Atât de aproape
în mijlocul străzii
văzând-o atât de subţire
o cioară încearcă să spargă cu ciocul
lumina unui bec
ninsoarea zilei de-atunci
era un cântec pentru copii
el se îndepărta să se spânzure de o grindă
în urma lui umbra venea ca un câine
bucuros că va scoate limba fără să-i pese
şi încă atât de aproape de trecători
apoi ea îşi brodează inima în faţa oglinzii
luând ca model mersul lunii pe cer
aici întunericul aude respiraţia paginii
Poveşti de stăvilit
nimicul
cu fumul ei scriind umbra unei maşini de cusut
pe peretele de care stă rezemat un copil
în ceasornicul vechi de pe raft
cumplit miroase ziua a nimic
iar întunericul aude respiraţia paginii
Mai puţin sau nimicul
un bătrân mirosind trandafiri în grădină
o pisică ridicată în două labe la o fereastră
şi muntele atât de singur cu norii
oraşul acoperă liniştea noastră
cu groapa în care privim
cum ar creşte şi s-ar roşi un măr
în mâna unui copil
sufletul are culoarea zăpezii
iar la mijlocul lui stă întotdeauna
un om cu vioară
tot vacarmul străzii
se strânge în capul unui biet manechin
şi-ncep să-l latre câinii
acolo-n vitrină
totuşi
lumina aude respiraţia paginii
Nota noastră. Poetul Viorel Mureşan este un reprezentant al generaţiei
optzeciste şi al echinoxiştilor clujeni. A debutat în 1981 cu volumul „Scrisori
din muzeul pendulelor”. Este un poet matur care a parcurs un întreg registru
poetic, de la postmodernism la neomodernism şi suprarealism.
Poetul,
eseistul şi criticul literar Viorel Mureşan s-a născut la 1 aprilie 1953 în
satul Vicea, oraş Ulmeni, Maramureş. A absolvit Facultatea de Filologie a
Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj Napoca în 1979. Actualmente profesează la
Liceul Teoretic „Ion Agârbiceanu” din Jibou.
Gelu Dragoş
