Moarte pentru viaţă
M-aţi
alungat din leagăn, voi stăpâni?
Îar ţâţa dulce a mamei aţi
preschimbat-o
Pe sticla de ceai de mac, cu lapte
câinesc.
Liniştea somnului, i- aţi dat-o pe
certuri şi bătăi
Iar noaptea mă trezeaţi sub clar de
lună
Să merg la nonstopul , preţ de-un
fărtai de ceas
După pet-uri cu bere grele, ce le
trăgeam,
Prin zăpada umedă şi puhavă ca o
maioneză.
Aveam doar 12 ani , dar pântecul mi
se rotunjea
Neştiind că în jocul lor îmi puneau în vintre alt copil.
Copila bătrână, născută orfană
Îl am pe Dumnezeu cu mine, dar eu?
Am pierdut paşii spre grădiniţa
celorlalţi copii, că
Eu nu aveam zi de naştere,
aniversare,
Nici onomastică nu aveam, iar
clasa cu abecedar
Era déjà distrusă de cunoaşterea
vârtosului beţivan .
Sticla de Jack o băuse de două ore şi
umbla şontâc
Prin toată casa nebun, lovindu-mă
dacă nu voiam să stau stană de carne plăcerilor lui.
Eram şi fiica lui, după starea civilă a mamei
adoptive.
SĂVÂRŞIN
Am ajuns în timp! Eram acolo înainte
de 16
Muncitorii nu ieşiseră de pe domeniu.
Tânărul paznic sau ofiţer de presă
Numai că nu ne plângea de milă
Că ea ghiduşa fugise la amant
Am parcurs 1000 de kilometric să
văd gardul?
Îngrădea simbolic proprietatea,
Eram
tristă şi foarte nemulţumită
Aici traise o vreme Regele nostru.
Oare şi aici i-a
refuzat prăjitura?
Ţiganii atârnau pe gardul
împrejmuirii.
Erau tineri şi capabili de orice.
Şi i-a făcut prieteni şi chiar
apărători.
Noi mai cântăm deşteaptă-te…
În loc de Trăiască Regele!
Statuia ALBEI IULIA
Ne–mbrăţişa de pe soclu-i alb
de zăpada marmoreică.
S-a coborât la Ruşchiţa şi a aşteptat
Un veac , să i se dea măreţia şi forma
Iar
în ultima mie de zile
Se bucura de dalta ce o elibera din
regnul mineral
Dragostea ei se revărsa peste mulţimea
ce o venera
Aducându-şi aminte de clipele-ncoronării
Acolo-n catedrala Albei.
STOP VIOLENŢEI
Afară plouă mărunt
Nu mi se pare, plouă mărunt?
Din mine se scurg, stropi de culori
ameţioare
Remodelând lumina nopţii misterioase.
Ce
scrii?, oare chiar se va întâmpla?
Spre dezamăgirea Umanităţii
Violenţa apare ca o chemare.
Într-adevăr acolo nu era.
Faptele, pornirile dezlănţuite din
oameni
Provoacă drame şi moarte
Iar Omul spune STOP VIOLENŢEI!
Dar oare chiar ar face-o?...
Pedeapsa capitală
E necesară, după ce vedem
Copile furate , copile siluite,
Copile ucise, iar trupul lor
O Doamne, incinerat sau mutilat
Spre a nu fi recunoscute.
Ei,
odioşii criminali , sunt eliberaţi
Iar fapta şi-o repetă ca pe-ofrandă
Dată Aceluiaşi ispititor, aducător
De moartea de după izgonirea din Eden .
Aşadar dreapta şansă, nu este pentru
Fiara apocaliptică sau slugile ei.
Potopul purificator a fost izgonit de
curcubeu
Iar teluricile plăci tectonice sunt prea
somnoroase
Să înghită în magmă păcatul plăcerii
Pedepsit şi-n Sodoma şi-n Gomora
Cu pucioasa a cărei suflu
face stană de piatră
Orice vietate
curioasă,
întârzie
să cadă ca pe Atlantida ori Pompei.
Arătările sordide
Sunt rod al iubirii şi ei sau ele.
Au
dată de naştere!
Chiar au avut părinţi.
CE puteau fi, miniştri beţivi,
Judecători drogaţi,
sau medici bolnavi de sifilis.
Sau rod al împreunării
Prelaţilor, cu măicuţele sfioase
Ce şi-au pierdut încrederea
În lumânările groase de ceară.
EI şi ei după chipul şi ASEMANĂREA CU EI
Stau ca îngeri stranii, cu aripi frânte
Închişi, păziţi, flămânzi şi goi
Furaţi de mirajul luminii Soarelui
De mirosul florilor, putrede.
Sunt vieţuitorii caselor de orfani
Copii ajunşi maturi
Decreţei pensionari.
Din carnea şi sufletul lor
Hrănind Curva apocaliptică
Ce pretinde că-i hrăneşte.
Cu numai 25 de lei pe zi
În timp ce răufăcătorii ...
CRĂCIUN STRĂIN
Atras ca fluturele nopţii de farmecul
Vrăjit în noapte de un felinar uitat
Cu flacăra rece, mi-a pârjolit aripa.
Luminile altă dată au pălit în nefiinţă
Minciuna despre o boală se lasă
Se
lasă dezminţită de cuvinte
Ce înlocuiesc luminiţele multicolore
Cu albele
lumânări ale hanukăi despuiate
De hainele
creştine, uitate în leagăn .
