria Pal, Valeriu Barbu, George Vidgor și Eniko Ger și mulți mulți alții. Cu siguranță dacă Bunul Dumnezeu îmi va hărăzi să mă întorc în Țara Lăpusului voi găsi o modalitate de a răsplăti acea generozitate și căldură sufletască cu care am fost găzduitți. Între timp vă invit la un moment de rugăciune pentru binefăcătorii neamului nostru:

Dumnezeule al dragostei, Ție îți sunt dator a mulțumi pentru dulcele simțământ al dragostei și ocrotirii de care mă bucur. O, Cel ce ești Izvorul tuturor bunătăților, revarsă binecuvântarea și binefacerile Tale peste aceia pe care inima mea îi cinstește și îi iubește! Pe robii Tăi, apără-i de toate primejdiile ce înconjoară viața muritorilor pe pământ. Fă să răsară asupra lui totdeauna un soare strălucitor, să risipeacă norii grijilor și suferințelor. Umple inima lor de bucuria mântuirii Tale. Povățuiește pașii lor în căi drepte, în căile mântuirii și ale fericirii.

Nu lăsa ca apăsătoare suferințe să le înnoreze fruntea și să le amărască inima. Nefericirile lor să nu facă a se pogorî lacrimi în ochii lor și inima lor să nu fie jertfă întristărilor. Fă ca fiecare din zilele lor să fie o zi de primăvară și viața lor să se asemene unui râu limpede și lin, ce curge prin grădini înverzite și printre flori, iar dacă vor fi amenințați de nefericire, fii apărătorul și ocrotitorul lor, precum ești apărătorul meu. Ori în ce parte vor merge sau se vor afla, umbrește-i cu bunătatea și apărarea Ta. Dă-le, Dumnezeul meu, toate plăcerile și toate bucuriile îngăduite muritorilor care păzesc poruncile Tale și fac bine aproapelui lor. Îngerul Tău cel bun să-i însoțească și să-i păzească în toată viața lor: și după o viață lungă, plină de binefaceri și fapte bune, să se învrednicească a dobândi bunătățile cele fără de sfârșit, gătite pentru toți cei ce lucrează virtutea. Amin.

Tatiana CIOBANU

IMPRESII DESPRE ZILELE IEI ZILELE POEZIEI, TÂRGU LĂPUȘ, 24-27 IUNIE, 2021

ADRIANA SZILAGYI:

O zi cu "vibrații" cum ar spune poeta Valeria Bilț căci astfel și-a intitulat volumul de poezie lansat astăzi. Deși canicula a produs un oarecare disconfort, acesta nu a fost o piedică pentru organizatorii evenimentului inedit de la Târgu Lăpuș. Plăcut impresionată de implicarea si organizarea impecabilă, Festivalul de literatură, Artă și Tradiții -ediția I, sub sugestiva denumire "Zilele Iei, Zilele Poeziei" reunește timp de 4 zile oameni de cultură, poeți și scriitori într-un cadru de diverse si foarte interesante activități culturale. Ziua de astăzi a debutat cu Conferința Paradigmele literaturii incheiată cu un moment de muzică folk la Liceul Teoretic Petru Rareș. Incepand cu ora 16, poeta Valeria Bilț a fost amfitrioana lansării propriului volum de poezie " Vibrații", editat de Vatra Veche, lansare de care ne am bucurat într-un cadru pitoresc la Pensiunea Smarald. Sprijinul și implicarea considerabilă a Consiliului Local, a Primăriei Târgu Lăpuș, a Astrei Lăpușene și Liceului Petru Rareș au fost la inăltime si au facut din acest eveniment unul cu mult peste asteptări. In Tara Lăpușului am intâlnit oameni vrednici, generoși și am legat prietenii. Multumesc Valeria Bilt pentru invitație si pentru toate (de-acum) amintirile de pe minunatele voastre meleaguri.

IACOB ONIGA:

Țara Lăpușului, țara culturii naționale.

Timp de patru zile, în orașul Târgu Lăpuș, județul Maramureș, au fost organizate Zilele iiei, Zilele poeziei, un Festival național de Literatură, Artă și Tradiții (Ediția I). Cu sprijinul primăriei, slujită de primarul Mitru Leșe și la inițiativa prof. dr. Valeria Bilț, această manifestare s-a situat la un nivel nemaiîntâlnit în ceea ce privește varietatea activităților literare dar și a celor ce privesc promovarea tradițiilor, a portului, obiceiurilor și, de ce nu, a graiului nostru sfânt din această parte de lume uitată de cei care conduc destinele României.

La reușita evenimentului și-au adus aportul scriitori și poeți din toate colțurile țării, dar și pictori, sculptori, cântăreți de muzică populară, cantautori, folkiști și meșteri populari, fiecare dintre aceștia încercând să-și prezinte cât mai bine opera. În momentele de pauză s-a vizitat Mănăstirea Rohia. În sala de festivități a Liceului Teoretic Petru Rareș s-au ținut conferințe și s-a ascultat muzică de calitate. Ca un moment aparte s-a remarcat lansarea cărții prof. dr. Valeria Bilț - „Vibrații”.

Am fost onorat de invitația ce mi s-a făcut, de a participa la acest eveniment, fapt pentru care îi aduc sincere mulțumiri doamnei Valeria Bilț. În cadrul secțiunii Semnal Editorial mi-am prezentat și eu cel mai recent volum de poezii – Trăiri uitate pe raftul vieții. Având în vedere faptul că fostul meu prieten, poetul singuratic, suferind și trist Ion Iuga Lăpușanu s-a născut în satul Dumbrava aparținând orașului Târgu Lăpuș și care ne-a părăsit prea devreme, am vorbit audienței și despre ultimul său volum de poezii - Viața dintre coperți, o carte de excepție, despre care am relatat de mai multe ori în postările mele.

NICOLAE BĂCIUȚ:

La Târgu-Lăpuș, la Pensiunea Smarald, între vibrațiile poetice ale naturii și „Vibrații”-le poetice ale Valeriei Bilț.

Devenirea întru poezie

Ca editor, știu din culisele pregătirii pentru tipar a a-cestui volum că autoarea avea datate poemele, un gest pe care-l fac frecvent destui scriitori, cu predilecție poeți, mai degrabă din rațiuni sentimentale decât din rațiuni de istorie literară.

Oricum, nedorind nici includerea unor date biografice, autoarea ne lasă exclusiv în lumea poeziei sale, dincolo de timp, de repere personale, oricât s-ar întrezări ele.

Se scrie pe ea însăși, într-o hemoragică voluptate a mărturisirii care mântuie.

Valeria Bilț e la prima carte de poezie, dar are „antecedente” editoriale, în critică literară și proză, poezia intrând în registrul hõlderlinean, de locuire permanentă sub semnul ei!

Din orizontul său poetic, Valeria Bilț ne propune o selecție într-o structură care trădează „devenirea întru ființă”, care are ca temelie o recuperare („Manuscrisul regăsit”), și care e deopotrivă și regăsire, atât în dimensiunea biografică, cât și în cea a religiozității. De altfel, există un fior al sacralității ca un fir roșu în toată poezia Valeriei Bilț.

Eliberată de presiunea trecutului, prezentul e marcat simplu, „Recente vibrații”, care dă măsura trăirilor poetice de ultimă oră, fiind și partea cea mai substanțială, nu doar sub aspect cantitativ, a volumului de față.

Arta poetică și-o exprimă însă chiar de la primul poem al cărții sale, optând să se situeze într-o ofensivă nealiniată convențiilor: „Dar eu n-o vreau așa!/ O vreau mai sexy, mai dură, mai stăpână,/ ca mine o vreau!/ Rebelă și păgână,/ sfântă și păcătoasă, căci/ trebuie să știe chinurile de veci/ și trebuie să mângâie și trebuie să simtă,/ să vorbească, să se nască întru ființă/ și ființa sunt eu și tu și ei și noi și voi”. (Ars poetica) Mai mult, Valeria Bilț ridică și tăcerea la rang de artă poetică, înnobilând-o cu virtuți cu nimic mai prejos rostirii: „Mai bine tac/ și știu, tăcând/ sparg și-mbolnăvesc timpane/ leneșe și indolente/ și spun mai mult/ cui vrea s-asculte”. (Ars poetica)

E acesta un program poetic nu doar declarativ, ci unul

care se regăsește pe întreg parcusul „vibrații”-lor poetice ale cărții.

Rămânând, discret, departe de valurile și vânturile elanurilor poetice din ultimele decenii, Valeria Bilț nu a fost însă și indiferentă la mersul vremii în poezie.

Și-a păstrat detașarea necesară, suficientă ca să stea deoparte, dar nu departe și nepăsătoare la ce se întâmplă în poezie, fără să se lase însă prinsă în vreun vârtej ademenitor, dependent de circumstanțe și tendințe de ultimă oră. Prin simplitatea și sinceritatea rostirii, autoarea ține la distanță făcăturile poetice, módele și modélele.

S-a mulțumit să fie ea însăși, în limitele (ne)putinței: „Toate poemele lumii vreau să le scriu eu” (Orgoliu), conștientă însă că se iluzionează, dar nu-și refuză ipostazele compensatorii : „Sunt atât de reală încât/mă pot plia într-o broșură/ distribuită vouă la ceas de vârf” (Eu).

Poezia sa reia teme recurente ale lricii dintotdeauna – viața, iubirea, moartea, curgerea timpului. Valeria Bilț scrie despre arta de a fi, dar și despre arta de a fi dincolo de a fi, de a fi în durată, nu răstignită în clipă.

Există o siguranță a discursului său liric, care vine din libertatea opțiunii, o limpezime a gândului, care se naște din trăire autentică.

Prin poezie, Valeria Bilț privește înlăuntrul ființei sale pentru a înțelege mai bine lumea din afară.

Condiția poetului e evaluată într-o lume care se înstrăinează de sine, care se refugiază în singurătate ca într-un paradis promis.

După ezitări și amânări, Vibrații(le) lirice ale Valeriei Bilț sunt însă un pariu câștigat.

MARIAN DANIEL:

nordul ne-a binecuvântat

precum un trasor cu sentimente

ce va străbate de acum încolo

restul universului rămas

ne-am mai croit nişte aripi

să putem parcurge veşnicia

clipei smulse dintr-o nemurire

a ta răsfoindu-ţi tinereţea

încrederii oarbe ca o scânteie

ce se poartă cu majusculă

în lucrurile simple de altfel

acele graţii pe care poate

nu voiai să le recunoşti

n-am scăpat de fericire da

de data asta chiar am întâlnit

fericirea îmbrăcată de zână

de soare de ploaie de eşti

tu să fii astfel cum eşti

dovedind adevăr de poveşti

într-o geană cât cuprinde

orizontul adus din cuvinte

ce-l vom străbate de acum înainte.

GHEORGHE GIURGIU, Dej, județul Cluj:

IMPRESII DESPRE ZILELE IEI, ZILELE POEZIEI . ”Semnal editorial”la Târgu Lăpuș pentru volumul ”De la Bulzești la Dej. Trecem prin timp, dar păstrăm amintirile...”, Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, 2020

În cadrul ”Festivalului de Literatură, Artă și Tradiții”, Ediția I, Târgu Lăpuș, 24-27 iunie 2021, în ziua de 26 iunie 2021 am prezentat, pe scurt, volumul meu ”De la Bulzești la Dej. Trecem prin timp, dar păstrăm amintirile...”, Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, 2020. Iată prezentarea făcută la activitatea ”Semnal editorial: autorii și cărțile lor”, la Casa Preturii din Târgu Lăpuș:

În volumul ” De la Bulzești la Dej. Trecem prin timp, dar păstrăm amintirile...”. Editura RISOPRINT, Cluj-Napoca, 2020 am răsfoit o parte din albumul cu amintiri al sufletului. Amintirile sunt importante pentru fiecare dintre noi, fără ele viața ar fi pustie și apăsătoare și ele, amintirile, reprezintă singurul paradis din care nu putem fi izgoniți.

Personal sunt dejean de aproape jumătate de secol, părinții mei au locuit la Dej și sunt înmormântați în Cimitirul Dealul Florilor din Dej, dar m-am născut și am copilărit în Țara Zarandului, o zonă la fel de frumoasă ca și Țara Lăpușului, în care ne aflăm acum.

Comuna Bulzești este situată la poalele Muntelui Găina, unde , anual, în duminica cea mai apropiată de 20 Iulie (Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul) are loc tradiționalul Târg de Fete de pe Muntele Găina. Comunele vecine sunt: Avram Iancu (unde s-a născut Craiul Munților în 1824) și Baia de Criș, unde a murit în 1872, fiind înmormântat la Țebea, sat în comuna Baia de Criș.

Numele comunei provine de la Bulz, un masiv stâncos de 963 m altitudine și care străjuiește comuna. La baza Bulzului frumoasa pădure de liliac creează, în luna mai, când înflorește liliacul, o atmosferă mirifică, cu miresme îmbătătoare.

În comuna Bulzești se poate vizita și un monument la naturii-Podul Grhotului, asemănător cu ”Podul lui Dumnezeu” din Ponoarele, județul Mehedinți. Există și multe peșteri, dar și alte frumuseți, la care nu mă voi referi, din lipsă de timp.

Nu pot să nu-l amintesc însă, pe cel mai cunoscut giurgeștean (satul meu natal este satul Giurgești, comuna Bulzești, județul Hunedoara): Gheorghe Giurgiu (Crișan), erou-martir, unul dintre conducătorii Răscoalei de la 1784 din Transilvania. Crișan a fost nepotul matern al preotului Giurgiu Toager (Toader) din Giurgești, dar care slujea la Străuți (un alt sat al comunei Bulzești). Fiica preotului Toager Giurgiu s-a căsătorit cu Golda Petru din satul Vaca (azi Crișan), pe Crișul Alb. După naștere, Crișan rămâne orfan de părinți și este crescut de bunicul său, preotul Toager Giurgiu, care-l înfiază și îi dă și numele: Giurgiu Gheorghe (Gheorghe fiind numele de botez al lui Crișan). Chestiunea cu numele lui Crișan a fost foarte bine documentată de profesorul Nicolae Cristea în publicația ”Zarandul” din Brad, județul Hunedoara,

La Giurgești, exact pe locul unde tatăl meu, Dionisie Giurgiu îmi spunea că s-a aflat casa bunicului lui Crișan, (Crișan fiind o poreclă legată de faptul că s-a născut pe Crișul Alb) a fost

ridicată o troiță la 17 mai 2002 de către un grup de studenți de la Facultatea de Istorie a Universității ” Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, însoțiți de prof.univ. dr. Ioan Bolovan. Domnia Sa este originar din extremitatea estică a Țării Zarandului (Pâncota), dar soția, doamna conf. univ. dr. Sorina Paula Bolovan are origini bulzeștene, bunicul, Paul Petru a fost bulzeștean și este înmormântat în cimitirul bisericii din Bulzeștii de Sus.

Informația legată de locul unde să fie amplasată troița a fost furnizată de vecinul Filon Giurgiu.

Un alt ” semnal” prezent în volum se referă la participarea mea, la 12 octombrie 1969, la Centenarul Liceului ”Avram Iancu” din Brad, județul Hunedoara (eram elev în clasa a XII-a la acest liceu). La festivitatea din curtea liceului, pe scenă, se afla și părintele Arsenie Boca, absolvent al liceului brădean ca șef de promoție, în 1929. Arsenie Boca, în calitate de șef de promoție, în 1929 a plantat și un stejar în curtea liceului, stejar care a crescut viguros și se numește ”Gorunul lui Zian”( numele de mirean al Părintelui Arsenie Boca era Zian Boca). Liceul ”Avram Iancu” din Brad, județul Hunedoara este al V-lea gimnaziu românesc din Ardeal, după gimnaziile românești din Blaj, Brașov, Beiuș și Năsăud (1863).

Erau și multe alte lucruri din volum la care aș fi dorit să mă refer, dar timpul a fost limitat (drastic !).

La final am primit ”Diploma de Onoare” din partea primarului orașului Târgu Lăpuș, domnul Mitru Leșe, căruia îi adresez mulțumiri.

După masa de prânz ne-am deplasat la Rogoz (satul vecinei noastre Marta Șanta). La Rogoz am vizitat Biserica de Lemn ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din 1663, Monument UNESCO și Casa-Muzeu, construită între anii 2006-2008, cu sprijinul Consiliului Local Târgu Lăpuș, pe locul fostei școli confesionale ortodoxe. Prin Casa-Muzeu se urmărește păstrarea și conservarea frumoaselor tradiții românești din Țara Lăpușului, aducerea aminte despre satul românesc de odinioară și transmiterea obiceiurilor, tradițiilor și a experienței de viață de la o generație la alta.

Prima atestare documentară a localității datează din 1488 sub denumirea de ”Rogos”, satul făcând parte din domeniul cetății Ciceului, aparținător lui Ștefan cel Mare. La Casa-Muzeu am asistat la un atelier de artă populară- costume și accesorii țărănești, precum și la un moment folcloric susținut de Adela Șanta, Livia Neag și Livia Carolina Perța. Activitatea de la Casa-Muzeu a fost moderată de doamna prof. dr. Valeria Bilț, un excelent și inspirat organizator al tuturor momentelor prezentate.

În cadrul atelierului de artă populară femeile coseau, torceau, făceau cipcă. Ne-a plăcut ”cusutul pe dos”, specific în zona Lăpușului. Costumele populare au fost minunate. Mătușa Victorie, la 73 de ani, una dintre veteranele grupului, purta o cămașă foarte frumoasă, primită de la o soră a socrului. La 75 de ani, o altă membră a grupului, torcea lână și purta o cămașă națională din moși-strămoși ”cusută pe dos”.

Călina Mârzac, administratorul Casei Muzeu Rogoz, Maramureș ne-a povestit că la Rogoz încă se mai pune ”mătura în ușă”, se păstrează și alte tradiții și bune obiceiuri: claca, ajutorul între oameni ș.a.

La activitatea noastră a fost prezent și partenerul media: postul de televiziune ORIZONT TV, înființat în orașul Târgu Lăpuș, județul Maramureș la 25 martie 2012 și condus de domnul Eduard Bogdan, director general.

Salutăm acest post de televiziune românesc care promovează valorile tradiționale și are acoperire națională. ORIZONT TV își propune păstrarea credinței, a prieteniei și redescoperirea valorilor neamului românesc.

Felicitări și mult succes !

După îndemnul: ”Ia-o către nord-est spre Rogoz, unde o biserică de lemn pare să îmbrățișeze pământul”, iată-ne la Biserica de Lemn ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Rogoz-Maramureș, monument UNESCO, unde preotul paroh Ioan Hodja ne prezintă istoricul bisericii.

Biserica ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” a fost construită în anul 1663, din lemn de ulm, după ce vechea biserică a fost arsă de tătari în anul 1661, după cum glăsuiește și inscripția de pe ușa de acces. Streașina bisericii este sprijinită pe console cu terminația în ”cap de cal” (element unic!), iar așezarea lor ”grumaz peste grumaz” reprezintă dragostea purtată semenilor.

Un alt element decorativ, ”funia” arată legătura dintre cer și pământ, precum și aspirația spre infinit, iar ”rozeta” (simbolul soarelui) reprezintă dragostea strămoșilor pentru lumină și viață.

Am stat și la ”masa moșilor”, făcută din două lemne frăține, cu mici crestături pe alături, masă care are un scop social. Aici am fost serviți și noi de frumoasele rogozence cu pancove și cu câte un pahar de țuică de prune (marca Rogoz!).

La această ”masă a moșilor” se făceau și fărtățiile (întrajutorarea) între familii.

Am observat și coiful conic al bisericii, care este împărțit în trei trepte (element ce nu se întâlnește la celelalte biserici din zonă). Treapta de la turn simbolizează pășirea spre veșnicie, iar cele două inele de la coif- logodna cu Hristos în veșnicie.

În biserică am pășit cu pietate.

Pronaosul este destinat femeilor, are dimensiuni mici și este lipsit de ferestre. Naosul este destinat bărbaților, are cinci ferestre (două spre nord și trei spre sud) și aici se oficiau cununiile, botezurile, etc. Candelabrul bisericii reprezintă pomul vieții, care face legătura dintre cer și pământ. Cafasul (balconul) a fost construit în anul 1834 și pictat de Buda Pricop și Chindriș Ioan din Ungureni.

Pictura bisericii datează, conform inscripțiilor, din 1785. Dar să lăsăm să vorbească inscripțiile în caractere chirilice din biserică:

i. În altar: ”În anul 1785 această sfântă biserică s-a zugrăvit în zilele prea înaltului împărat Iosif al doilea...”;

ii. În naos, pe peretele de nord: ” Vălet de tătărime 1717 zugravi fiind Munteanu Radu din Ungureni și Man Nicolae de la Poiana Porcului”;

iii. În naos, pe peretele sudic: ”în anul 1785 luna iunie 10 zile au început a se zugrăvi această sfântă biserică și s-au isprăvit în luna lui septembrie 11 zile”.

Pentru frumoasele momente petrecute la Târgu Lăpuș suntem recunoscători doamnei profesor, dr. Valeria Bilț, președinte la ASTRA Lăpușană, domnului dr., ec. Radu Gavrilă, președinte ASTRA Dej, Despărțământul ”Dr. Teodor Mihali” și nu în ultimul rând domnului primar Mitru Leșe, un excelent edil al frumosului oraș Târgu Lăpuș.

Am părăsit Țara Lăpușului , acest ” colț de rai al Maramureșului” îmbogățiți sufletește și mulțumiți că am întâlnit aici oameni minunați și locuri binecuvântate de Dumnezeu.

Voi reveni întotdeauna cu bucurie în Țara Lăpușului.

Răzvan DUCAN:

”VIBRAȚII” de la Zilele Iei, Zilele Poeziei

Fiecare poezie conține în ea câte o ie, la propriu și la figurat. Fiecare ie este un preaplin de poezie. Să gândești un festival cu genericul Zilele Iei, Zilele Poeziei, este sinonim cu înțelegerea firescului tandem, unde fiecare în parte este, deopotrivă, și întreg și parte dintr-un întreg. Ia și poezia sunt două entități care nu numai că nu se resping, ci, din contră, se și atrag și, fericit, se completează reciproc. Ca două mâini care se spală una pe alta și se mântuiesc împreună.

Având puteri apotropaice, prin simbolurile sale… ”înțepate cu acul” pe pânza de cânepă sau de in, perpetuate din generație în generație, ia este un vehicul care vine la noi din vremuri imemoriale, dinspre strămoșii daci și chiar dincolo de ei. Cultivarea iei, ca parte a artei populare românești, acest ”duh al măsurii” cum spunea Lucian Blaga în ”Trilogia Culturii”, și mesajului ei, încă nedeslușit pe deplin, este un profund act cultural, pe cât de subtil pe atât de semnificativ pentru dăinuirea noastră multimilenară, act de ridicare tacită a unui monument făcut din metafizica rostului, un act sublim de patriotism, fără fanfară și discursuri de complezență, dar plin de semnificație, mândrie și bucurie, inclusiv pentru ”clipa cea repede, ce ni s-a dat”.

La rândul ei, poezia, ”această dulce inutilitate”, cum spunea cineva, vine din totdeauna, ca să meagă în totdeauna. ”Prin poezie se fagocitează anchilozările sufletului„ , spuneam într-o carte. Așadar, asocierea este mai mult decât nimerită, este chiar inspirată.

Și cum nimic nu se face de la sine, trebuie să urmăm firul roșu al investigației pentru a găsi vinovatul, vinovat în cel mai bun sens al cuvântului. Și nu trebuie să mergem prea departe.

D-na VALERIA BILȚ este cea care și-a asumat sisifica muncă de a organiza un festival național (din păcate cuvântul NAȚIONAL lipsește din denumirea generică, poate la ediția a II-a) de o asemenea anvergură, cu zeci de invitați de pe întreg teritoriu al țării, cărora li s-a oferit un program dens și divers, plin de culoare, profunzime și frumusețe, unde oaspeții, cu preaplinul lor de… ie și poezie, au fost uneori protagoniști și spectatori, deopotrivă.

Nu trebuie uitat faptul că după un an și jumătate de pandemie, perioadă plină de frustrări, reprimări și teamă, cu economia dată peste cap, înhămarea la inițierea și organizarea unui astfel de festival a însemnat o mare doză de curaj. Curaj pe toate direcțiile, inclusiv pe cel de efort financiar necesar pentru 4 zile de masă și casă, și nu orice fel de masă și nu orice fel casă, pentru participanți. Plus…plus…și altele.

Dar zeița Fortuna îi ajută pe cei cutezători și d-na VALERIA BILȚ a avut curaj, a cutezat și a reușit. A realizat un festival al iei și poeziei fără reproș, aici incluzând și capacitatea ei deosebită de a relaționa cu oamenii, de a-i pune pe fiecare în lumina potrivită. Cu sau fără microfon, aceasta a dat prețiozitate cuvântului și bunului gust. Propriile VIBRAȚII au dat prețiozitate poeziei și prieteniei.

Desigur, câteva instituții de frunte și de forță din Tg.Lăpuș, prin oamenii săi, au ajutat-o în demers, în frunte cu vrednicul primar, Mitru Leșe, dar VALERIA BILȚ a fost factorul organizatoric determinant, cea care s-a luptat efectiv, ca festivalul să existe. Să existe și nu oricum. Trebuie reflectat la versul poetului: ”Ce a mânat-o pe ea în luptă?”. Vă răspund eu, din cele înțelese. Iubirea, numai iubirea sau ”Totuși, iubirea” cum ar fi spus Adrian Păunescu. Iubirea de locurile unde trăiește, mirifica Țară a Lăpușului, cu Tg. Lăpuș ca ”axis mundi”. Iubirea de folclorul zonei, de locurile și oamenii zonei. A ajutat-o de asemenea și îndemnul astrist ”Per aspera ad astra”, aceasta fiind și președinte al Despărțământului lăpușnean al acestei organizații, reînființate pe întreg teritoriul țării, după 1989. Iubirea de oameni și frumos, în ultima instanță. A ajutat-o mult știința de carte a domniei sale, d-na VALERIA BILȚ fiind doctor în litere, înțelegând astfel și altfel fenomenul cultural. Mai exact, la modul superior. A ajutat-o și sufletul ei de 24 de carate, sufletul ei bun, cel care ”lungește masa, nu înalță garduri”. Prin tot ceea ce a făcut d-na VALERIA BILȚ și-a sărit umbra. Prin ea, Tg. Lăpuș și zona au devenit mult mai vizibile!

COSTEL STANCU:

Impresii din Țara Lăpușului

Pornim, dis-de-dimineață, de aici, din Vestul cosmopolit, înspre Maramureșul păstrător de obiceiuri și tradiții străvechi. E vară, 24 iunie, căldură apăsătoare, circulație anevoioasă pe drumurile mereu în lucru ale țării. Suntem trei: eu, Ion Oprișor și Daniel Marian. Trei, Doamne, și toți trei bucuroși că, într-un tîrziu, vom ajunge în Țara Lăpușului, loc al oamenilor cuminți, dătător de liniște firilor noastre zbuciumate de artiști. Poposim acolo către seară, în Tîrgu Lăpuș, un orășel așezat pe rîul Lăpuș, captiv între inimaginabile nuanțe de verde. Gazdele ne așteaptă, în frunte cu radioasa scriitoare Valeria Bilț, o femeie frumoasă, inspirată și harnică a locului, care s-a încumetat să organizeze FESTIVALUL DE LITERATURĂ, ARTĂ ȘI TRADIȚII – ZILELE IEI, ZILELE POEZIEI, EDIȚIA I, TÎRGU LĂPUȘ, 24-27 iunie, 2021. Un demers artistic meritoriu, avînd în vedere faptul că în mari orașe din țară nu există un astfel de festival. După cazarea în Campusul Liceului Petru Rareș, (minunat aranjat, cred că nu multe unități de învățămînt din România au un astfel de complex administrativ), ne-am dus pentru cină și discuții la Casa Preturii. E amuzant faptul că eu eram sigur că pretura e o pasăre. Da de unde! Pasăre e presura, pretura fiind o instituție condusă de un pretor. Vorba aceea: cît trăiești, înveți mereu cîte ceva. Prima seară a fost boemă, cu poezie, glume și muzică folk. Am revăzut atunci vechi amici scriitori și am cunoscut alții noi. Răcoarea nopții ne-a acoperit pînă la ore mici.

A două zi, vineri, 25 iunie, a început în forță, cu conferințe. Paradigmele literaturii. Spre surprinderea mea, Delia Muntean ne-a vorbit despre poeții români din Voivodina, provincie autonomă din Serbia, acolo unde, la Novisad, apare revista de limbă românească Lumina. M-am bucurat să aud vorbindu-se despre scriitorul Vasile Barbu, cel pe care l-au întîlnit deseori în Banatul rămânesc, prieten al artiștilor locului. Nicolae Băciuț -scriitor despre care auzisem din adolescență, dar nu-l întîlnisem pînă atunci- ni l-a adus în prim-plan pe Grigore Vieru și al său sentiment de neam. Momentul a fost încheiat de Grupul folk al Liceului Petru Rareș din localitate. A expus sculptură tradițională în lemn Alexandru Perța Cuza.

După-amiază, la Pensiunea Smarald, scumpa noastră gazdă, Valeria Bilț, și lansat, într-o atmosferă de un lirism aparte, cartea de poezie Vibrații, apărută la Editura Vatra Veche din Tîrgu Mureș, 2021. Sensibila poetă a fost prezentată de Nicolae Băciuț, directorul editurii și prefațatorul cărții, precum și de Răzvan Ducan, Nicolae Suciu. Au urmat două microconcerte la pian: Maya Demian și Larisa Marc. Moment mirific de împletire a muzicii cu poezia, în mijlocul unei naturi care nu s-a lăsat nici ea mai prejos.

Apoi ne-am dus la Mănăstirea Sfînta Ana de la Rohia, locaș de mare simțire duhovnicească. Pe lîngă construcțiile mai noi ale așezămîntului, a fost vizitată și chilia unde și-a petrecut o parte din viață părintele N. Steinhardt, viețuitor într-ale oamenilor și ale Domnului, precum și biblioteca aranjată minuțios de blîndul monah. Evlavia noastră a fost pe măsura înălțimii spirituale a locului. Seara tîrziu, o ploaie-furtună ne-a mai spălat din omeneștile păcate. Apropo, cică într-un sat din Maramureș, oamenii nu se salută cu ,,bună ziua!,, ci cu ,,Dumnezeu să îți ierte păcatele!,,.Magnific!

Înainte de a trece la manifestările zilei a treia, aș vrea să remarc faptul că printre participanții la festival s-au numărat și cîțiva membri ai Societății Astra, diferite despărțăminte din zona Maramureșului. Aproape toți purtau ie tradițională, dînd adunării o frumusețe arhaică. Dacă mai punem la socoteală și participarea muzicianului Grigore Leșe, avem tabloul complet al atracțiilor festivalului.

A treia zi, sîmbătă, 26 iunie, a început printr-un semnal editorial. Autorii și-au prezentat, succint, cele mai recente apariții editoriale în atenția confraților de breaslă, dar și a inimosului primar al localității Mitru Leșe, omul ce a stat cu noi aproape tot timpul, încîntat că a putut sprijini financiar - și nu numai - aceste zile fierbinți ale literaturii și artei populare din orașul pe care îl administrează și gospodărește. A urmat vizita la Casa Muzeu și Biserica Monument Rogoz. Îmi pare rău pentru cine nu a fost acolo să vadă casa amenajată în stil tradițional și atelierul de artă populară, costume și accesorii țărănești și să le asculte cîntînd pe Adela Șanta, Livia Neag și Carolina Perța. Cînd am ajuns, am găsit acolo o clacă tradițională. Femeile satului, de vîrste diferite, coseau și torceau, așa cum o făceau și străbunele lor în veacurile din urmă. Purtau costume populare vechi, făcute de mîinile lor ori ale bunicilor. Erau însoțite de nepoate sau strănepoate, purtătoare de asemenea ale unor costume tradiționale, despre care bunicile/străbunicile afirmau cu mîndrie că sunt confecționate de ele pentru micuțele domnișoare. Ne-au și cîntat doine bătrîneți ale locului. Eu m-am împrietenit cu un copilaș. Încă nu învățase să vorbească, spunea doar litera E l-am numit Eo. Umbla pe acolo cu o dezinvoltură europeană. Să-l vedeți cum mînca pancove, să mori de dragul lui! Am intrat apoi în Biserica Sfinții Arhangheli a satului, una dintre cele mai interesante și valoroase din Transilvania. Construcția este datată de tradiție în anul 1663, moment susținut de inscripția de la intrare care evocă invazia tătară din 1661. Acest monument istoric este înscris și în Lista Patrimoniului Mondial. Preotul spunea că picturile au fost realizate o sută de ani după construirea lăcașului de cult. Localnicii ne-au oferit pancove, prăjiturele și horincă. Era așa de cald, încît horinca a fost nedreptățită de noi. Am plecat din Rogoz cu sentimental că ne-am desprins dintr-o lume cu oameni frumoși și senini, unde fiecare își cunoaște și respect rostul său. E de remarcat și expoziția de sculptură tradițională în lemn a lui Nicolae Șerban.

Reîntorși la Casa Preturii, am dat curs galei poeziei. Fiecare autor a citit cîteva poeme de-ale sale, lectura fiind intercalată cu cîntece ale carismaticului interpret folk și poet Traian Chiricuță. I-am ascultat citind pe (regret dacă am omis pe cineva, căci am fost mulți): Mioara Baciu, Carmena Băințan, Bogdan Eduard, Nuțu Bota (care a avut și o expoziție permanentă de pictură și grafică la Casa Preturii), Marinela Belu Capșa, Elena Cărăușan, Elena Ciura, Florin Ciocea, Nicolae Dumitru, Otto Havran, Vasile Muste, Marian Ilea, Daniel Marian, Vasilica Mitrea, Iacob Oniga, Ion Oprișor, Nicolae Scheianu, Costel Stancu, Ioana Lăpușeanu, Adrian Gîndilă, Adriana Szilaghi, Cornelia Hanet, Nicolae Toma, Dumitru Tîlvescu, Radu Zăgrean, Valentin Leahu, Zorin Diaconescu, Nicolae Băciuț. Poezie de diferite forme stilistice, de la dulcele viers clasic la postmodernism. Aplauze și iar aplauze, așa s-a încheiat seara.

Trebuie menționat că întreg festivalul a fost filmat de Televiziunea Națională ORIZONT TV, prin bunăvoința scriitorului-proprietar Bogdan Eduard.

Îmi pare rău că, din motive obiective, nu am putut rămîne și a patra zi, cînd, după-amiaza, la Stoiceni, a avut loc manifestarea Stoiceni - Acasă la Grigore Leșe. În acel spațiu presupus mirific s-a lansat cartea Grigore Leșe – Chipurile umilinței, Editura Lumea credinței, București, 2021. Dimpreună cu recitalul de rigoare. Vorba cîntecului: Poate data viitoare,/ poate veacul următor…

Duminică dimineața, înainte de plecarea înspre casă, am ieșit să mă plimb. Am trecut un pod peste rîul Lăpuș, am întîlnit un cerșetor țigan, cu mîna ruptă, pe bicicletă, un pescar ce-și încerca norocul în apa tulbure și altele. Privind înspre colinele ce împrejmuieșc orașul, mi-a sărit în ochi aburul ce se ridica din acestea, încîlcit ca o vată de zahăr pe băț din vremea bîlciurilor copilăriei. Deasupra, o lună albă întîrzia să se întoarcă în cuibarul ei. În partea opusă, tocmai răsărea soarele. Această imagine nu o voi uita niciodată. Și sunt convins că nu întîmplător mi-a fost hărăzit să o văd la Tîrgu Lăpuș.

IOAN MITITEAN:

La invitaţia Consiliului Local, a Primăriei, a Astrei Lăpuşană şi a Liceului Teoretic „Petru Rareş” din oraşul Târgu Lăpuş, un număr de opt scriitori năsăudeni: Ioan şi Lucreţia Mititean, Mircea Daroşi, Ioan Seni, Ioan Boţan, Floarea Pleş, Nadia Urian şi Ioana Lăpuşneanu, au fost prezenţi la prima ediţie a FESTIVALULUI DE LITERATURĂ, ARTĂ ŞI TRADIŢII, ZILELE IEI, ZILELE POEZIEI, din 24-27 iunie 2021, în ţara lui Leşe. La volan, cu „Cartea pe roţi”, au fost domnii Mircea Daroşi şi Ioan Boţan, cărora le aducem sincere mulţumiri că au trecut cu succes Dealul Şpanului, pe un drum modernizat, cu multe curbe şi ocolişuri, cu peisaje încântătoare, ce te îndeamnă spre creaţie, spre poezie şi poveste.

Sala de festivităţi a Liceului „Petru Rareş” a devenit pentru câteva zile, sala literaturii, a iei şi sala conferinţelor. Scriitorii au fost primiţi cu mult drag, ceva specific moroşenilor, de către primarul MITRU LEŞE, un om cu multe idei şi fapte demne, ales la al şaselea mandat, un primar cu un real cult al zâmbetului şi prieteniei.

După oficierea unei rugăciuni de către preotul local, preşedinta Asociaţiunii Culturale prof. dr. inspector şcolar Valeria Bilţ, care pune suflet în tot ce face, salută invitaţii, le aduce mulţumiri pentru că au răspuns pozitiv la invitaţia lăpuşenilor, nominalizează Despărţămintele prezente şi oferă năsăudenilor diplome de Onoare, înrămate, cu următorul conţinut „Domnului … în semn de apreciere pentru contribuţia la păstrarea, promovarea şi îmbogăţirea patrimoniului literar şi cultural, cât şi pentru participarea la Festivalul de literatură, artă şi tradiţii ZILELE IEI, ZILELE POEZIEI, Ediţia I, Târgu Lăpuş”, semnate de MITRU LEŞE, primarul oraşului Târgu Lăpuş şi preşedinta Despărţământului ASTRA LĂPUŞANĂ, prof. dr. Valeria Bilţ .

Urmează „Paradigmele Literaturii”, cu conferinţe susţinute de Delia Muntean „Poeţi români din Voivodina” şi Nicolae Băciuţ „Sentimentul de neam la Grigore Vieru”, cărturari ce-şi asumă responsabilităţi cultural-obşteşti, cu gânduri îndrăzneţe, răspunzători şi responsabili, cu iniţiativă şi relaxare, ce susţin adevărate lecţii de smerenie, urmate câteva minute de muzică Folk, în interpretarea unui grup de eleve ale liceului gazdă.

După orele prânzului, pe terasa de la Pensiunea „Maramu”, s-a prezentat cartea de poezii „Vibraţii”, a Doamnei Valeria Bilţ, scoasă la Editura Vatra Veche, 2021, cu prefaţa semnată de Nicolae Băciuţ şi postfaţa de Răzvan Ducan şi Nicolae Suciu, o carte ce trezeşte respect şi admiraţie cu concentrate de înţelepciune și sensibilitate, strălucind de dăruirea unor spirite măreţe, înzestrate de arta cunoaşterii prin poezie.

Sâmbătă, în aceeaşi sală, s-a derulat Semnalul Editorial „Autorii şi cărţile lor”, unde cărţile năsăudenilor ce întrunesc natura umană au fost expuse, ca de exemplu:

- „Liviu Rebreanu şi Pripasul lui Ion” de Ioan Boţan;

- „Gavril Istrate, ardeleanul moldovenilor” de Mircea Daroşi;

- „Enigmă de septembrie” de Ioana Lăpuşneanu;

- „Gh. Tr. Dascăl - omul faptelor” şi „Școala românească într-o concepţie nouă” de Ioan Mititean;

- „Atelierul fanteziei” de Lucreţia Mititean;

- „Dialoguri contemporane” de Floarea Pleş;

- „Năsăudenii şi Marea Unire” de Ioan Seni;

- „Satul românesc de Ieri şi de Azi” de Nadia Urian.

Pe tot parcursul manifestărilor, muzicologul GRIGORE LEŞE, universitarul şi interpretul ce răspândeşte lumina cunoaşterii, prin talent şi profesionalism, favorizând reuşita şi succesul, apreciază omul simplu, din căsuţa de pe deal, care nu e un om oarecare.

Duminică, scriitorii au fost oaspeţii lui Grigore, o zi de relaxare prin cântec şi poveste, prin glume şi vorbe cu haz, ce confirmă vechimea şi înţelepciunea lor în limba română. Un artist bine cunoscut pe plan naţional şi nu numai, cu dorința sinceră de comunicare cu lumea infinită a cunoaşterii din timp şi spaţiu, o activitate umană ce scoate la lumină tradiţiile prin mijloace de exprimare cu caracter specific.

Acasă la Stoiceni, artistul-moroşan şi-a prezentat cartea „Chipurile umilinţei”, scoasă la Editura „Lumea Credinţei”, Bucureşti, 2021, urmată de un recital - Grigore Leşe şi Formaţia „Cununa Transilvană”,dirijor prof. Ovidiu Barteş.

Clipe de neuitat în Ţara Lăpuşului, ce invocă grija pentru altarele străbune, un simbol al faptelor lor, oameni cu un calm zdrobitor ce emit judecăţi de valoare prin lectură, cercetare, scris, poezie, cântec şi meşteşuguri fel de fel şi relaţii speciale cu oamenii, închegând uşor un dialog cu înclinaţii afective.

Suntem deja invitaţi la Ediţia a II-a. Vom participa cu mare drag!

GDL