Aproximativ 100 de profesori au protestat astăzi în fața Guvernului, pentru a cere salarii mai
mari, decontarea navetei și dotări mai
bune pentru școlile în care predau.
Simultan, un alt grup de profesori a pichetat sediul Uniunii Social-Liberale.
La proteste au participat cadre didactice din învățământul preuniversitar, din București și din județele Călărași,
Ialomița, Dâmbovița, Prahova, Buzău, Ilfov și Giurgiu.
În Piața Victoriei,
profesorii au scandat „V-am votat și
ne-ați înșelat”,
„Fără educație moarte orice nație” și
„Jos birocrația”.
În vârstă de 27 de ani, Laura Vasile Țene predă limba română și
matematică la Școala nr. 59 din București și
are și ore de dirigenție. Deși
a terminat două facultăți – Facultatea
de Limbi și Literaturi Străine și Facultatea de Matematică și Informatică – și are un masterat în algebră, profesoara câștigă lunar 809 lei. Tânăra spune că este
„foarte pregătită, dar neapreciată din punct de vedere salarial”: „Salariul e
foarte mic pentru un om care a absolvit măcar o facultate”.
„Fac meseria asta din pasiune. Asta mi-am dorit, am fost
influențată de profesorii mei care erau
oameni dedicați meseriei. Mi-am dorit
ca și eu să pot oferi copiilor un
ajutor, un sprijin în dezvoltarea lor profesională și morală”, completează Laura, care este profesoară de 4 ani.
Predă 20 de ore pe săptămână la clasele a VI-a, a VII-a și a VIII-a, iar acestor ore li se adaugă
alte 6 ore neplătite (pregătirea suplimentară cu elevii din clasa a VIII-a):
„Ajung la 26 de ore. Dar cele 26 de ore pe care le petrec în școală sunt dublate de corectarea lucrărilor.
Înainte [de ore – n.r.] trebuie să concepem subiectele. Nu ajungem acasă și ne uităm la televizor. E o prostie să spui
că profesorul lucrează 20 de ore”.
„Suntem școală
fără internet”
Dincolo de salariile mici, lipsa dotărilor este la fel de
gravă. În prezent, în școala în care
predă există o singură imprimantă, în cabinetul directorului. Deoarece școala nu are fonduri suficiente pentru
hârtie, tonere, pixuri și cărți, tânăra își
cumpără din salariul ei toate aceste materiale: „Ne dorim laboratoare, resurse,
dotări în școală, să existe o
imprimantă pe fiecare catedră, e nevoie de internet. Suntem școală fără internet”.
În fiecare săptămână predă pentru 125 de elevi: "La
limba română trebuie să dăm 4-5 lucrări pe semestru plus teza. Și atunci gândiți-vă
câți bani trebuie să investim în hârtie
și tonere". În prezent, foarte
multe teste se dau în format tipărit.
„Înainte se dădeau niște
bani pentru cărți, acum nu se mai dau.
Acum trebuie să ne cumpărăm noi cărți,
să le studiem și să vedem dacă sunt
conforme cu programa școlară și dacă pot fi folosite la clasă. Mi-aș dori mai mulți
bani ca să ne permitem să ne finanțăm
studiile de piață: să vezi ce a mai
apărut, ce este nou. Intru în librărie și
mă costă 5 milioane la începutul anului școlar”,
arată Laura.
Până la clasa a X-a, manualele sunt gratuite și le sunt oferite elevilor la începutul
fiecărui an. Dar copiii au ajuns să folosească manuale foarte vechi și foarte uzate: „Eu cred că cel mai mult
lipsesc din școală manualele. Am cărți de acum 15 ani. Cărțile din care am învățat
eu sunt cele din care predau. Câte generații
au studiat de pe acele cărți și în ce stare sunt ... Manualele se dau
gratuit, dar nu sunt suficiente, iar cele care sunt au pagini lipsă. Eu sper să
ne ofere măcar imprimantele, să se schimbe fondul de manuale în școli. Eu cred că un copil este interesat de școală și
dacă are manuale noi. Trebuie să ai și
materiale atractive”.
„Mi-aș dori să am
manuale cu scriitori la modă, cu o literatură care să fie pe placul lor. Pentru
că lucrurile s-au schimbat. Dacă le dai să citească „Baltagul”, cu transhumanța, nu sunt la fel de interesați ca atunci când faci un club de lectură cu
„Jurnalul unui puști” sau cu cărți ecranizate”, completează profesoara.
„Profesorii sunt tot
mai puțin
respectați”
Laura a observat că oamenii nu se solidarizează cu
profesorii și că nu li se alătură în
timpul protestelor: „Profesorii sunt tot mai puțin
respectați. Problema cu părinții este că lipsa de timp determină abandonul
școlar al copiilor. Sunt părinți care se interesează o dată pe an de situația școlară
a copilului. Din cauza serviciilor foarte solicitante pentru părinți, ei nu mai vin în școală. E vorba de interesul pe care părintele și copilul îl acordă școlii. Eu am la dirigenție
o clasă a VIII-a și copiii sunt extrem
de indolenți. Vin 10 sau 9 din 26”.
Roxana Mușat,
profesoară de limba engleză în aceeași școală din capitală, lucrează în învățământ de 8 ani. Are 33 de ani, iar din
salariul său de 1.000 de lei trebuie să cheltuiască bani pentru materialele de
care are nevoie la ore: „Limba străină, mai ales engleza, îți trebuie oriunde te-ai angaja ca viitor
adult. Automat trebuie să ai materiale noi, CD-uri, filme, cărți noi. Comunicăm cu părinții pe banii noștri:
îi sun de pe telefonul meu. Iată unde se duc banii”.
Alături de profesori au protestat și reprezentanți ai
personalului auxiliar din școli și din licee: mecanici, administratori și femei de serviciu. Cu toții spun că primesc prea puțini bani pentru munca pe care o desfășoară. Cicerina Popescu are 54 de ani și lucrează ca femeie de serviciu la Școala nr. 169 din București. Pentru cele 8 ore petrecute zilnic la școală primește
630 de lei pe lună: „E foarte greu. Am crezut că se poate face și pentru noi ceva mai bun. E sărăcie mare”.
Femeia este nemulțumită deoarece de 26
de ani muncește în aceeași instituție
și s-ar fi așteptat ca, la un moment dat, să îi fie majorat salariul: „În
atâția ani de zile să am salariul ăsta
de mizerie?”.
Mai mult, ea spune că numărul claselor s-a mărit, inclusiv
din cauza introducerii clasei pregătitoare, iar acum muncește mai mult pe aceeași bani. Își amintește că în 2009 câștiga 840 de lei, însă între timp s-au tăiat atât sporul de
fidelitate (acordat pentru o vechime mai mare de 10 ani), cât și sporul de rușine.
„Societatea civilă nu
răspunde chemărilor noastre cum răspunde pentru Roșia Montană”
Aurel Bogatu, vicepreședinte
al Federației Sindicatelor Libere din
Învățământ, spune că, deocamdată,
societatea civilă simpatizează mai mult cu alte teme de interes public, precum
exploatarea minieră de la Roșia Montană
sau gazele de șist, și mai puțin
cu profesorii: “Societatea civilă încă nu percepe gravitatea situației. Toți
știu că trebuie să își ducă copilul la școală și să îl lase
acolo ca să primească o educație.
Societatea civilă nu răspunde chemărilor noastre așa cum am văzut că răspunde pentru Roșia Montană sau pentru gazele de șist,
când [oamenii – n.r.] au ieșit chemați sau nechemați.
Vrem să vedem dacă societatea civilă percepe gravitatea situației și
iese în stradă alături de noi, dacă susține
protestele noastre. Pentru că sunt co-participanți
la actul de educație, care este făcut
de școală, părinți și de societatea
civilă. Și la noi protestul este nu
îndreptățit, mai mult decât îndreptățit”.
Protestele profesorilor vor continua mâine și poimâine, iar pe 6 noiembrie va fi
organizat un mare miting în fața
Guvernului. „Și-au anunțat participarea reprezentanți ai cadrelor didactice din întreaga țară, în jur de 7.000 – 8.000 – 10.000 de
oameni, și-au anunțat prezența
și organizațiile studențești și
așteptăm participarea părinților și
a societății civile care ne poate da un
semn că înțelege și susține
protestele noastre”, spune Bogatu.
Salariul unei
educatoare, mai mic decât al femeii de serviciu din ministere!
Protestatarii cer salarii mai mari cu 50% pentru cadrele
didactice debutante. Liderul FSLI spune că a fost șocat să afle că o educatoare debutantă de la o grădiniță din capitală avea salariul de 575 de lei:
„Am rămas stupefiat. Absolvise școala
pedagogică cu 10. Un cadru calificat, bine pregătit. În momentul de față e întreținută
de părinți. Și o să plece din învățământ
când nu o să mai suporte”.
Potrivit liderului de sindicat, un profesor debutant în învățământ câștigă
în jur de 8-9 milioane, adică salariul minim pe economie. Femeile de seviciu câștigă tot pe-acolo, în jur de 8 milioane,
explică Bogatu: „Este înjositor. Am cerut majorarea cu 50% a salariilor
profesorilor debutanți astfel încât
profesia să devină atractivă”.
Protestatarii au cerut și
depolitizarea sistemul de învățământ.
„În momentul de față, directorii sunt
numiți, ca și în vechea guvernare, de factorii puterii. Fără concurs.
Categoric, pentru a face politica partidelor respective. Solicităm în mod
expres ca profesorii care se însriu la concursuri pentru ocuparea funcției de director să poarte girul consiliului
profesoral”, spune vicepreședintele
FSLI.
Totodată, cadrele didactice au solicitat decontarea navetei
de către Ministerul Educației, nu de
către autoritățile locale, așa cum se înâmplă în prezent. „Să nu mai fim
obligați să mergem la primărie sau la
consiliul local pentru decontarea navetei. Deși
sunt prevăzute sume pentru decontarea navetei, totuși ea nu se face. De fiecare dată primăria motivează că nu sunt
bani”, explică el.
USL, acuzată că a
„momit” profesorii cu „gogoși electorale”
„Este de notorietate faptul că în Legea Educației din anul 2011 era prevăzut la articolul
procentul de 6% din PIB pentru educație,
a cărui punere în aplicare a fost amânată până la 1 ianuarie 2012. A trecut
2012, a trecut 1 ianuarie 2013 și ne
apropiem cu pași repezi de 1 ianuarie
2014, când, de asemenea, nu avem convingerea că guvernanții vor respecta Legea Educației
cu privire la procentul din PIB acordat educației.
Din păcate, deși în momentul schimbării
actului de guvernare promisiunile au fost multiple și ne-au făcut să ne dorim înlocuirea unei guvernări cu alta,
plină de promisiuni, acestea au fost numai „gogoși”
electorale cu care ne-au momit”, explică liderul de sindicat.
Chemați la negocieri
la Guvern, reprezentanții FSLI au
discutat cu Doina Pană, ministrul delegat pentru Dialog Social, cu Valentina Ștefania Duminică, secretar de stat în
Ministerul Educației și cu un consilier al premierului.
Reprezentanții executivului le-au
transmis profesorilor că nu sunt bani suficienți
pentru rezolvarea problemelor din învățământ.
„Actuala putere este foarte deschisă dialogului social.
Înainte, dialogul era sublim, dar lipsea cu desăvârșire. Acum dialogul e deschis, dar e un dialog al surzilor. Deși de fiecare dată ni se spune „Da, așa e, suntem alături de dumneavoastră”, nu ni
s-au oferit soluții. [Au spus că –
n.r.] toate problemele sunt rezolvabile, în afară de cele financiare. Dar nu poți să faci reformă fără bani. Să îi motivezi
pe dascăli cu ce?”, se întreabă Bogatu.
„Sutem de acord că sunt constrângeri. Asta e situația, încă nu s-a ieșit din criză, trebuie repornite sectoarele care să crească
economia. Dar toată sărăcia să fie împărțită
judicios. Pensiile pentru demnitari sunt de 3.500. [Se spune – n.r.] că sunt câteva sute [de
demnitari – n.r.], că sunt puțini. La
fiecare sector se spune „E, îi lăsăm și
pe ăștia, că sunt puțini”. Într-adevăr, noi suntem mulți, dar nu suntem și proști”, mai spune
Bogatu.
Andreea DOGAR
