Despre o înfrăţire cât o întoarcere acasă
De când lumea Clujul a fost un loc ce i-a atras ca un magnet
(şi) pe maramureşenii… „de dincolo şi dincoace de Deal”!
„Capitala Ardealului” a fost pentru mulţi dintre ei un loc
ideal de îndestulare spirituală, şcolire şi împlinire profesională şi umană.
Apoi, încetul cu încetul o contopire firească s-a petrecut,
mulţi adăstând aici, punând umărul la viaţa cotidiană, implicându-se activ în
pulsaţia artistică, amprentând serios vremurile.
Lista cu scriitorii maramureşeni care au vieţuit ani buni în
Cluj – Napoca, lista cu cei ce trăiesc şi acum aici e de asemenea lungă.
La fel de lungă e şi lista clujenilor care au susţinut
această prietenie între două zone încărcate de istorie, la fel şi cea a celor
care au stat şi lucrat sau ucenicit pe meleagurile de legendă ale lui Pintea.
Astfel, în timp, această punte firavă la început a devenit
cale bătută, un drum deschis spre un alt nivel de spiritualitate şi rafinament.
Astăzi vorbim de o adevărată frăţietate, de un arc în timp şi-n spaţiu.
Într-un asemenea context, acest număr special închinat
creatorilor de limbă şi neam din cele două locuri vine să întregească acest tot
deja existent, e ca o punere la aceeaşi masă a celor ce altfel se ştiu, se
cunosc, se salută, respectă şi colaborează.
Când am făcut acest pas către Cluj şi când am avut acea
primă întâlnire la sediul Uniunii Scriitorilor şi al Revistei „Tribuna” nu ştiu
câţi au crezut cu adevărat în împlinirea lui.
Cei ce mă cunosc însă ştiu că sunt puţine proiectele pe care
mi le pun în minte şi pe care să nu le duc la împlinire.
Acest număr închinat prieteniilor de suflet dintre oamenii
unor locuri binecuvântate de Dumnezeu nu se naşte însă din încăpăţânarea mea,
ci e ca o respiraţie normală, ca o împlinire firească a unui gând care a
încolţit – cu siguranţă – şi în alte minţi, de-a lungul timpului.
La nivel mai mic pasul a fost făcut de mai multă vreme, în
revistele de cultură din cele două zone apărând mereu scriitorii din cealaltă
zonă, ajungându-se până la un adevărat răsfăţ cultural şi spiritual, la
îndestulare chiar, prin realizarea unor numere tematice.
În acest context nouă ne rămâne satisfacţia îmbrăţişării
Cuvântului, consolidarea trăirilor amicale şi provocarea pentru depăşirea
acestui pas istoric.
Pasul este de-a dreptul istoric prin unicitatea lui, istoric
prin consfinţirea unui moment anume din literatura română, o imortalizare a
unei stări de spirit, e un adevărat barometru al valorilor din cele două zone
în acest moment de răscruce.
De azi înainte cadrul concurenţial amical are ştacheta mai
ridicată, nevoia de autodepăşire fiind cu atât mai mult mai firească acum.Un
drum de perfecţionare care se trăieşte conspirativ parcă, numai creatorul
ştiind ce însemnă să şlefuieşti cuvântul, silaba, şoapta, în transa actului
inspirativ, sub umbra degetului divin, o responsabilitate în plus.
Acest număr va fi o mană cerească pentru cititorii din cele
două zone pentru că, astfel, cititorii din Cluj vor avea posibilitatea să-i
aibe între coperţi pe aproape toţi cei care formează elita literară a locului,
la fel şi cei din Maramureş.
Însă, cred că prin demersul nostru am mai înlesnit şi un alt
lucru, punem la îndemâna cititorilor din Cluj esenţa creaţiilor celor din
Maramureş, la fel şi invers.
Demersul nostru a şi pornit, de altfel, de la constatarea
tristă a faptului că din cauza acestei tranziţii originale şi interminabile
scriitorii au ajuns să-şi editeze cărţile în tiraje limitate, insuficiente
pentru a fi bine cunoscuţi – pentru a putea fi apoi şi recunoscuţi la justa lor
valoare – fie şi numai în zona în care vieţuieşte.
Şi dacă mai adaugi la asta şi indiferenţa mai marilor zilei,
cultura şi şcoala fiind de mult la coada priorităţilor, imaginea apocaliptică a
indiferenţei faţă de scriitori şi creaţiile lor e ca şi creionată.
Acest proiect a fost respins „cu brio” de primarul Cătălin
Chercheş, deşi voia să facă din Baia Mare „capitală culturală europeană”,
pentru acest deziderat fiind într-o competiţie cu municipiul Cluj – Napoca.
Cum însă cultura nu este aducătoare de aplauze, şpagi şi
voturi – aşa cum au demonstrat procurorii anticorupţie – proiectul a fost
aruncat de edilul dedat la rele la coşul de gunoi al realităţii.
L-am scos de acolo împreună cu poetul Gabriel Cojocaru, cel
care a pus serios umărul şi portofelul
lângă cel al meu, întru împlinirea lui.
E darul nostru de suflet pentru prietenii din cele două zone
spirituale şi istorice ale Ardealului şi ţării, e palma pe care o dăm noi administraţiilor care
întorc spatele culturii de calitate.
Vasile GOGEA
