A fost „sublim” la Cluj Napoca, în tabăra prietenilor Rodica Mureșan, Alin Cucuruzan și Ovidiu Vasile!

 Câteva gânduri despre o tabără literar-muzical-culturală numită simplu (asemeni grupării și cenaclului, după spusele lui Ovidiu Vasile) SUBLIM, ediția a II-a, este de datoria mea în calitate de participant. De ce? Simplu! Fiindcă m-am simțit între prieteni, m-am simțit important și cred că asemeni sportului și cultura îi pot dirija pe tineri, îi pot apropia de valorile naționale iar pe noi ca nație ne poate propulsa între elitele mondiale.

Joi, 11 iulie, pe o vreme caniculară, am sosit în pensiunea Roata-Făget, un complex turistic aflat în imediata apropiere a pădurii cu același nume. Cred că am fost printre primii sosiți. Emoțiile au fost pe măsură fiindcă la prima ediție nu am fost prezenți. Întâlnirea cu familia Ovidiu Vasile&Carmen Nyilas a fost firească, cu îmbrățișări și multă empatie. Suntem repartizați în cameră. Confort și bun gust. Prima surpriză, revista de pe noptieră „Sublim” nr. 7-11, din care aflăm: „Ne dorim, ca în paginile revistei să apară poeți de toate vârstele, dar ne îndreptăm atenția în special spre copii, adolescenți și tineri. Credem cu toții în forța tinerilor de a se reinventa și de a descoperi valorile artei, a frumuseții, a poeziei”. Prima seară a continuat cu servirea cinei, prezentarea invitaților, o sesiune (lungă, deci nu ne-am jucat!) de poezie și muzică folk cu doamna Corina Ofelia Corpodean. Moderator poeta Rodica Mureșan, în vervă, cu poantele de bun gust  la dumneaei.

Ziua a doua i-a aparținut poetului Alin Cucuruzan, un prieten bun, un camarad de nădejde. Am vizitat penitenciarul de maximă siguranță Gherla. Emoții amestecate cu sentimente de compasiune pentru cei care locuiesc acolo pentru o vreme. Ne-am întâlnit cu cercul „Lotus”, un grup de fete care iubesc literatura, arta (pictura, artizanatul), cerc de petrecere a timpului în mod creativ, format de către Alin Cucuruzan cu câțiva ani în urmă. Am avut onoarea să mi se prezinte cea mai recentă carte „Cronici din Nord” iar eu le-am citit despre prozatorul Ioan Groșan și acad. Ioan Pop din Mireșu Mare. Toți cei prezenți au fost invitați să recite câte un poem spre bucuria gazdelor noastre. Au urmat discuții libere despre ce înseamnă libertate, țel în viață, credință. O lecție de demnitate și sinceritate, care a produs multă emoție tuturor! Am vizitat „Sala Cavalerilor” apoi am avut parte de un festin culinar la popota ofițerilor! Mulțumim!

Însă ziua a doua nu s-a terminat! Am vizitat, în compania unui ghid local pasionat, castelul „Banffy” din Răstoci. Pentru noi a fost o încântare să aflăm file de istorie din secolele trecute, să vizităm acest castel reabilitat și modernizat cu fonduri europene. Apoi a urmat prezentarea romanului „Isprăvile lui Cupidon”, editura „Cervantes”, Colecția: Romanul sec. XXI. Am avut onoarea să vorbesc și eu despre roman. Autoarea Silvia Giurgiu Pătrăchioaie, mi-a dăruit romanul cu dedicația. „Pentru Gelu Dragoș cu reverență și mulțumiri pentru o recenzie și o prezentare a romanului meu, excepțională!”.

Nu am reușit bine să ajungem la pensiune, să facem un duș binevenit, că ne-am grăbit să mergem la lansarea cărții lui Varujan Vosganian, proaspăt ales președinte al Uniunii Scriitorilor din România, de la Muzeul Etnografic al Transilvaniei. Volumul „Dublu autoportret”, editura „Polirom” a fost prezentat de către Ovidiu Pecican și Răzvan Rotta. Pentru mine punctul culminant a fost întâlnirea cu academicianul Ioan Pop, originar din Mireșu Mare! Deși sosit mai târziu, prof. dr. Mihai Groza ne-a predat o lecție de istorie, în stilul caracteristic, bine documentat, la subiect, despre castelul vizitat, aflat în „umbra” evenimentului muzical „Electric Castle”. După servirea mesei a urmat momente muzicale cu prof. Corina Lupuțan și Corina Ofelia Corpodean.

Ziua a treia, moderată de poetul Ovidiu Vasile, atent la toate amănuntele, a debutat cu plecarea la Muzeul Etnografic al Transilvaniei și Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia” Cluj Napoca, unde am avut parte de surprize mari: prezentarea muzeului, moment de obicei popular românesc precum cererea miresei, aducerea găinii la nuntă, în prezența unor oaspeți deosebiți precum solista de muzică populară Elena Ștefănuț, violonistul Vasile Popa, „toboșarul” Romulus Moldovan și asociația (ansamblul) „De la lume adunate și-napoi la lume date”. Din nou, participanții la tabără au recitat una-două poezii proprii iar la final s-au înfruptat din sarmalele oferite de Carmen Nyilas. După aceste manifestări, am avut răgaz de două-trei ore să vizităm capitala Ardealului, să cumpărăm suveniruri sau să ne vizităm rudele.

Seara a început din nou în forță. A fost prezentată invitata specială a taberei sârboaica Lijliana Marinkovics, care ne-a prezentat proiectul ei despre „Violența domestică” cum e privită în Anglia, Serbia și România. Au urmat discuții constructive, păreri contradictorii, explicații legislative. Alt invitat al serii a fost polivalentul (scriitor, sculptor, liber-cugetător) Ioan Astaluș care și-a prezentat volumul de prelegeri „Rezervația de zâne”, editura „Transylvanian Edition” Londra, despre care autorul a afirmat: „Aici și acum, încerc să vă prezint REZERVAȚIA DE ZÂNE, de cuvinte frumoase și, poate, înțelepte, ca un gest de recunoștință pentru dascălii și părinții mei, pentru prietenii mei cei buni și pentru genialii anonimi de la care am primit, într-o formă și alta, aceste zâne. Le redau, cu bucurie, revorbirii!”.

 Seara a continuat cu prezentarea, de către mine, a volumului de poezii „Dor de infinit”, editura „Transylvanian Edition” Londra. Autoarea Ionela Nicoleta Flood a debutat editorial în 1999 și a scris de atunci peste zece cărți însă cea mai mare realizare, o consider, înființarea în 2010 a celei mai mari biblioteci de carte în limba română din Marea Britanie (Glasgow), cu sprijinul Consiliului Județean Maramureș care a donat cele 5000 de volume în limba română Societății „Românca” condusă de reputata poetă.

Seara să-a încheiat cu recitalul Adrianei Berezofsky care ne-a trimis cu gândul la plajele portugheze, dar și cu (la) o agapă ca între colegi și prieteni, majoritatea exprimându-și dorința de a se reîntoarce la trei zile sublime, organizate de cei trei magnifici și soțiile celor doi poeți. Mulțumim pentru tot! Cuvintele sunt de prisos!

Gelu DRAGOȘ

Lucăcești, Maramureș

Impresii despre romanul ''Femeia care a uitat să mai plângă''

Am cunoscut-o pe Mihaela CD ca poetă, savurându-i versurile încărcate de sensibilitate, o binecuvântare și o chemare, născută din chinul unei mari dureri. Călcând pe urmele pașilor de catifea, am găsit frânturi de suflet și pulbere de fericire, gingășie și iubire, lăsate ca dovadă a trecerii ei pe cărările deschise înspre nemărginirea închipuirii.

M-a surprins însă, deosebit de plăcut, Mihaela CD ca romancieră, când i-am citit această ultimă operă, la care știam că muncește de vreo doi ani. Eram convinsă, că o astfel de lucrare nu poate fi decât una de excepție, în care sufletul autoarei și puterea ei de înțelegere a vieții vor fi expuse, într-o carte deschisă.

 Nu vreau să dezvălui prea mult din conținutul acestui superb roman, fiindcă ar fi nedrept față de cititori, să le i-au plăcerea, de care eu am avut parte, de a descoperi fiecare amănunt, așa cum ne este prezentat de autoare, ca o rotiță importantă a întregului ansamblu. Voi încerca totuși să îmi exprim părerea, impresiile și felul în care am perceput esența întregii acțiuni, din punctul meu de vedere, care este destul de asemănător cu cel al Mihaelei CD, așa cum s-a dovedit și cu alte ocazii.

Ana…ce nume ar fi mai potrivit pentru personajul principal, decât cel ales de autoare? Ana, simbolul sacrificiului suprem în scopul zidirii trainice, un nume făcând parte din literatura noastră populară, concept cu răsunet, reprezentând dăruirea, uitarea de sine, iubirea. Un personaj, care stârnește interesul de a fi urmărit, încă de la primele cuvinte scrise de autoare, un pilon de rezistență a întregii scrieri, prezent activ în întreaga acțiune, fără a putea fi omis, nici chiar în puținele situații în care nu se află în prim plan.

Ceea ce am remarcat în mod deosebit, simțind în totalitate caracterul și spiritul scriitoarei Mihaela CD, este apariția frumuseții, a eleganței, a măiestriei, a talentului, a curajului, a inteligenței, acestea fiind componente ale întregii desfășurări și însușiri ale personajelor acestui roman. Mi-a plăcut în mod deosebit structura, oarecum inedită a scrierii, aducându-mi în minte impresia de cântec, în care visul Anei apare ca refren, repetându-se, dar căpătând și înfățișare nouă, de fiecare dată, generând ceea ce urmează.

O altă caracteristică a cărții este îmbinarea sentimentelor, unele fiind permanente, altele succedându-se, făcându-și apariția cu oarecare regularitate. Fericirea, durerea, tristețea, încrederea, iubirea, toate fac parte din esența acestui roman, pe care am avut privilegiul să îl citesc, să îl înțeleg în felul meu, poate diferit decât alți cititori, dar în definitiv, aceasta este adevărata frumusețe a unei lucrări, să fie văzută în mod diferit, să fie percepută, de fiecare cititor altfel, dar să fie înțeleasă.

"Femeia care a uitat să mai plângă" este o carte captivantă, în care cititorul se poate afunda, uitând, în momentele lecturii, de lumea din jurul său. O carte, care, fără exagerare, "stoarce lacrimi", creează durere, tristețe dar și zâmbete și speranțe. Un roman care merită să fie citit și savurat în toată splendoarea lui, o creație de excepție a scriitoarei Mihaela CD, care a reușit să impresioneze și de această dată cu talentul ei.

Gabriela Raucă

Impresii de la Festivalul Internațional de Literatură, Artă și Tradiții dinȚara Lăpușului!

Trei zile de poveste a cuvântului, a graficii și a tradițiilor românești, a muzicii de calitate, a  interferențelor interculturale!

Pe parcursul a trei zile (22-25 iunie 2023), în Țara Lăpușului s-a desfășurat cea de-a III-a ediție a Festivalului Internațional de Literatură, Artă și Tradiții, în cadrul căruia, s-au serbat “Zilele Iei, Zilele Poeziei”, care, prin prezența unui număr impresionant de invitați din Italia, Ungaria, a dobândit calitatea de festival internațional.

Organizatori: prof. dr. Valeria Bilț, Primăria și Consiliul Local al orașului Târgu Lăpuș, Asociația Transilvană pentru Literatură și cultura poporului Român, Despărțământul “Astra Lăpușeană”

În prima zi a festivalului, Primăria orașului Târgu lăpuș, prin Centrul Național de Informare si Promovare Turistică Târgu Lăpuș, în parteneriat cu Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale "Liviu Borlan" Maramureș, Asociația Cultural Educativă “Tradiții Lapusene” și Casa de Cultură “Vasile Grigore Latiș” a organizat Târgul de Sânziene ediția a III-a, care a reunit meșteri populari din întreg județul Maramureș, care au expus costume populare, podoabe tradiționale, meșteșug în lemn, măști și multe alte produse tradiționale.

Clubul de Artă “Zestrea” Baia Mare, Ansamblul “Mlădițe maramureșene” și Ansamblul “Doina Lăpușului” au prezentat superbe momente artistice.

În toate cele trei zile ale festivalului, momentele lansărilor de carte, s-au împletit armonios cu prezentarea autorilor prezenți la eveniment, cu recitarea/rostirea poemelor proprii ale acestora, cu momente inedite și variate de muzică (populară, clasică, etno, jazz, folk s.a .) și dans, cu vizite în Maramureșul istoric, la Hanul lui Cobâlă, la Mănăstirea Rohia, în locul unde a trăit și a lăsat moștenire culturală poporului român, Nicolae Steinhardt. De asemenea, a fost comemorată la Rohia, scriitoarea Gabriela Verban, în cadrul Conferinței “Cuvânt și iubire, poezie, martiraj și sacrificiu”, în timpul căreia, prof. univ. dr. Pr. Ioan Chirilă a rostit o impresionantă alocuțiune. Și Enrico del Gaudio a prezentat un emoționant discurs.

Festivalul și participanții au fost binecuvântați de către Protopop dr. Stan Florin, iar Părintele inspector dr. Andrei Baboșan a rostit Te Deum. S-au intonat imnul României, Italiei, Ungariei, al Astrei Lăpușene.

Primarul Mitru Leșe care este recunoscut susținător și iubitor al actului cultural, a făcut posibil acest eveniment, la un înalt nivel.

Scriitorul, poetul, jurnalistul, directorul Direcției pentru Cultură Mureș, Nicolae Băciuț este un alt susținător de nădejde al festivalului, care a avut drept obiectiv principal, să transforme orașul Târgu Lăpuș, pentru trei zile, în “capitală europeană a Poeziei și a Iei”, tocmai prin “prezența oaspeților, care-l înnobilează”.

De departe, a fost uluitor să constat că, în Italia, prin scriitorul Armando Santarelli (un ilustru scriitor, care a studiat mai mult decât un veritabil român despre România și nu numai), țara noastră are un uriaș promotor cultural. Și-a lansat în cadrul festivalului cartea dedicată României “Ad ascoltar la doine, scritti sulla România”, vorbind cu patimă și în cunoștință de cauza despre noțiuni precum, “dor”, “doina” și multe altele, declarând ferm si demonstrând că iubește România.

Au fost prezenți în fiecare dintre cele trei zile, peste 80 de participanți, din toate colțurile țării și de peste hotare, care s-au despărțit bogați sufletește, mărturie fiind postările de pe facebook și articolele apărute în presă.

Detalierea evenimentului se va realiza în cadrul mai multor articole în presa, precum și în revista festivalului.

Plăcut impresionată de povestea "Târgu Lăpuș", care trebuie să străbată zările, întru știință

Autor: Mioara Baciu

Impresii de la Festivalul Internațional al Iei și Poeziei Târgu Lăpuș, ediția a III a, 22 - 24 iunie 2023

 

Atunci când în vara anului trecut poeta Valeria Bilț în vizită la Roma după participarea la Festivalul dedicat Gabrielei Verban mi-a spus că trebuie să vin la Târgul Lăpuș am avut senzația că acel tărâm mă aștepta și că urma să fac acea călătorie în Maramureș. Lucru care s-a și întâmplat, chiar azi întorcându-mă de la Târgu Lăpuș cu colegii de la Cenaclul de la Roma în frunte cu Valeriu Barbu. Ne-am îndreptat direct de la aeroport la ediția Cenaclului dedicată poeziei lui Vasile Hatos, împărtășindu-ne impresiile despre Țara Lăpușului și oamenii săi minunați. A fost un laborator creativ dens de evenimente și regăsiri sufletești a românilor pe alocuri imposibil de susținut fizic și moral de către oaspeții noștri italieni obișnuiți cu un ritm mai moderat și cruțător al logisticii organizative. Armando Santarelli la un moment dat a trebuit să se resemneze în fața lui Vitalie Ciobanu, președintele Asociației Dacia, care la observația scriitorului despre exagerata densitate a manifestațiilor culturale i-a răspuns că nici la cinci dimineața când a trebuit să se desprindă de poeții români din Maramureș nu era sătul de vorbă. Vă semnalez lista cărților care au îmbogățit biblioteca Cenaclului de la Roma și salonul nostru literar pe care vi le împrumut cu drag: "Dinamica fericirii" de Valeria Bilț, "Festinul" de Nicolae Suciu, "Pamânt miraculos" de Ștefan Ghioc, "O mie și una de dimineți Nora" de Macedon Tofeni, "Poezia și râuri de cafea" de Armanda Filipine," Povestea Mirelei" și "Ad ascoltar le doine" de Armando Santarelli "Profumo di Zagare" di Gaetano Catalani, "Fruntea satului" de Tatian Miuță, "Poet sub acoperire" și "Petarde Existențiale" de George Vidgor, "Poporul de proști versus Eminescu" de Răzvan Duncan, "Așteptând ploaia" și "Îmblânzirea Minotaurului" de Radu Munteanu, "Suburbiile fricii" de Gheorghe Vidican, " LĂPUȘUL. Fugare chipuri al vremii. "Lăpuș-Fleeting faces of the times" de Valeria Bilț și Tereza Filip.""Întâlniri cu Dumnezeu" de Vasile Hatos. P.S. Dacă Armando Santarelli îmi va ceda volumul de poezie a Mariei Pal "Deschizi colivii" îl voi avea eu, dacă nu îl puteți împrumuta de la Armando. Am dus la rândul meu un pui de trandafir și un mic contribut în versuri, fructul unor reflecții asupra unei imagini pe care am vrut s-o dărui poetei Valeria Bilț și anume litera V a pictorului Erte, în arta căruia intuiam afinități cu eleganța și modul de a fi a poetei. Ca până la urmă să observ că figurile femeiești cu struguri și flori erau în armonie și cu esența unei basarabence în exod, afectată de natura dublă a dezrădăcinării sale, prima fiind una istorică, urmată de cea social-politică, cauzată de deportarea aparent voluntară a clasei intelectuale din R. Moldova din partea foștilor comuniști metaforfizați în oligarhi.

"Poetul iubește și suferă cât un popor întreg", spunea Gabriela Verban. În acest spirit am încercat să scriu versurile pe care le-am citit la Festival:

La Târgu Lăpuș, la târgul Chișinău, la târgul de la Hanul lui Manuc

Vedeam săgeți în ochii tăi:

Acolo te vei regăsi...

Știam că nu puteam lipsi

Acel pământ mă rechema:

Răspunde fată la apel

Tu, vagaboandă la pătrat

De-atâtea ori te-au desțărat

Te-au înfășat în sârmi cu ghimpi

Te-au presărat cu flori de dor

Și-acesta-ți este la pătrat:

Doi trandafiri, doi crini, doi bani

Din târgul Hanului Manuc

Din Ribbentropi și alți golani

Dar verbul nu ți l-au vândut

Nici sufletul ți-au mutilat

Doar ia peste trupul Țării

Pe margini ți-au ferfenițat

Și cântă cucul...Bată-l vina

Pe Tărâțeanu ce-a plecat

Să nu mai aibă Bucovina

Străjer pe vremuri de impas

Și bată-l vina pe Vieru.

Și, Doamne, bate-ne pe noi

În neputința dezbinării

În târguri fără de eroi

Dar vestea proastă

Pentru acei păgâni

Ce-au rupt din suflet

Haric de român

E că mereu ne vom iubi

Uniți în cuget și-n simțiri

Vegheați de sfinții Brâncoveni

Și-a închisorilor martiri

Vom crește poduri noi de flori

Și scări spre cer cu mir și dor.

Trebuie să spun că atmosfera festivalului a fost una sobră, trezind pe alocuri semne de întrebare din partea poetului napoletan Enrico del Gaudio, căruia a trebuit să-i povestesc despre vibrațiile spirituale a pământului nostru, inclusiv cele ale bucuriei interioare duhovnicești pe care sfinții închisorilor au reușit să le păstreze în cele mai grele și tragice timpuri. Știu că pentru mulți din noi momentul aflării în timpul excursiei ghidate de către Părintele Ioan Chirilă în camera lui Nicolae Steinhardt de la mănăstirea Rohia a trezit cele mai înalte simțiri, fiind printre momentele culminante ale celor trei zile petrecute în Țara Lăpușului.

Starea de veghe a neamului românesc s-a manifestat și în momentele de pauze muzicale cu Bogdan Mihai Drăguș, Maya Demian, Larisa Marcu, Nadia Domnicu, Doina Lazăr, Ducu Hotima, Marius Roje, Ovidiu Purdea Someș, Alexandru Mânzat, Ioana Roman ș.a. Iar din toate piesele oaspeții au ales la întoarcerea acasă să intoneze în cor cu Traian Chiricuță refrenul cântecului său "La Dor mărunt":" Fără lege și iubire, fără ordine și rost

Va rămâne-o amintire din poporul care am fost."

Pot afirma cu convingere că la Tîrgul Lăpuș a domnit legea sfântă a găzduirii, dragostea între frați și împărtișirea cu tot ce avea fiecare din noi mai frumos și bun, ordinea și disciplina habsburgică dacă vreți, iar rostul acestora în cazul nostru a fost că am revenit în Cetatea Eternă cu un palmares de trăiri unice, fructul pământului haric maramureșan și a oamenilor sai valoroși. Rămân cu imaginea gazdei noastre, cea a primarului orașului Tîrgu Lăpuș Mitru Leșe și a poetei Valeria Bilț care au onorat fiecare oaspete cu un semn de prețuire pentru implicarea la desfășurarea Festivalului Internațional de Literatură, Artă și Tradiții Zilele Iei, Zilele Poeziei și încerc să-mi închipui care premiu li s-ar cuveni Domniilor sale pentru zestrea fără de preț a celor trei zile petrecute într-un colț de rai pământesc alături de oamenii dragi sufletului nostru ca Mirela Duma, Sorin Grecu, Gheorghe și Vasilica Vidican, Camelia Morda Baciu, Roxana Lazăr, Dana Mihu, Vasile Juverdeanu, Armando Santarelli, Nicolae Băciuț, Cleopatra Leonțiu, Maria Pal, Valeriu Barbu, George Vidgor și Eniko Ger și mulți mulți alții. Cu siguranță dacă Bunul Dumnezeu îmi va hărăzi să mă întorc în Țara Lăpusului voi găsi o modalitate de a răsplăti acea generozitate și căldură sufletască cu care am fost găzduitți. Între timp vă invit la un moment de rugăciune pentru binefăcătorii neamului nostru:

Dumnezeule al dragostei, Ție îți sunt dator a mulțumi pentru dulcele simțământ al dragostei și ocrotirii de care mă bucur. O, Cel ce ești Izvorul tuturor bunătăților, revarsă binecuvântarea și binefacerile Tale peste aceia pe care inima mea îi cinstește și îi iubește! Pe robii Tăi, apără-i de toate primejdiile ce înconjoară viața muritorilor pe pământ. Fă să răsară asupra lui totdeauna un soare strălucitor, să risipeacă norii grijilor și suferințelor. Umple inima lor de bucuria mântuirii Tale. Povățuiește pașii lor în căi drepte, în căile mântuirii și ale fericirii.

Nu lăsa ca apăsătoare suferințe să le înnoreze fruntea și să le amărască inima. Nefericirile lor să nu facă a se pogorî lacrimi în ochii lor și inima lor să nu fie jertfă întristărilor. Fă ca fiecare din zilele lor să fie o zi de primăvară și viața lor să se asemene unui râu limpede și lin, ce curge prin grădini înverzite și printre flori, iar dacă vor fi amenințați de nefericire, fii apărătorul și ocrotitorul lor, precum ești apărătorul meu. Ori în ce parte vor merge sau se vor afla, umbrește-i cu bunătatea și apărarea Ta. Dă-le, Dumnezeul meu, toate plăcerile și toate bucuriile îngăduite muritorilor care păzesc poruncile Tale și fac bine aproapelui lor. Îngerul Tău cel bun să-i însoțească și să-i păzească în toată viața lor: și după o viață lungă, plină de binefaceri și fapte bune, să se învrednicească a dobândi bunătățile cele fără de sfârșit, gătite pentru toți cei ce lucrează virtutea. Amin.

Tatiana CIOBANU

Impresii, gânduri,emoții, trăite, adunate în buchet la Baia Sprie- Tabăra literar-artistică,, Oprește-mă la tine Maramureș " "Oprește-mă la tine anotimp"

 

Au trecut  câteva zile  de când  tangoul cuvintelor a luat repaus momentan. Majoritatea colegilor  de condei și-au exprimat în scris prin cuvinte minunate, bogăția sufletească  cu care am părăsit Tabăra.

Memoria vântului, a ploii ce curgea din cer, am transformat-o în memoria gândului, a sufletului.  În memoriile acestea, s-a adunat timpul, timpul prieteniei ce ne-a legat pentru alte tabere viitoare.  Memoria sufletului  e plină  de amintiri de oameni  frumoși  în tot (scris,ținută,  prietenie) Starostele scriitor Vasile Bele,  alături de Gelu Dragos și Nelu Danci , au hotărât  să  ne adunăm  aici, unde românismul  încă  dăinuie.  E.greu să  organizezi o Tabără literar-artistică,  unde trebuie  cazați  50 de persoane și să  respecți un program de lucru  pe proiectul fixat.  Dar s-a reușit. Felicitări  organizatorilor, felicitări tuturor  participanţilor la eveniment care au venit din toate colțurile  țării  și celor veniți din Republica  Moldova.  O încântare  lucrările literare prezentate, oameni talentați,  se scrie bine, în ciuda vremurilor, Literatura este vie.

Dansurile populare  prezentate la eveniment,  cântecele horite,  doinele prezente prin rapsozi  populari ne duce cu gândul că  nu suntem pierduți ca nație.  Aici pe porți maramureșene vezi scris,, Dacia Liberă " mult sânge a curs pentru libertate. Vizitând Casa memoriala ,,Vasile Lucaci " din Sisesti, realizam câtă  simțire  românească  a fost pe aceste plaiuri maramureșene,iar  Catedrala greco-catolică,,Vasile Lucaci" vine spre a confirma  că  românii  nu si-au trădat portul și limba.  Am vizitat Biblioteca  județeană  Baia Mare" Petre Dulfu", o altfel de bibliotecă, ultra modernă, cu cel mai mare fond de carte,  cărți  rare, documente  de patrimoniu, fotografiile  înaintașilor  locului, minunat edificiu cultural ce trebuie văzut.  Domnul  director, dr. Teodor Ardelean, fost senator  al României,  a  știut să  ceară  banii care să  fie investiți cu discernământ , aducând noblețea de care avea nevoie  a fi pusă  în valoare  de maramureșeni. Felicitări  înmiite.  Planetariu  ultra modern, un alt edificiu  unic  se pare pe teritoriul țării.  Am petrecut aici câteva ore, clipe de neuitat, printre astrele cerești,  ne-am întâlnit cu lecții de astronomie puse în valoare de ghidul nostru, prof. Ioan Bob.

Zilele  au curs cu voie bună, cânt, dans, meniuri tradiționale, și un prezentator neobosit Vasile  Bele,    care s-a aplecat  cu iubire prietenească  spre fiecare  scriitor prezentând  realizările lui. Sigur, fiecare ne-am adus contribuția literară, ce va face subiectul unei Antologii, cu numele Taberei. Cu drag și pace în suflet pentru că  a fost posibil acest eveniment, ne întoarcem acasă mai bogați spiritual și mai înveșmântați  în cuvântul ce leagă  prietenia.

Prețuire organizatorilor,  mulțumim  cu sufletul  familiei Vasile si Cristina Bele  pentru dăruirea lor, drept gazde al acestui eveniment. Acum  aveți nevoie de odihnă ,,fârtatilor ". Bunul Dumnezeu  să  ne dea sănătate și fericirea unei noi întâlniri!  

Cu drag,

 Maria Bem

08.09.2022.

SEMNAL EDITORIAL

 

Cu pași repezi, finalizăm, imediat, și cel de-al nouălea volum din proiectul nostru literar ANTOLOGIE DE TEXTE. RECENZII DE CĂRȚI PERSONALITĂȚI ALE LITERATURII CONTEMPORANE. SINCERUS VERBA - coord. Vasile Bele, Gelu Dragoș și poet popular Nelu Danci. Asta înseamnă - o echipă puternică, respect și onorarea unei promisiuni, încredere, multă muncă, respectul datorat prietenilor de condei... și multe altele.

Din cuprins, spicuim:

Secțiunea - Recenzii de cărți

Vasile Bele, Poeme dintr-un volum în curs de apariție – Tăcerea din lacrima albastră …. //

Nelu Danci, … //

Dana Dico, Trăiri și gânduri (autor Vasile Bele) … //

Gelu Dragoș, … //Despre poetul Ioan Dragoș

Lidia Grosu, Insomnia-și cântă o vioară (autor Vasile Bele) … //

Adrian George Itoafă, Arzând spre nemurire (autor Gelu Dragoș) … //

Vasilica Mitrea, Antologie jurnalistică, vol. III. Interviuri. Cronici. Reportaje (autor Vasile Bele) … //

Olimpia Mureșan, Viorica Șuțu – Poeme concentrice … //

Mioara Oprișan, Suflet de român (autor Vasile Bele) … //

Doina Pană Chira, Florile iubirii înflorite, (autor Gelu Dragoș) … //

Elvira Răceală, Anotimpurile vieții (autor Vasile Bele) … //

Pr. Ionel Rusu, În alertă – poezii (autor Vasile Bele) … //

Cristina Serghiescu, Ecouri în lan de secară, (autor Gelu Dragoș) … //

Elena Spiridon, Desculță-n rouă (autor Vasile Bele) … //

Mircea Spiridon, Cartea vieții – manuscris … //

16.

Secțiunea – IN MEMORIAM

Ioan Hada (autor Gelu Dragoș) … //

Secțiunea - Recenzii reviste literare

Revista Din vatra satului (autor Nelu Danci) ... //

VASILE BELE

O carte de mărturisiri sincere şi luminoase ne pronume Mihaela CD de Sfintele Sărbători Pascale

 

Hotărât lucru, prieteniile literare se pot produce chiar dacă îi despart pe cei doi scriitori un ocean imens, două continente  şi fac referire, cu multă plăcere, la scriitoarea Mihaela CD (pseudonim literar) pe numele real Mihaela Ciatlos Deak.

 Cine este autoarea? Mihaela CD este fondator al revistei ''Poezii pentru sufletul meu'' şi redactor la editura Globart Universum Montreal, Canada , şef de departament la revista „Sintagme codrene”, colaborator la diverse publicații şi redactor-coordonator de antologii. Ea a publicat in nenumărate reviste de cultură cum ar fi : „Cutezǎtor”,”Magazin critic”, „Luceafǎrul din Vale”, „Vocea literarǎ”, „Freamǎt”, „Ecreator”, „Eminesciana”, „Poezii pentru sufletul meu”, „Sintagme codrene”, „Din vatra satului”,”Mǎrturii Maramureşene”, „Moara lui Gelu”, „Logos şi Agape”,”Parnas XXI”, „Ofrandǎ literarǎ”, „Armonii Culturale”, „Steaua Dobrogei”, „e-Bibliotheca Septentrionalis”,”Unirea”-Austria,”Contact International”, „Expresia Ideii”, „Luceafăru”,”Confluențe literare”-Australia, „Aşii României” ,”Leviathan”, ziarul „Naţiunea” -Bucureşti, „Armonia”-USA, „Napoca News”,”Zorile Bucovinei”-Ucraina, „Grai Românesc”,”Pagina Liga Scriitorilor Români”, „Tu, carte deschisǎ”... „Gândacul de Colorado” USA, „Pro-litera” Germania, „Observatorul” -Canada, „Apostrof”,”Aspirații”,”Condeierul Diasporei”- Austria, revista „Melidonium”, „Paradigme educaţionale”, „Glasul info”, revista „Bumerang”, „Sahmediator.ro”, „Citatepedia.ro”, revista „Apollon”- Romania ,”Uniunea Jurnalistilor Caras Severin” şi poate şi în alte reviste şi site-uri culturale de care nu ştiu.

Într-o discuţie avută cu poetul Ion Georgescu Muscel, şi el trăitor în Canada mi-a relatat faptul că este foarte greu să trăieşti din scris sau pictură pe meleaguri străine, iată că familia Johnny şi Mihaela Ciatlos Deak reuşeşte fiindcă au valoare literară indubitabilă, fiindcă sunt energici, iscoditori şi deschişi la nou (on-line, antologii literare cu diferite teme) şi la ce se cere pe piaţa cărţilor, fiindcă aşa cum a spus Mihaela CD în cartea „Prin ochii mei – eseuri, impresii, articole, recenzii şi cronici literare”, editura „Globart Universum”: „Tocmai pentru că se citeşte tot mai puţin cred cu tărie că noi, scriitorii care publicăm, purtăm o mare responsabilitate pe umeri şi anume aceea de a transmite prin scris cititorului mesaje reale, adevărate, pozitive, care să-l îmbogăţească, să îl valorizeze, să-l ajute să se autovalorizeze.

Cartea este bine structurată, te face să o citeşti pe nerăsuflate şi aşa cum a spus profesoara Aurelia Rânjea în prefaţa cărţii: „Am fost surprinsă în modul cel mai plăcut de relatările dumneavoastră din iureşul evenimentelor, care ating sufletul, captivează şi eliberează. Sunteţi un model de demnitate, de scriitor integru, cu un stil propriu, de român adevărat, trăind amplu şi curat tot ceea ce Creatorul i-a dat spre binecuvântare”. Foarte bine surprinsă scriitoarea româno-canadiană!

Capitolul I numit „În slujba scriiturii” ne prezintă un „testament” al autoarei, ne invită să-l susţinem pe scriitorul român, oriunde s-ar afla, fiindcă de multe ori pe lângă operă trebuie să fie administrator chiar sponsor al creaţiei lui.

Capitolul II intitulat „De peste mări şi ţări” autoarea vorbeşte despre „daruri” iar pentru ea aceste daruri sunt: revistele în care publică, antologiile pe care le-a creat şi pus în slujba poeţilor şi scriitorilor români atât din ţară cât  şi din diaspora.

Capitol III numit „Descoperiri parfumate” prezintă cronici, recenzii iar printre cei care au avut onoarea ca Mihaela CD să scrie despre Domniile lor,sunt printre alţii: Gabriela Răucă, Mara Popescu Vasilca, Lăcrimioara Iva, Lucian Dumbravă.

Capitolul IV „Reflecţii printre file de carte” aşa cum îi spune şi titlul ne semnalează câteva cărţi pe care le comentează în stil propriu, printre care şi romanul băimărencei Aurelia Oancă – „Caruselul”.

Capitolul V numit „Drumul spre libertate” Mihaela CD face vorbire despre vremurile triste pe care le trăim atunci când te îndepărtezi de Dumnezeu, de valorile tradiţionale dar şi despre robotizarea umană foarte periculoasă pentru tinerele generaţii.

Capitolul VI „Gânduri de ieri şi de azi” este poate cel mai emoţionant mesaj pe care l-am citit în ultima vreme, este capitolul în care autoare îşi „dezveleşte” sufletul în faţa cititorilor! Autoarea ne îndeamnă să luăm decizii în cunoştinţă de cauză, fără a fi constrânşi, să ne bazăm pe dictonul „Crede în Bine şi el se va realiza!”

Capitolul VII intitulat „Totul are un rost” autoarea vorbeşte prin ochii creştinului de misiunea ei pe pământ şi ne prezintă un curriculum vitae impresionat ceea ce denotă marea ei dragoste pentru arta scrisului, pentru colegii de breaslă.

Am să mai apelez o dată la vorbele Mihaelei CD : „Ce imi doresc cel mai mult? Să trăiesc într-o lume liberă și să fiu sănătoasă ca să-mi pot continua menirea! Ce le doresc cititorilor? Să fiți sănătoși, buni, demni, liberi și fericiți!Doamne ajută”!

În încheiere aş vrea să spun că volumul „Prin ochii mei – eseuri, impresii, articole, recenzii şi cronici literare” este o carte sau ar trebui să fie o carte de căpătâi  pentru aspiranţii la statutul de scriitor iar în Mihaela CD, la deplina maturitate literară, se observă atât poetul, scriitorul, jurnalistul, cronicarul, managerul Mihaela Ciatlos Deak! Felicitări!

                                                                            Gelu Dragoş, membru U.Z.P.R.

 

IMPRESII DE LA FESTVALUL DE LITERATURĂ, ARTĂ ȘI TRADIȚII - ZILELE IEI, ZILELE POEZIEI -TÂRGU LĂPUȘ

 

  Am plecat spre o destinație necunoscută mie, dar întotdeauna am avut dorința de a o cunoaște. Și anume,Țara Lăpușului. Motivul a fost și mai interesant. Întâlnirea cu oameni dragi, iubitori de artă și literatură. Traseul a fost minunat. Avem o țară de basm, cu oameni gospodari. Case și grădini îngrijte. Peisajele îți taie respirația. Munți și dealuri. Verde în toate nuanțele. Întâlnirea cu ursul. Se plimba nestingherit pe șosea. „Săracul”, ce să facă dacă am abuzat, prin tăieri de păduri, la habitatul lui. Prieteni de călătorie și  invitată la Festivalul de Literatură, Artă și Tradiții, Zilele Iei, Zilele poeziei, Târgu Lăpuș - Mioara Baciu, îndrăgita poetă de pe meleaguri gălățene, membră a Ligii Scriitorilor Dobrogeni și redactor șef la revista Dobrogea Culturală. Deci, toate ingredientele ca să fiu un personaj din această realitate, pe care am perceput-o ca pe un basm. Ce m-a uimit și m-a impresionat mai tare, de-abia acum începe. La Casa Preturii din orașul Târgu Lăpuș ne-a întâmpinat distinsa doamnă, profesor doctor, scriitoare, Valeria Bilț, organizatoarea acestui eveniment. Îmbrățișări și strângeri de mâini, oameni frumoși cu zâmbetul pe față, creatori de artă, fotografii și noi cunoștințe ne-a acaparat câteva ore. Alături, ne-a fost și scriitorul și epigramistul, Radu Munteanu din Fetești, membru, de asemenea, al Ligii Scriitorilor Dobrogeni.  O masă îmbelșugată, servită de angajații acestui restaurant, a încheiat prima seară pe tărâm lăpușenean.

            A doua zi, am plecat spre Liceul Petru Rareș, un lăcaș de cult cu care se mândresc localnicii. Am admirat sălile spațioase, dotate cu cabinete pentru toate domeniile, elevi și profesori, îmbrăcați de sărbătoare. De altfel, gazdele ne-au condus în toate sălile. Unii dintre elevi încheiau anul școlar. Orașul parcă era în sărbătoare! Întotdeauna am admirat portul maramureșenilor. Acum, i-am văzut la ei acasă, în toată splendoarea lor.

            Simpozionul, moderat de distinsa profesor doctor, Valeria Bilț, a debutat cu o deosebită expunere a Deliei Munteanu, intitulată „Poeți români din Voivodina”, în speță Vasile Barbu. Nicolae Băciuț, un remarcabil editor și scriitor, a vorbit despre „Sentimentul de neam la Grigore Vieru”. Remarcabilă și savuroasă a fost și calitatea sa de recitator.

            Un merit deosebit, pe tot parcursul acestui festival, l-a avut Mitru Leșe, primarul orașului. Am admirat și prețuit implicarea acestui edil, deoarece la puțini primari am văzut dragostea de artă și cultură sau alăturarea sa de oamenii cetății. Au urmat alți vorbitori, care ne-au atras atenția prin realizările lor. S-au acordat premii și diplome din partea primarului pentru cei evidențiați și implicați în Societatea Culturală, ASTRA.

            Voie bună, 25 iunie 2021, la o masă copioasă, servită la Pensiunea Smarald, unde ne-am cunoscut și mai bine, ca imediat după aceasta, să participăm la lansarea volumului „Vibrații” al sensibilei și frumoasei scriitoare, Valeria Bilț, într-un peisaj mirific. Au vorbit despre carte scriitorii: Nicolae Băciuț, Nicolae Suciu, Răzvan Ducan, cunoscutul muzician și realizator de televiziune Grigore Leșe, iar din audiență au luat și alții cuvântul, apreciind scriitura autoarei. Tuturor, ne-a înmânat valorosul volum cu autograf. Nicolae Băciuț, consemnează, printre altele,  în cuvântul de început „Prin poezie, Valeria Bilț privește înlăuntrul ființei sale pentru a înțelege mai bine lumea din afară”. Este greu să alegi câteva versuri reprezentative, eu m-am oprit la următoarele: „poeții trăiesc chiar și atunci/când se duc pe vibrare de suflet/scufundându-se pe sub zări”. Am vrut să vă citez mai multe versuri, dar nu am putut să mă hotărăsc, deoarece totul m-a fascinat. Vă las pe voi, dragi cititori, să citiți această carte. După lansare, la pian, ne-a delectat micuțele „prințese”, Larisa Marcu și Maia Damian.

            „Basmul” (evenimentul) la care am participat a continuat cu o vizită la Muzeul din Rogoz, unde am simțit că ia este la ea acasă. Localnice, frumos îmbrăcate în costum național ne-au demonstrat practic cum se coase, în puncte, frumoasele motive naționale, cum se toarce, cum știu a cânta (a hori) iar, alături de noi, în coșurile de nuiele, învelite cu ștergare naționale, ne îmbia mirosul de gogoși calde și fursecuri, făcute de aceste mâini harnice și pricepute. Într-un timp scurt am putut să admirăm și să prețuim tradițiile și obiceiurile maramureșene. Ne-au delectat și cu câteva cântece populare, după care am vizitat, la doi pași, Biserica din lemn, ce datează din secolul XVII-lea.

            „Hai noroc”, hai noroc, ciocnim păhăruțele cu licoarea binecunoscută a locului, pălinca, și servim din gogoșile calde. O atmosferă de vis, prietenoasă! În tot acest timp, televiziunea națională ORIZONT TV ne-a însoțit pretutindeni. Rămâne doar să știm când o difuzează, de la patronul său, care este și scriitor, Bogdan-Eduard, dăruindu-mi și mie volumul pe care l-a lansat „Destinul familiei Meissner”, cu o frumoasă dedicație și de a cărui prietenie mă bucur. De altfel, ne-am legat prietenii cu scriitori din toată țara. Vorbesc de mine și Mioara Baciu, cu care am plecat la drum: Nicolae Suciu, din Dumbrăveni; Nicoae Toma, din Timișoara; Nicolae Băciuț, din Târgu Mureș; Marinela Belu-Capșa, din Râmnicu Vâlcea; Ioana Lăpușneanu, Bistrița-Năsăud; Grigore Leșe din Stoiceni; Iacob Oniga, din Baia Mare. Ion Oprișor din Cluj, Carmena Baințan din Baia Mare cu care mă cunoșteam deja, iar bucuria revederii a fost mare și emoționantă.

            Mânăstirea Sfânta Ana, Rohia, un loc de rugăciune și meditație, așa cum probabil a fost și a scriitorului Nicolae Steinhardt, căreia i-am vizitat camera în care a locuit și biblioteca de care s-a ocupat. Un rai pe pământ! Corul păsărelelor, verdele codrului, cerul de un albastru curat, trandafirii și alte flori, în toate nuanțele... am presupus că așa arată raiul. Raiul de la Rohia!

            Seara, recital folk, Adrian Vascu. Citez din următoarele versuri scrise chiar de folkist: „Avem o viață doar, o viață-n astă formă,/Ce are-al ei destin și are a ei noimă,/Avem și-o datorie istoric moștenită,/Să o trăim din plin, căci e neprețuită.”

            În tot acest timp, primarul orașului Târgu Lăpuș ne-a însoțit, ne-a premiat, s-a implicat! Și excelența-Sa, Grigore Leșe a fost prezent, alături de noi, în fiecare zi a Festivalului, urmând ca a 4-a zi să aibă loc un concert chiar acasă la el. La ora fixată, grupuri de invitați au sosit (cred că în jur de peste 300 de persoane), stând fiecare pe scaune sau baloți de fân, în curtea casei. „Ținuta de gală” a fost cea de costum popular. Nu am văzut nimic mai frumos decât localnicii din împrejurimi îmbrăcați „la costum”, stând cuminți pe locurile lor. La început a avut loc lansarea de carte a lui Grigore Leșe, despre care a vorbit inimoasa scriitoare Valeria Bilț, după cum s-a putut observa, o personalitate foarte cunoscută pe aceste meleaguri. Cântecul interpretului, cu voce și fluier, a fost un extaz total. Concertul de la „Ateneul de la Stoiceni” așa cum a fost intitulat chiar de domnia-sa, Grigore Leșe, a ținut două ore și jumătate, timp pe care nu   l-am cronometrat, dar am realizat la sfârșit că atât a durat. În curtea casei sale erau așezate câteva mese la care au fost invitați să ia loc toți participanții.

            Pentru că până la concert am avut puțin timp, am vizitat și Mânăstirea Ruaia. Nu ne-am așteptat, ca și aici, să aflăm un loc de poveste. Multe construcții noi, alei îngrijite, multe flori. Este minunat. Aici, am stat de vorbă cu stareța mânăstirii, cu doi preoți și preotesele lor, iar tot discutând așa, ne-am împrietenit, ne-am fotografiat în grup, le-am luat numele și numerele de telefon și, încă un motiv să vizităm aceste magnifice meleaguri.

             Toate acestea nu s-ar fi întâmplat fără invitația distinsei doamne Valeria Bilț, care merită toate felicitările noastre pentru organizare, pentru găzduire, pentru omenie și mulțumiri pentru invitație! La fel, adresăm mulțumiri pentru implicare, logistică și prezența sa, în fiecare zi, a domnului primar, Mitru Leșe!

 

Vasilica MITREA

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

  

 

 

 

Camelia Potec, impresionată de Jocurile Olimpice de la Soci

Delegaţia română de la Jocurile Olimpice de Iarnă, care se desfăsoară la Soci între 7 şi 23 februarie 2014, a fost susţinută în primele zile şi de fosta campioană olimpică la nataţie, Camelia Potec. Preşedintele Federaţiei Române de Nataţie şi Pentatlon Modern s-a aflat pentru prima oară în postura de invitat special la un astfel de eveniment sportiv, de amploare mondială. Participantă la patru ediţii ale Jocurilor Olimpice de Vară, Camelia Potec a rămas impresionată de ce a văzut la Soci. „În primul rând, este uimitor cum s-a reuşit construirea atâtor lucruri măreţe în trei ani şi jumătate. Am găsit la Soci sate olimpice cu condiţii excelente pentru sportivi, parcuri de distracţii, hoteluri, pistă de Formula 1, tuneluri în munţi, kilometri întregi de autostradă realizaţi într-un timp scurt sau o linie specială de tren care făcea legătura între cele trei sate olimpice şi între bazele de competiţii. Am avut norocul să avem şi vreme blândă la Malul Mării Negre. Ar mai fi fost atâtea lucruri de văzut. Mi-ar fi plăcut să urmăresc aproape toate întrecerile sportive de la Olimpiadă. M-am bucurat mult că ruşii ştiu cum să respecte şi să-şi arate aprecierea pentru sportiv“, a declarat Camelia Potec pentru www.iClara.ro.

                                                                                       C.S.