La Festivalul de la Târgu Lăpuș mă gândesc...
Cu mare nerăbdare am așteptat această dată care să mă izgonească din culcușul de la Olănești în fascinantul Maramu.
Un om de o rară noblețe, profesor doctor Vaelria Bilț, un prieten de excepție, m-a invitat să-i fiu alături la acest festival de literatură, artă și tradiții românești. Pentru asta m-a făcut să pun coada pe spinarea volanului și s-o-ntind spre locul unde se-agață harta-n cui.
Chinga Valea Oltului cu ciudățeniile ei mi-a cam pus frână la drum nu cum mă aștepam prin lucrări, ci prin aglomerație.
Nu am putut să nu constat niște stupidități pur românești. În zona de deplasare spre Nord (cu două benzi de circulație pe sens), ciudații au pus restricție circulației de 50 Km/h. Imediat după terminarea acestei zone (două circulații pe sens), la trecerea pe o singură bandă când pericolele efectiv se dublează, „maeștrii” au mărit acceptul de viteză la 70 km/h. Degeaba te închini, prostia nu are unitate de măsură.
O altă ciudățenie pur românească este aceea că nu am văzut oameni la lucru. Nu am văzut vreo lopată zglobie în timpul lucrului, fapt ce dă garanție că vom vedea patru benzi de circulație pe Valea Oltului peste vreo 200 de ani...
Urnele cu aleșii de-abia răsuflă, iar convoaie militare ne străbat de zor teritoriul.
Ce ne trebuie nouă acest război (al vecinilor) în care suntem implicați?
Ne-am angrenat, mai bine zis ne-au angrenat în acest război, ca să plătim cu despăgubiri teritoriale?
Numeroase tiruri sufocă circulația și distrug asfaltul. N-ar fi fost mai bine ca acestea, mașinile de mare tonaj, să fi fost urcate-n trenuri de la Giurgiu (să zicem) până la Arad? Nu am fi revigorat CFR-ul pe cale de dispariție? Nu ne-am fi protejat drumurile și am fi făcut mai fluidă circulația auto?
Ideile se trezesc pe drumul spre Târgu Lăpuș. Acul km sare pe la 170 iar din spate un sibian îmi face semn cu farurile să-l las să fugă.
Un cârd de motocicliști fac șoseaua mică, se grăbesc sărmanii spre accidente stupide. Gonesc și eu spre Târgu Lăpuș. Am plecat la ora 7 de la Olănești și aproape de ora 9 sunt spre Sebeș, Sibiu.
O altă serie de mașini militare îmi încruntează sprâncenele.
Telefonul mă tot pleznește cu știri și... „degete”... Acul km urcă pe la 180 km/h. Cred că am depășit foarte multe mașini față de cele care m-au depășit.
Pe la ora 9,15 mă rup de drumul Nădlag, cel care duce înspre mult doritul Occident și-o virez dreapta, spre Nord, drumul Clujului.
Zăresc Alba Iula, orașul Cetății de Reîntregiere a Neamului.
Mașina aleargă sălbatic spre Nordul mult dorit.
Pe la ora 12,30, după un drum dulce (oarecum), am ajuns la destinație.
Ce a fost aici... în alt comentariu. Amplu!
Puiu RĂDUCAN
27062024-Târgu Lăpuș
Foto: Puiu Răducan&Gelu Dragoș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu