Gluma zilei - Noul profesor de educație sexuală din Uniunea Europeană

 

Standardele duble la alimente în Uniunea Europeană vor fi eliminate de europarlamentarii PSD

 Odată aleși în Parlamentul European, eurodeputații social-democrați vor milita pentru eliminarea standardelor duble la alimente în Uniunea Europeană, pentru a oferi tuturor românilor șansa de a accesa la raft produse de aceeași calitate precum cele din Vestul Uniunii Europene. Este necesară uniformizarea standardelor de calitate a produselor și serviciilor la nivelul Uniunii Europene și, mai, ales un tratament egal și corect al consumatorilor români pe piața europeană, astfel încât să fie eliminată discriminarea în domeniul alimentar la nivelul UE.

    ”Am făcut deja primul pas în acest sens. Europarlamentarii PSD au votat deja o Directivă în acest sens, la nivelul Parlamentului European. PNL a încercat blocarea Directivei, votând împotriva acesteia și, implicit, împotriva intereselor tuturor românilor. Președinția României la Consiliul Uniunii Europene se va asigura că această Directivă va fi pusă pe agenda Consiliului cât mai repede, astfel încât ea să fie adoptată și de Consiliu și să intre în vigoare”, arată reprezentanții PSD.

Crina Chilat: Vom lupta pentru a fi oferită aceeași valoare a subvenţiei medie pe ha pentru toţi agricultorii din Uniunea Europeană

    ”Vom lupta pentru a construi un cadru legal în care va fi oferită aceeași valoare a subvenţiei medie pe ha pentru toţi agricultorii din Uniunea Europeană, indiferent de țară. Mărirea subvenţiilor acordate României va ajuta la dezvoltarea tinerilor fermieri și va duce la nașterea unui mediu competitiv în care toți jucătorii de pe piața europeană au șanse egale. În cazul în care acest lucru nu va fi posibil, vom milita pentru stabilirea plafoanelor pentru subvenția agricolă în funcție de suprafața agricolă a fiecărei țări, pentru a uniformiza subvenția agricolă pentru toți agricultorii, indiferent de țara de origine”, susține Crina Chilat, candidatul PSD Maramureș pentru alegerile europarlamentare din 26 mai.

    Eurodeputații PSD vor milita pentru asigurarea egalității de șanse între țări în ceea ce privește accesul la marile proiecte de infrastructură

    Eurodeputații PSD vor lupta pentru asigurarea egalității de șanse între țări în materie de acces la marile proiecte de infrastructură. Prin astfel de programe, România poate finaliza proiectele de infrastructură agricolă precum irigații, cadastru, drumuri etc. Deputații europeni ai PSD vor lupta pentru eliminarea criteriilor discriminatorii în materie de mari proiecte de infrastructură, astfel încât România să aibă acces la fonduri europene.

    ”Vom lupta pentru un cadru legislativ care să stopeze procesul alarmant de vânzarea terenurilor către străini. Un studiu realizat de către Transnational Institute arată că terenurile arabile din România și din multe alte state din Europa de Est sunt cumpărate de către cetățeni europeni pentru: agricultură industrială, minerit, energie, turism etc. Potrivit acestei cercetări, aproximativ 20%-30% din zonele arabile ale României se află în posesia cetățenilor străini din Uniune, iar 10% se află în posesia persoanelor rezidente în alte state din afara Uniunii Europene. Faptul că, pe lângă terenurile aflate direct în proprietatea cetățenilor străini, alte suprafețe însemnate se află în arendă, generează o situație în care fermierii români se văd lăsați fără pământ pe care să-l poată lucra sau la care să aibă acces în condiții pe care să și le poată permite. Legislaţia europeană ne împiedică, în acest moment, să facem o stopare imediată a acestui fenomen, însă viitorii europarlamentari români PSD vor milita pentru protejarea terenurilor româneşti şi menţinerea acestora în posesia românilor”, arată reprezentanții PSD.

    ”Vom propune măsuri imediate pentru a asigura prezența produselor româneşti în hipermarketuri. În acest sens vom obține protejarea şi încurajarea producătorilor români, susţinerea produselor made in Romania, eliminarea practicilor anticoncurenţiale şi a vânzărilor sub cost a produselor din alte ţări în detrimentul celor româneşti, dar și revitalizarea comerţului tradiţional și accesul facil pe piaţa de desfacere a comercianţilor şi producătorilor naţionali”, arată Crina Chilat, candidatul social-democraților maramureșeni pentru Parlamentul European.

                                                                                 PSD MM

„Bolnavul Europei” este azi Uniunea Europeană

 „Un dolce far niente” amăgitor, dar riscant, învăluie de câtva timp aventura europeană a integrării, pe care doar accidente de etapă precum Brexitul sau zgomotoasele europarlamentare par să o mai scoată din beatitudinea rutinieră instalată în “Europa birourilor” de la Bruxelles. Dar Europa Unită se află în fața unor sfidari planetare, care fie că nu sunt percepute ca atare, fie sunt asumate tacit sau reportate sine die de Bruxelles și alte câteva capitale europene. Fapt este că Europa Unită este tot mai puțin funcțională, motorul franco-german e gripat, cei 27+1 sunt dezbinați și – poate la fel de preocupant, dacă nu chiar și mai mult – Europa geopolitică nu are aliați și parteneri siguri în lume.

„Bolnavul Europei” este azi Uniunea Europeană. Cu America președintelui Trump, relațiile sunt tot mai nesigure și mai mercantile, cu Rusia sunt blocate de sancțiunile aplicate din voința Washingtonului, cu China dialogul și conlucrarea sunt mai mult decât prudente în fața ofensivei economice dezlănțuite a Beijingului, apreciată de unii, de fapt, ca o ofensivă politică și strategică. Și, pe niciuna din aceste platforme politico-economico-militare (pentru a nu le spune fronturi), Uniunea Europeană nu are strategii unitare și coerente, clare și explicite. S-a văzut din nou, zilele trecute, în timpul turneului european al președintelui chinez Xi Jinping.

În preajma summitului UE-China din prima decadă a lui aprilie, vizitele liderului chinez în Franța, Italia și Monaco au consolidat poziția în negocieri a Beijingului prin acordul Italiei de participare la proiectul intercontinental de infrastructură O Centură, Un Drum și acordul de 35 miliarde dolari pentru 300 de aeronave Airbus livrate de Franța Chinei. Primul – acord strategic, căci Italia e primul stat din G-7 care aderă la proiectul chinez, al doilea- acord economic de o anvergură rar întâlnită, tentant, dar pentru unii și preocupant, căci face din China protagonist economic „de-al casei” (cum scria un ziarist occidental) în Europa. Însă într-o Europa care nu are strategie față de Noile Drumuri ale Mătăsii, ci politici naționale diferite și chiar divergente, inclusiv în interiorul UE. Lipsa de strategie și cacofonia politicilor alimentează scenarii uneori de-a dreptul sumbre, dar nu neapărat fanteziste. Ele vizează însuși statutul Europei de mâine. „În noua mare competiție de putere dintre SUA, China și Rusia, Europa a devenit pradă. Apartenența sa politică la un Vest slăbit, diviziunile sale interne, beneficiile sale atractive și o piață de 500 milioane de consumatori o fac țintă ideală” – constata , în termeni aproape cinici, dacă nu masochiști, Sophie Kauffmann, director editorial la „Le Monde” într-un comentariu publicat în „The New York Times”.

Cum trebuie să răspundă Europa sfidării mondiale fără precedent a momentului, când are probleme cu cei trei mari centri de putere care fac acum jocurile în lume fără a ține seama în mod deosebit de interesele Vechiului Continent, fie el integrat sau nu? Deocamdată, în această primăvară, la ordinea zilei sunt relațiile cu China, „rival sistemic” cum îl numește Bruxellesul și despre care una dintre trompetele cele mai sonore ale Parlamentului European, Guy Verhofstadt, susține că are „un program de politică externă destinat în mod clar extinderii influenței economice și geostrategice a Chinei la scară globală”. Evaluare împărtășită și de președintele francez Macron, dar nu și de majoritatea celorlalte state membre ale UE. Germania are o poziție nuanțată, pentru a nu spune prudentă și rezervată, Italia, Grecia, Portugalia văd în cooperarea cu China o formulă pentru depășirea dificultăților lor economice, iar o serie de state din estul și sudul continentului și-au instituționalizat în format multilateral relațiile cu China prin Grupul 16+1. Cum reacționează China? Cu răbdare și prin negocieri și înțelegeri bilaterale, reafirmând în același timp în mod constant că privilegiază de fapt abordarea multilaterală a problematicii cooperării. Și astfel, organizarea de șantier a proiectului O Centură, Un Drum prinde contururi tot mai precise, pe fondul vacarmului poliglot din Europa Unită.

Corneliu Vlad – Naţiunea

Europarlamentarul Daniel Buda acuza Uniunea Europeană de sabotarea crescătorilor de porci din România?!

Europarlamentarul clujean Daniel Buda a lansat o serie de acuzații îngrijorătoare despre modul în care ar urma să fie "soluționată" problema Pestei Porcine Africană în România. Potrivit acestuia, aproximativ 40.000 de porci infestați cu Pesta Porcină Africană urmează să fie sacrificați prin ardere, din cauză că nu există o altă soluție precum un vaccin sau tratament medicamentos.

Eurodeputatul atrage atenția că românilor “li se vor oferi pe tavă purceii din afară, gata crescuți și hormonați, numai buni să îți provoace cancer ori alte boli năucitoare”:

„România, în plin război... “porcesc” de data aceasta! Sper doar să nu avem soarta celor din “Golful Porcilor”!

Pesta Porcină Africană lovește România mai ceva ca și Katiușele rusești din al Doilea Război Mondial, întâmplător sau nu, exact în aceeași zonă geografică. Pentru cei mai puțini cunoscători, această boală fără leac a porcilor ,,cu patru picioare” poate transforma România într-un pustiu saharian, unde carnea românească de porc să fie la fel de rară precum apa în deșert. Dacă avem în vedere că românul își înțarcă pruncii cu lapte de vacă și carne de porc, avem dimensiunea dezastrului în care suntem. Din păcate, incapacitatea autorităților din România este similară cu cea a conducătorilor de oști care, la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, dădeau ordine contradictorii de se împușcau bieții români între ei. Astăzi, aceeași conducători de oști, s-au transformat în funcționari mărunți, apăsați de obezitatea unei prostii incomensurabile, dând ordine la fel de contradictorii, ucigând porcii din gospodăriile populației și din fermele comerciale, lăsând pe drumuri sute de muncitori la fel cum le-a lăsat războiul pe văduvele soldaților uciși. Măsurile luate de acesția sunt la fel de eficiente precum folosirea pliciului în fața tancurilor rusești, lăsând mai departe dușmanul în libertate. Dacă ar fi citit ,,Mistrețul cu colți de argint” și-ar fi dat seama că este o chestiune de timp până când “va veni un mistreț uriaș, grohotind sub copaci ce cu colții îi va trage sălbatec prin colbul roșcat”. Trecând la chestiuni mai mult decât serioase, dar fără să ignorăm comparația extrem de nefericită a ministrului Agriculturii, Petre Daea, a situației actuale cu Holocaustul, se impun câteva observații: încă de acum câteva luni de zile bune am atras atenția asupra pericolului Pestei Porcine printr-o corespondență purtată cu Comisarul European pentru Sănătate și Siguranță Alimentară, domnul Vytenis Andriukaitis, care mi-a și răspuns că UE oferă suport pentru astfel de situații, dar că principala responsabilitate o au statele naționale. Din păcate, actualii guvernanți, fie că discutăm de ministrul Mediului sau al Agriculturii, nu sunt în stare să conștientizeze adevăratul pericol și să vină cu soluțiile eficiente. Nu sunt specialist în probleme de medicină veterinară dar este mai mult decât evident că atâta vreme cât nu există o dispoziție expresă de sacrificare a porcilor mistreți, cei care de altfel sunt vectorii acestei boli, jucăm într-o tristă piesă de teatru. Nu spun că este neaparat de apanajul CSAT-ului, deși siguranța alimentară nu poate fi ignorată. Ministrul Mediului trebuie să dea de îndată un ordin prin care efectivele de porci mistreți să fie reduse în mod drastic! Simplu! Cotele de recoltă de pe fondurile de vânătoare ar trebui să fie îndeplinite în maximum 20 de zile. Iar apoi continua. Iar și iar până când să îți fie dor să mai vezi porci mistreț prin pădure. Și așa, fondurile de vânătoare sunt pline de porci domestici lăsați intenționat prin păduri pentru a spori populațiile ca urmare a încrucișarii cu porcii sălbatici, iar acest lucru se știe. Este o prostie crasă să crezi că, împușcând porcul din curtea lui tanti Maria sau a lui badea Ion, vei stârpi o molimă pentru care bulgarii au ridicat garduri de sârmă ghimpată, la fel ca la Grivița și Plevna. După cum, la fel de proști trebuie să fiți să credeți că proprietarii de fonduri de vânătoare își vor împușca porcii mistreți pentru suma de 400 lei când ei obțin în urma vânătorilor organizate cu străinii ,,n” milioane de lei. În lipsa unor măsuri concrete și eficiente, crescătorii de porci și mai mult, avertizez că și producătorii de cereale, ale căror culturi pot fi infestate de Pesta Porcină, vor avea soarta celebrului complex de creștere a porcilor, Comtim. Brusc și dintr-o dată, ni se vor oferi pe tavă purceii din afară, gata crescuți și hormonați, numai buni să îți provoace cancer ori alte boli năucitoare, aducându-te la disperarea de a te ruga să faci infarct ca să nu mori în chinurile generate de hormonii și stimulatorii de creștere. Ori ne apucăm de mâncat legume, că-s mai bune... nu ar fi rău dacă tanti Maria ar avea unde să și le vândă iar noi să le cumpărăm, dar și aici prostia și interesele s-au întâlnit în paradisul proștilor! Dar poate că nimic nu este întâmplător (…)”.

Foreign Policy: Germania dezvoltă tacit o armată a Uniunii Europene, prin structurile de cooperare militară create cu România şi Cehia

Iniţiativa Germaniei, României şi Cehiei de intensificare a cooperării militare, anunţată de NATO acum câteva luni, constituie o încercare a Berlinului de a dezvolta o armată a Uniunii Europene sub comandament german, afirmă experţi citaţi de revista Foreign Policy.

O dată la câţiva ani, ideea unei armate europene ajunge subiect de ştiri. Conceptul este atât fantezie, cât şi element de îngrijorare. Pentru orice federalist de la Bruxelles care crede că o forţă comună de apărare este ceea ce Europa are nevoie pentru îmbunătăţirea statutului la nivel mondial, există cei din Londra şi din alte locuri care manifestă reticenţă faţă de ideea unui potenţial rival al NATO. Însă anul acesta, Germania şi doi dintre aliaţii europeni, Cehia şi România, au făcut tacit pasul radical pe un parcurs spre ceva ce pare a fi o armată a UE, anunţând o formă de integrare a forţelor armate, notează revista Foreign Policy într-un articol intitulat „Germania construieşte tacit o armată europeană sub propriul comandament”.

”Guvernul Germaniei arată că vrea să lanseze integrarea militară la nivel european. Este o încercare de a împiedica eşecul total al structurilor de securitate europene”, apreciază Carlo Masala, profesor de Politică internaţională la Universitatea militară din Munchen, citat de Foreign Policy.

„Iniţiativa este efectul vulnerabilităţilor armatei germane. Germanii şi-au dat seama că armata germană trebuie să acopere lipsurile forţelor terestre pentru a obţine mai multă influenţă politică şi militară în cadrul NATO”, afirmă, pentru Foreign Policy, Justyna Gotkowska, analist al Institutului polonez Centrul pentru Studii Estice.

În februarie 2017, Alianţa Nord-Atlantică anunţa într-un comunicat oficial că România va consolida cooperarea militară cu Germania şi Cehia, în virtutea unui acord semnat de miniştrii Apărării ai celor trei ţări cu ocazia unei reuniuni NATO. „Miniştrii Apărării din Germania, România şi Cehia au semnat acorduri în sensul aprofundării relaţiilor militare. În acest cadru, Brigada a 4-a de Reacţie rapidă a Cehiei şi Brigada Mecanizată 81 a României vor colabora strâns cu Divizia a 10-a de Blindate şi cu Divizia de Reacţie Rapidă din Germania”, anunţa Alianţa Nord-Atlantică într-un comunicat postat pe site-ul propriu. În cadrul Conceptului NATO „Naţiuni Cadru”, armatele mai mici îşi pot integra capacităţi militare în structuri de organizare puse la dispoziţie de naţiuni mai mari. „Prin aceste acorduri, Cehia şi România acceptă să contribuie cu câte o brigadă militară la o divizie multinaţională comandată de Germania”, declara în februarie Camille Grand, asistent al secretarului general NATO pentru Investiţii în Apărare. Conceptul „Naţiuni Cadru” conferă o nouă dimensiune modului în care NATO abordează cooperarea multinaţională, a subliniat Camille Grand. Sursa NapocaNews

                                                                                                                                                 C.L.

UNIUNEA EUROPEANĂ LA 60 DE ANI: FRACTURARE ORI COLAPS?!

 Securitatea tarii, democratia si statul de drept sunt valori fundamentale pe care le impartasim si promovam. Iar cind ele sunt periclitate ne exprimam parerea. O facem din nou astazi la 60 de ani de la fondarea Uniunii Europene. Atmosfera prilejuita de aceasta aniversare e sumbra. Cosmarul Uniunii Europene continua. E un cosmar, insa, pe care, indraznim sa o spunem, si l-a creat singura. Aparentele deseori insala si declaratiile cosmetice nu pot ascunde faptul ca Uniunea Europeana vopseste peste rugina. Asa a fost si Sambata, 23 Martie, cind liderii UE s-au intrunit pentru aniversarea fondarii Uniunii Europene. Intrunirea s-a tinut la Roma unde acum 60 de ani Tratatul de la Roma a fost semnat, intr-un context istoric total diferit. Tancurile si trupele sovietice erau inca stationate in inima Europei, provocarile economice erau serioase, iar occidentalii aveau nevoie de o resuscitare psihologica. Inceputurile Uniunii au fost umile, fondatorii ei fiind barbati si femei cu o orientare crestina bine cunoscuta, dar care, din nefericire, e ignorata in zilele noastre si chiar ascunsa. Dar inceputul umil a pus Uniunea Europeana pe o traiectorie a succesului. Europa s-a bucurat de securitate in raport cu lumea comunista si Uniunea Sovietica si a cunoscut un succes economic fara precedent.

 

UE - ascensiune

 

Traiectoria succesului unional a continuat si dupa prabusirea sistemului comunist in Europa de Est in 1989 si a Uniunii Sovietice un an mai tarziu. Nu doar Europa ci intreaga lume occidentala erau pline de euforie privind perspectivele de succes care se reliefau pe orizontul Europei. O euforie care spera ca Uniunea Europeana va depasi Statele Unite, va deveni puterea politica si economica dominanta a lumii, iar Secolul XXI va fi Secolul Europei. Inceputul noului mileniu dadea semnale pozitive in sensul acesta. In 1998 Uniunea Europeana a adoptat euro ca moneda rivala dolarului, iar in primul deceniu al Secolului XXI majoritatea tarile Est Europene au fost absorbite in Uniunea Europeana. De ambele parti ale Atlanticului comentatorii au inceput sa pronunte declinul, iar unii chiar decesul, Americii, si sa proclame pax europaea ca substitut a lui pax americana. In 2002 Charles Kupchan, Director pentru Afaceri Europene a Counsiliului Securitatii Nationale SUA sub Bill Clinton si Barak Obama, a publicat The End of the American Era: US Foreign Policy ("Sfarsitul Erei Americane: Politica Externa a SUA"). Dupa cum chiar titlul cartii denota, autorul, expert in relatiile Americii cu Uniunea Europeana, declara sfarsitul pozitiei dominante a Americii in politica mondiala si transferarea acestei pozitii influente Uniunii Europene. Rivalul principal al Americii in Secolul XXI, pretindea Kupchan, urma sa fie nu China ci Uniunea Europeana.  Iar in 2005 Mark Leonard, Director la European Council on Foreign Relations, a publicat mult aclamata Why Europe Will Run the 21st Century ("De ce Europa va domina Secolul XXI") in care promova notiunea ca Europa si-a redescoperit destinul ei istoric de lider al societatii globale.

 Euforia aceasta, care, privind in urma, o putem numi doar infantila, a fost scurta. Suntem doar in martie 2017 si pina acum deja au fost publicate, doar in America, nu mai putin de patru (4) carti, scrise de autori influenti, care pretind sa prezica prabusirea ori fracturarea inevitabila a Uniunii Europene, sub ochii nostri, si chiar colapsul liberalismului european. Avem motive sa fim sceptici privind aceste afirmatii pesimiste care, de acum in zece (10) ani vor fi, foarte probabil, privite ca fiind la fel de imature ca si euforia inceputului Mileniului III privind Uniunea Europeana. Dar, totusi, ceva se intimpla. Exista semne care se manifesta direct sub ochii nostri ca Uniunea Europeana, colosul cu picioare de lut, se clatina.

 

UE: declin

 

Analizam astazi una din recentele carti care prezic dezintegrarea ori colapsul Uniunii Europene. Autorul ei e James Kirchick, iar titlul cartii lui eThe End of Europe: Dictators, Demagogues, and the Coming Dark Age ("Sfarsitul Europei: dictatori, demagogi, si Evul Mediu intunecat") (Yale University Press). [Recenzie: http://www.nyjournalofbooks.com/book-review/end-europe] Kirchick, zicem noi, e prea tanar sa se aventureze sa faca astfel de afirmatii alarmiste privind Europa. Dar, din neferice, carti cu astfel de titluri se vand bine si atrag atentie. Kirchick a fost jurnalist la Radio Europa Libera si Radio Liberty, iar acum lucreaza pentru Foreign Policy Institute in Washington. Treaba principala a celor ca Kirchick e sa scrie, sa-si justifice salarul si sa atraga atentie. Din cind in cind Kirchick, la fel ca intelectuali de seama lui de dincolo de Atlantic, petrec saptamini la rind in Europa unde isi formeaza opinii despre prezentul ori viitorul Uniunii Europene iar la intoarcere scriu si publica. Kirchick ne informaza ca, in opinia lui, Uniunea Europeana e divizata in patru, estul fiind divizat de vest de-a lungul liniei de demarcare a Europei Occidentale si a Europei de Est din vremea comunismului, iar sudul Europei fiind demarcat de nordul Europei de o axa care se extinde de la Atlantic la Atena si separa tarile instarite ale Uniunii Europene de cele mai putin dezvoltate din sudul Uniunii Europene.

 Divizata in patru, zice Kirchick, Uniunea Europeana nu va mai putea dainui mult. Axa nord-sud divizeaza tarile Uniunii Europene pe criterii de securitate. Tarile din Estul Europei vor o Uniune ferma la adresa Rusiei care sa le poata asigura securitatea. In contrast, tarile din Vestul Europei nu au determinarea necesara sa confrunte o Rusie agresiva cu un apetit pentru expansiune teritoriala, nu vor sa-si mareasca bugetul militar, si, mai ales, sa puna la dispozitia tarilor din Est militari occidentali pentru a le asigura securitatea nationala. Situatia e si mai complicata, adauga Kirchick, avind in vedere politica "America First" a lui Trump care ii pune pe est europeni intre ciocan si nicovala. Iar divizarea Europei intre nord si sud pe criterii economice,  face ca tarile de la sudul axei, Portugalia, Spania, Italia, Cipru si Grecia, sa fie vazute ca un balast care ar putea cauza colapsul economic al Uniunii Europene. Peste problemele de securitate si economice se suprapune migratia musulmana interminabila in Europa. In 2015 un milion si jumatate de azilanti musulmani au intrat in Europa, la fel ca in 2016. Trei milioane in doar doi ani!

 

UE: colaps?

 

Kirchick simpatizeaza cu tarile estice privind dilema securitatii lor, observind, pe buna dreptate, ca Rusia, anexind Crimea, a intreprins prima anexare de teritoriu prin forta de dupa al Doilea Razboi Mondial in Europa. Prinse intre o Uniune Europeana care vrea sa evite cu orice pret o  confruntare cu Rusia, o Administratie Trump care propovaduieste doctrina "America First", si o migrate islamica fara precedent in Europa, tarile Est Europene sunt fortate sa priveasca cu simpatie catre Rusia lui Putin, cazul Ungariei in acest sens fiind bine cunoscut. Ba mai mult, Kirchick e critic atit la adresa liderilor occidentali cit si a Administratiei Obama pentru ca au ignorat avertismentele liderilor Europei de Est, in principal Havel si Walesa,  ca Rusia inceputului de Mileniu III a devenit o putere revizionista care promoveaza o agenda a Secolului XIX prin mijloace si tactici ale Secolului XXI. Kirchick e putin si sarcastic, criticind  occidentalii si amintindu-le ca, la urma urmelor, est europenii cunosc mult mai bine agresiunea ruseasca decit occidentalii. Zice el, "Central and Eastern European leaders ... know a thing or two about Russian aggression" ("Liderii Europei Centrale si de Est stiu citeva ceva despre agresiunea Rusiei") pentru ca au suferit-o pe pielea lor.

 Kirchick e deasemenea aspru privind ceea ce el numeste revansismul maghiar. Numeste Ungaria o democratie fara democrati si e ingrijorat de tonul supra nationalist al liderilor maghiari. De fapt, Kirchick devota un intreg capitol al cartii lui Ungariei, paginile 40 - 70, ceea ce e mult pentru o carte deosbit de ambitioasa in scop, cu doar 230 de pagini de text si doar 8 capitole. E aspru si cu Franta, fiind socat de antisemitismul care-l intilneste acolo. In general, insa, Kirchick e socat de mai tot ce vede in Europa de la colapsul economic din 2008 incoace: subminarea drepturilor omului, a libertatii religioase si a libertatii cuvintului, invazia musulmana, atitudinile anti-capitaliste ale tinerilor europeni, si intoleranta fata de cei care gandesc diferit de elita intelectuala la moda a Europei. [Oferim un exemplu recent al intolerantei Parlamentului European la adresa cetatenilor Uniunii care dezagreaza cu ideologia de gen: https://agendaeurope.wordpress.com/2017/03/29/european-parliament-lgbt-ideologues-launch-massive-attack-against-democracy-and-free-speech/] Nu e de mirare, adauga el, ca britanicii au ales sa paraseasca vasul european care, in opinia lui, se scufunda. La toate aceste probleme, Kirchick adauga discutii intersante despre demografia europeana. Poate fi Europa resuscitata, intreaba el, in final? Exista sperante, zice el, in special la tineretul european care nu vrea fracturarea Casei Europene pe care au cladit-o parintii lor. Alternativa ar fi de neimaginat, Kirchick incheindu-si cartea cu atentionarea ca un colaps european ar insemna reintoarcerea la epoca intunerecului: "such a collapse would usher in nothing less than a new dark age". (Pagina 230).

 

Prezentismul - boala Europei

 

Celelalte trei carti publicate tot la inceputl acestui an prevad colapsul liberalismului european. Tema lor comuna e o critica aspra a ceea ce autorii numesc prezentismul european, o maladie a gandirii intelectuale europe de inceput de Mileniu. Prezentismul, cunoscut in cercurile academice ca "presentism", e explicat ca o atitudine, o intelegere gresita a istoriei care pretinde ca prezentul va dainui vesnic, ca istoria e in neutru, s-a oprit din miscare, si ca gandirea europeana liberala contemporana, fondata pe ideile iluministilor Veacului XVIII, va ramine neschimbata si va dainui vesnic. Ca e unica si cea mai buna reteta cunoscuta istoriei pentru organizarea sociala si politica a societatii umane. Gandirea aceasta, zic autorii, e o prejudecata intelectuala, un bigotism european, o aroganta de imense proportii. Amintim in mod special cartea lui Pankaj Mishra Age of Anger ("Epoca maniei"), in care autorul ataca din nou si din nou elita intelectuala globala (a se citi occidentala) care refuza sa ingaduie oamenilor de rind sa-si traiasca viata in mod traditional, si sa-si pastreze identitatea proprie, definita la nivel de familie, clan, neam ori tara.

 Teza fundamentala a lui Mishra, jurnalist Indian care locuieste la Londra, e ca radacinile mizeriei conditiei umane contemporane si starea de manie a cetatenilor lumii pot fi trasate inapoi in timp la iluministii francezi. Dispretul acestora fata de viata de zi cu zi a oamenilor de rind, inabilitatea lor de a intelege rolul si rostul religiei pentru fiinta umana, rolul central pe care familia si casatoria il au in dezvoltarea personalitatii umane, solidaritatea umana bazata pe criterii de credinta, limba si traditii. Europa zilelor noastre e dezancorata, zice Mishra, pentru ca elitele ei s-au lansat impotriva acestor formule traditionale de indentificare  a fiintelor umane, falimentind, in sensul ca nu au putut sa le inlocuiasca cu un substitut viabil si adecvat sufletului uman. El insusi vizibil frustrat de elita intelectuala occidentala, Mishra ne aminteste ca "the twentieth century is a graveyard of such attempts, or, rather, is filled with graveyards of people crushed by such attempts" ("Secolul 20 e un cimitir al acestor incercari ori, mai bine spus, el insusi e  plin de cimitire pline de oameni striviti de astfel de incercari")

 

Romania si prezentismul german

 

Din nefericire, Romania si tarile din Est au devenit victime ale prezentismului occidental, provincii ale Noului Sfant Imperiu Roman (German). Spulberat de tancurile sovietice si americane pe cimpurile de batalie acum mai bine de 70 de ani, prezentismul german, atunci manifestat in ideologia nazista, inca e in viata astazi si persista prin dominatia economica a Germaniei. Dominatia militara nu mai e un deziderat al Germaniei, dar dominatia economica si politica inca sunt la ordinea zilei. Si asta se simte, pregnant zicem noi, in directia pe care elita europeana o traseaza Europei, nu de romani ori tarile est europene ci de elita politica germana. Fie ca e vorba de Europa cu viteze multiple, federalizarea ori reconfigurarea Uniunii Europene, ce vedem din nou si din nou, este un grup mic de politicieni care desemneaza traiectoria Europei. Din acest grup fac parte, fara exceptie, oameni cu nume anglo-saxone, fie germani, scandinavi ori olandezi. Numele est europene lipsesc cu desavarsire, doar din cind in cind observind, ici si colo, un nume francez, italian ori spaniol. Prezentismul german si occidental e o mare provocare pentru Romania, dar mai ales pentru diplomatia ei. E o provocare la fel de serioasa si pentru celelalte statele est europene. A refuza sa fii o privincie a Noului Sfant Imperiu Roman ar fi un act de suicid. Ungaria si Polonia au invatat lucru acesta pe pielea lor. Ramine de vazut cum Romania se va pozitiona si cum isi va juca de bine cartile intr-o Uniune Europeana care sub ochii nostri se clatina, se reconfigureaza, ori, posibil, se indreapta spre colaps.

 Notă. AFR va recomanda: Asupra subiectului de astazi recomandam si comentariul lui MG Oprea din presa americana: http://thefederalist.com/2017/03/29/britain-exits-world-leaders-nervously-insist-eu-undivided-indivisible/

                                  ASOCIAŢIA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA

UNIUNEA EUROPEANĂ, LA 60 DE ANI DE LA SEMNAREA TRATATELOR DE LA ROMA

Cu 60 de ani în urmă, la Roma au fost puse bazele Europei așa cum o știm astăzi, eveniment care a marcat începutul celei mai lungi perioade de pace din istoria scrisă a Europei. Tratatele de la Roma au instituit o piață comună în care persoanele, bunurile, serviciile și capitalul pot circula liber și au creat condițiile pentru asigurarea prosperității și stabilității tuturor cetățenilor europeni.

La ceas aniversar, Europa privește spre trecut cu mândrie, iar spre viitor cu speranță. Timp de 60 ani, am construit o Uniune care promovează cooperarea pașnică, respectarea demnității umane, libertatea, democrația, egalitatea și solidaritatea între națiunile și popoarele europene.

O SCURTĂ ISTORIE A UNIUNII EUROPENE

·         Către Comunitatea Economică Europeană (1941-1957)

După Al Doilea Război Mondial, ideea unei Europe unite s-a transformat în realitate concretă. Ideea lui Jean Monnet de a folosi integrarea economică drept instrument de reconciliere politică a constituit baza deciziei luate de Belgia, Republica Federală Germania, Franța, Țările de Jos, Italia și Luxemburg de a crea, în 1950, Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO). Conceptul care stă la baza acestui proiect nu era de natură pur economică, ci și politică și simbolică. Acesta a pregătit terenul pentru reconcilierea franco-germană, instituind un nou sistem de relații între statele europene. Apeluri pentru o Europă unită au fost lansate și de intelectuali și grupuri sociale.

Deosebit de active au fost mișcările federaliste, susținătoare ale unei autentice federații europene, Altiero Spinelli fiind una dintre principalele figuri care le-au inspirat. Prima încercare de a extinde integrarea europeană, prin crearea unei Comunități Europene de Apărare, care includea proiectul lui Alcide De Gasperi de instituire a unei Comunități Politice Europene, a generat un moment de criză, dar a reprezentat, mai târziu, o oportunitate. Eșecul Comunității Europene a Apărării (1954) a fost urmat de o relansare a proiectului de integrare europeană.

Reuniunea din iunie 1955 de la Messina a miniștrilor afacerilor externe din țările membre ale CECO, organizată de Paul-Henri Spaak, a dus la inițierea discuțiilor care au culminat cu semnarea Tratatului de la Roma, la 25 martie 1957, prin care au fost instituite Comunitatea Economică Europeană (CEE) și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (EURATOM).

·         De la Roma la Maastricht (1958 - 1992)

La 1 ianuarie 1958, și-au început activitatea oficială CEE și EURATOM și instituțiile lor principale, Comisia, Consiliul de Miniștri, Adunarea Parlamentară și Curtea de Justiție.

În primul deceniu al integrării europene s-a înregistrat o creștere puternică a pieței și instituțiilor Comunității, odată cu lansarea politicii agricole comune și finalizarea uniunii vamale, în 1968. În același timp, în cadrul EURATOM, au fost lansate primele proiecte de cooperare în domeniul cercetării nucleare. CEE și-a confirmat rolul în domeniul comerțului internațional și, prin Convenția de la Yaoundé (1963), a pus bazele introducerii unei politici comunitare în domeniul cooperării pentru dezvoltare. La nivel politic, anii 1960 au fost caracterizați de vetoul francez la cererea Marii Britanii de aderare la CEE și de diferențele de opinie între viziunea interguvernamentală promovată de Paris și vocația supranațională a Comisiei Europene.

Succesul economic al Comunității și schimbările politice și sociale radicale de la sfârșitul anilor 1960 i-au încurajat pe liderii grupului celor șase să se reunească la Haga în decembrie 1969 pentru a iniția discuții privind extinderea și introducerea de noi politici în domeniile monetar, social, regional și al mediului. Parlamentul European și-a consolidat legitimitatea democratică prin intermediul primelor alegeri directe, în 1979. Finalizarea pieței unice și relansarea conceptului de integrare monetară au fost principalele realizări ale CEE în anii 1980. Adoptarea Actului Unic European în 1986 a constituit baza unei Europe mai integrate din punct de vedere atât politic, cât și economic. Astfel a fost deschisă calea către crearea Uniunii Europene, eveniment care a avut loc după perioada Războiului Rece, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht la 1 noiembrie 1993.

           ·          Uniunea Europeană după Maastricht (1993 - 2017)

Piața unică și Uniunea economică și monetară au fost principalele acțiuni finalizate de UE în deceniul care a urmat semnării Tratatului de la Maastricht.

După Maastricht, procesul de integrare europeană a fost caracterizat de valuri succesive de extindere, care, din 1995 până în prezent, au mărit numărul țărilor membre de la 12 la 28. Acest proces a consolidat unificarea continentului european în contextul diviziunilor politice și ideologice manifestate în timpul și ca urmare a Războiului Rece.

Evoluția UE după 1992 a impus un nou set de reforme ale tratatelor fondatoare, menite să îmbunătățească modul de funcționare al instituțiilor și procesul decizional. Tratatul de la Maastricht a fost, prin urmare, reformat prin Tratatele de la Amsterdam (1997) și Nisa (2001), care au fost urmate de propunerea privind un Tratat de instituire a unei Constituții pentru Europa (2004). Deși acest tratat nu a fost ratificat niciodată, ca urmare a respingerii sale prin referendumurile organizate în Franța și în Olanda în 2005, a reprezentat baza Tratatului de la Lisabona (2007). Printre principalele inovații introduse de acest tratat, care a intrat în vigoare la 1 decembrie 2009, s-au numărat consolidarea rolului Parlamentului European, o cooperare mai aprofundată în domeniul relațiilor externe și al securității comune și competențe comunitare extinse în ceea ce privește controalele la frontierele externe, imigrația, cooperarea judiciară și polițienească.

PROVOCĂRILE 2017

CARTEA ALBĂ PRIVIND VIITORUL EUROPEI: REFLECȚII ȘI SCENARII PENTRU UE-27

Cartea albă prezentată de Comisia Europeană la 1 martie 2017, definește diverse căi posibile pentru viitorul Europei. Ne confruntăm cu numeroase provocări, de la globalizare și impactul noilor tehnologii asupra societății și a ocupării forței de muncă, până la amenințările la adresa securității sau ascensiunea populismului. Trebuie să ne asigurăm că nu ne vom lăsa copleșiți de aceste tendințe și că, dimpotrivă, vom ști să profităm de oportunitățile pe care ni le oferă. Iată de ce cartea albă propune cinci scenarii pentru evoluția Uniunii:

1.         Continuăm pe același drum: UE-27 se axează pe realizarea agendei sale de reforme pozitive

2.         Accent exclusiv pe piața unică: UE-27 se reaxează treptat pe piața unică

3.         Cei care doresc mai mult realizează mai mult: UE-27 permite cooperarea mea strânsă între statele membre care doresc să realizeze mai mult în anumite domenii

4.         Mai puțin, dar mai eficient: UE-27 se axează pe obținerea de rezultate mai multe și mai rapide în anumite domenii de politică, acționând mai puțin în celelalte

5.         Mult mai mult, împreună: statele membre decid să realizeze mai mult, colaborând în toate domeniile de acțiune

Calea de urmat

Cartea albă este contribuția Comisiei Europene la summitul de la Roma din 25 martie, ocazie cu care liderii UE vor discuta despre realizările ultimilor 60 de ani și despre viitorul UE-27.

Pentru a încuraja dezbaterea, Comisia Europeană, în colaborare cu Parlamentul European și cu statele membre interesate, va găzdui o serie de „Dezbateri pe marginea viitorului Europei” în orașe și regiuni din toată Europa, va iniția dialoguri cu parlamentele naționale, cu autoritățile locale și regionale  și cu societatea civilă în general. Comisia va contribui la dezbatere și cu o serie de documente tematice de reflecție care prezintă diferite opțiuni pentru evoluția Europei. Acțiunile concrete se vor derula pentru a le putea prezenta cetățenilor un plan, o viziune și o cale de urmat până la alegerile pentru Parlamentul European din iunie 2019.

Avem cu toții un cuvânt de spus: viitorul Europei este în mâinile noastre.

Alte informații: https://europa.eu/european-union/eu60_ro

Textul Tratatului de la Roma: https://ec.europa.eu/romania/sites/romania/files/tratatul_de_la_roma.pdf

                                              
           Margareta Căpîlnean 
Coordonator, Centrul Europe Direct Maramureș

Uniunea Europeană tocmai a dat lovitura de graţie Marii Britanii

În discursul de marţi către Parlamentul European, preşedintele Comisiei Jean-Claude Juncker este aşteptat să se adreseze parlamentarilor doar în franceză şi germană. Aceasta ar pune capăt unei tradiţii îndelungate a discursurilor trilingve ale lui Juncker.

Luni, la întâlnirea zilnică cu presa a CE, purtătorul de cuvânt Margaritis Schinas a ţinut discursul de deschidere doar în franceză, în loc de franceză şi engleză cum făcea până acum. Vineri şi în weekend, Juncker a furnizat comunicate şi a dat interviuri mai ales presei germane, decizie despre care oficialii spun că a fost deliberată.

Vedeţi AICI lovitura dată de UE Marii Britanii 

Uniunea Europeană a murit. Urmează NATO sau FMI?

În seara de dinaintea referendumului ne-am culcat toți cu gândul că nimic nu se va schimba. Tabăra pro-UE va câștiga la 7-8 procente. Dimineața ne-a adus însă o schimbare comparabilă cu cea din 1989 sau măcar de magnitudinea celei din 2001. Am aflat cu toții că tabăra pro-Brexit a câștigat. Nesperat, nedorit și mai ales împotriva tuturor sondajelor și declarațiilor specialiștilor.

Aseară Uniunea Europeană a murit. Evident că în săptămânile ce vor urma va fi o campanie media și social media care să ne spună că UE este acum și mai puternică. Că britanicii nici nu prea sunt europeni, că insula lor era degeaba în UE, că oricum ei erau diferiți. Dar dincolo de manipulare acesta este momentul în care construcția europeană a primit lovitura de grație.

Pentru a opri Brexitul s-a încercat orice. De la acțiunile obișnuite ca trucarea sondajelor, publicarea unor analize economice apocaliptice pentru britanici în cazul ieșirii din UE până la asasinat. Știm cu toții, când interesul național o cere, serviciile execută, iar MI5 a văzut interesul național alături de UE, problema e că asasinarea deputatei Joe Cox nu a fost suficient de credibilă chiar dacă operațiunea a angajat multe resurse media.

”A fost nevoie să moară oameni pentru a cădea Guvernul Ponta”, probabil englezii au auzit și ei fraza asta și au zis că un deputat mort este suficient pentru schimbarea opiniei publice, dar britanicii sunt un pic mai atenți la nevoile lor decât la manipulările ieftine astfel că Joe Cox a murit degeaba, Marea Britanie a ieșit din UE.

Uniunea Europeană – URSS 2.0

Uniunea Europeană nu este o confederație și nu are nimic în comun cu democrația. Este multă birocrație, există un stat dominant iar țările slab dezvoltate au dreptul la decizie doar formal. Germania este în rolul Rusiei dinainte de 1989, stabilește toate directivele, are oameni în punctele cheie ale statelor aliate iar statele mari care se pot împotrivi, de genul Franței sau Italiei, nu se pot compara cu forța sa financiară și aleg să nu iște conflicte. Marea Britanie era elementul cel mai puțin contaminat de deciziile de la Bruxelles iar acest lucru nu convenea Germaniei. Albionul avea o autonomie crescută și prin prima relației privilegiate cu SUA dar și prin dezvoltarea economică și piețele de desfacere din Commonwealth.

În acest moment, UE și-a pierdut dizidența iar Germania a căpătat conducerea deplină, marea problemă este că a luat un mecanism stricat care se mișcă rapid spre dispariție.

Urmează NATO sau FMI?

Visul european a dat greș în primul rând pentru că a încercat distrugerea specificului național. Românii nu au o problemă că sunt călcați în picioare și că le mor tradițiile și valorile, dar multe state din UE văd în asta o problemă serioasă.

Al doilea punct pe care cei care critică Marea Britanie nu-l înțeleg este lipsa de leadership a Uniunii. După criza economică, care a adus cu sine recesiune și măsuri luate de partidele de dreapta împotriva clasei de mijloc, Uniunea Europeană le-a păstrat chiar dacă trecuse criza. La nivel mondial se poate observa o orientare a politicilor economice spre stânga, pentru că populația are nevoie de bunăstrare socială. UE nu ține cont de acest lucru, pentru că Merkel și Junker sunt încă la butoane și ei duc Europa unde vor ei, nu unde trebuie.

Politica UE este puternic sprijinită de FMI și NATO. FMI cere plata datoriilor făcute pe timp de criză iar NATO cere bani pentru înarmare, pentru lupta împotriva terorismului.

Căderea bastionului numit Uniunea Europeană va duce încet și sigur la contestarea Fondului Monetar Internațional și mai apoi a NATO. Statele naționale au nevoie acum de o autonomie crescută, nu de îngrădirea acțiunilor determinate de factorii de decizie interni. Votul pro-Brexit a fost un vot împotriva sistemului birocratic de la Bruxelles, a fost un vot împotriva politicilor UE de impunere de noi valori în care nu crede nimeni, dar ni se spune că ar fi bine să credem, a fost un vot pentru autonomie și pentru ca fiecare stat să-și hotărască singur viitorul. Brexitul redeschide după un sfert de secol nu toamna, ci vara națiunilor.

                                                                    Autor: Alexandru David

Pe când un plan Valev în Uniunea Europeană?

 Apărut în anul 1964, planul Valev (după numele iniţiatorului său, economistul sovietic Emil Borisovici Valev) urmărea specializarea economică a ţărilor comuniste din Europa printr-o diviziune a muncii decisă de moscoviţi şi apoi impusă tuturor sateliţilor europeni: URSS, Cehoslovacia şi Germania de Est, ţări mai avansate din punct de vedere industrial, urmau să se ocupe pe viitor de producerea mijloacelor de producţie pentru întreg blocul bolşevic, iar în agricultură doar de creşterea animalelor, pe când Ungaria, România, Bulgaria şi partea de vest a fostei Uniuni Sovietice (Basarabia, Ucraina de sud) primeau sarcina să asigure hrana pentru toţi tovarăşii (grânarul bolşevismului european) şi, desigur, să devină principalele furnizoare de materii prime pentru ramurile conexe ale agriculturii – industria alimentară şi industria uşoară.

            În acest scop, Valev prevedea în planul său supranaţional constituirea unui vast complex agricol în zona Dunării de Jos, complex în care urmau să fie cuprinse hălci însemnate din Moldova de peste Prut şi sudul Ucrainei (aproximativ 12.000 km²), din România (100.000 km²) şi Bulgaria (38.000 km²), cu vreo 12 milioane de locuitori.

            Dar deşi bulgarii au fost îndată de acord cu respectivul plan, plenara C.C. a Partidului Muncitoresc Român a îmbrăţişat obiecţiile economistului Costin Murgescu din articolul publicat în Viaţa economică, aşa că l-a respins, motivând că România are posibilitatea industrializării şi că punerea în practică a acestui proiect ar afecta unitatea ţării, mai exact ar duce la dezmembrarea teritoriului său naţional.

            De menţionat că la scurt timp după asta, C. Murgescu a afirmat că n-a fost de acord cu planul Valev doar ca patriot, dar că din punct de vedere economic acesta era întru totul realizabil!...

            De la 1 ianuarie 2007, România a intrat în Uniunea Europeană. Dar numai ca o ţară de rangul doi, dacă – pe lângă “jucăria” numită spaţiul Schengen – avem în vedere numeroasele restricţii de ordin economico-financiar şi politico-strategic ce tot acuşi-acuşi îi sunt aduse la cunoştinţă, fireşte, în prima fază sub formă de recomandări, pentru ca niţel mai târziu, în cazul în care acestea nu sunt urmate punct cu punct, să ia chipul încruntat al poruncilor şi ameninţărilor.

            Adică aceeaşi Mărie dar cu altă pălărie: Pe vremuri comisarii moscovito-bolşevici, cu scurte de piele şi pistoale la brâu, care tăiau şi spânzurau potrivit poruncilor primite de la Kremlin, căci acţionau cu nesimţirea ce caracterizează brutele învestite cu puteri discreţionare, astăzi comisarii vest europeni, care – îmbrăcaţi la patru ace şi cu greţoase  maniere de ipochimeni hipercivilizaţi – nu se deosebesc cu nimic în conţinut de predecesorii lor orientali, îndeosebi atunci când în joc sunt interesele prezente şi de viitor ale păpuşarilor-stăpâni din târla FMI sau Uniunea Europeană, ci doar în formă.

            Iată de ce spun că astăzi, când România – la “recomandarea” Uniunii Europene – ori admite să cultive rapiţă (rapiţa vlăguieşte într-un asemenea hal solul, încât acesta are nevoie de câţiva ani pentru refacere!), ori îl lasă în paragină, ori îl vinde străinilor interesaţi de tot ce mişcă-n ţara asta (deja circa un sfert din pământul românesc este în mâna unora ca aceştia), astăzi, deci, tare bine i-ar prinde un alt plan Valev…

            Mai ales că acuma avem un tehnopremier cu dublă cetăţenie şi multiple specializări în agricultura europeană, mai puţin în cea românească, pe care n-a ajutat-o cu nimic nici cât a fost ministrul ei în guvernul Tăriceanu, nici mai târziu când, împins de la spate de Traian Băsescu (gura lumii spune că şi de serviciile secrete), a ajuns comisar european în branşă. Ba parcă dimpotrivă, dacă luăm aminte că jumătatea lui, specialistă în vinaţuri, a adus acel faimos deserviciu vinurilor româneşti, iar el n-a mişcat un deget ca să-i salveze pe români (pesemne că după căsătorie şi alte cele, francezii sunt compatrioţii săi) de sinistrul experiment numit Codex Alimentarius.

            Sighetu Marmaţiei,                                                              George PETROVAI

                   5 dec. 2015