Laureații celei de-a IX-a ediții a Festivalului Literatura Tinerilor, Neptun, 2026

 

Laureații celei de-a IX-a ediții a Festivalului Literatura Tinerilor, Neptun, 2026 sunt:

Marele Premiu „Literatura Tinerilor” - Denisa Arcip, București

Premiul Special al Juriului - Mihaela Farcaș, Timișoara

Premiul revistei „Dunărea de Jos” - Alexandra Mălureanu, Brașov

Premiul revistei „Ex Ponto” - Robert Vladu, Craiova

Premiul revistei - „Luceafărul de dimineață” - Maia-Daniela Loloiu, Sibiu.

Juriul a fost alcătuit din Angelo Mitchievici (președinte), Cristian Pătrășconiu, Paul Aretzu, Liviu Capșa și Florina Zaharia.

C.L.

Amintiri, poezii, prietenii, la Festivalul de Poezie „Panorama – Ghelari”, 2026

Amplasată într-un peisaj de vis și condusă de oameni minunați, Pensiunea ,,Panorama” din Ghelari a devenit o oază de cultură, un loc unde sculptura, pictura, muzica și poezia se îmbină armonios cu natura.,, Poezia ne-a adus împreună,/ Prietenia ne-a făcut să revenim! "- scria domnul Sergiu Țenț pe un Afiș de prezentare a Festivalului de Poezie „Panorama – Ghelari”, ediția  a-VI- a. Mare adevăr ! Și de această dată, oameni de cultură, poeți, scriitori și iubitori ai literaturii din mai zone ale țării s-au reunit la Ghelari pentru a fi ,, Înfrățiți prin Cuvânt, Uniți prin Cultură!”. Sub bagheta magică a scriitorului Daniel Luca, cu sprijinul jurnalistului Nicolae Toma, programul festivalului a fost complex : recitaluri de poezie și muzică, prezentări de cărți și reviste, conferințe, drumeții. Într-o atmosferă de evlavie și bucurie,  joi, 6 august 2026, în Biserica din Ghelari, manifestările au debutat cu un recital muzică și poezie. Seara, pe acorduri de chitară, cu melodii interpretate magistral  de Corina Ofelia Corpodean,  mângâiați de razele suave ale lunii, ce vegheau la ferestre, fiecare poet a recitat din peopria creație. A doua zi, doamna scriitoare Maria Vaida, absolventă a Facultăţii de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, secţia română-franceză, 1979, cu o teză de licenţă intitulată Poezia Constanţei Buzea – studiu critic, coordonată de prof. univ. dr. Ion Pop, doctor în Ştiinţe Filologice – cu distincţia „Cum laude” – a Universităţii „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia, ne-a încântat cu o conferință  dedicată marelui Sergiu Celibidache, pianist, compozitor şi dirijor, unul dintre cei mai importanţi reprezentanţi ai istoriei muzicii universale, personalitate despre care s-a vorbit şi s-a scris cu superlative greu de egalat, intitulată „Geniul Celibidache”. Neobosit și plin de surprize frumoase, domnul Segiu Țenț ne-a condus în după amiaza zilei de, vineri, 7 august 2026, la Muzeul Textilelor din Băița. Știam că dorul de casă nu te lasă să te rătăcești prin lume, el te aduce înapoi, acolo la rădăcină, în locurile sfinte în care te-ai născut, ai copilărit, și asta am simțit când doamna Florica Zaharia ne-a povestit istoria muzeului. Originară din Hunedoara, plecată în America pentru o perioadă îndelungată de timp, lucrând ca director al Departamentului de Textile din cadrul Muzeului Metropolitan de Artă din New York, doamna Florica Zaharia nu și-a uitat niciodată locul de obârșie. Revenită pe meleaguri natale, în anul 2018, împreună cu familia a inaugurat Muzeul Textilelor chiar în centrul localități Băița. Pentru a ne bucura din plin de frumusețea zonei și păstrând spiritul și tradiția românească, doamna Florica Zaharia, ne-a oferit posibilitatea de a prezenta volumele : „Cioburile apașului”, de Bogdan Ionuț Cotruță, volum premiat în cadrul Concursului de debut în poezie organizat de Editura Castrum de Thymes, și „Litanie lângă Vama Marga”, semnat de Nicolae Preda și apărut la Editura Castrum de Thymes, Giroc, în 2026, chiar în curtea casei părintești. Într-un cadru mirific, muzica și poezia au vibrat la unison. Ziua de sâmbătă, 8 august 2026, a fost dedicată prezentării de cărți, autorii participanți și-au prezentat cele mai recente apariții editoriale. Cu emoție și multă bucurie, am oferit domnului Sergiu Țenț pentru Biblioteca Pensiunii cartea ,, Gânduri pentru mai târziu”, cu o postfață semnată de domnul scriitor Daniel Luca, și lucrarea,, Cultura și iubirea de aproapele, o lucrare vie și nepieritoare” pe care am publicat-o împreună cu doamnele: Iuliana Radi, Jeni Ioana Dicu. La ediția din acest an au participat scriitori, muzicieni: Mihai Ursulescu, Daniel Mariș, Nicolae Preda, George Băicoianu, Tatian Miuță, Cristian Gabriel Moraru, Vali Șerban, Corina Ofelia Corpodean, Corin Culcea, Maria Udrea, Maria Vaida, Armanda Filipine, Aura Nicoleta Lupșescu, Maria Bacău, Mioara Baciu, Florin Ciocea, Petrică Gavrilă, Didina Curea, Daniel Luca, Adela Conciu, Nicolae Toma, Costel Simedrea, Niculina Croitoru, Constantin Nicolae Gavrilescu, Petru Hamat, Rodica Eleonora Plop și Alexandra Damian. Ultima zi a festivalului, duminică, 9 august 2026, a fost rezervată dialogului și proiectelor  de viitor. Daniel Luca și Nicolae Toma au propus ca fiecare participant să trimită material pentru Antologia care va fi prezentată anul următor. Festivalul de Poezie „Panorama – Ghelari”, 2026, s-a dovedit a fi o sărbătoare a Cuvântului și a Cântului.  Plină de farmec și de semnificație, de diversitate și inspirație, ediția din acest an poate fi considerată un eveniment de referință pentru viața culturală a comunității noastre și a României, deopotrivă. Timp de trei zile poezia și prietenia au scris pagini de literatură în serile târzii ale unui august fierbinte! Clipele frumoase de ieri, vor fi Amintirile prețioase de mâine!

Zenovia Zamfir, Membru Filiala UZPR Vâlcea

La Drăgășani, veniți, la Drăgășani!

 

Tabăra Literară ,, Caravana Culturii”, 2026

 Punți esențiale pentru dialogul dintre oameni, privind cunoașterea și inovația socială prin intermediul diversității, întâlnirile culturale sunt tot mai des întâlnite în comunitățile românești de pretutindeni. În anul 2016, un grup de scriitori vâlceni printre care și eu, au inițiat proiectul ,, Caravana Culturii ”, care avea ca scop principal promovarea culturii prin întâlniri cu scriitori și iubitori de cuvânt, artă și frumos din diferite zone românești. Timp de șapte ani am colindat țara în lung și-n lat, am legat prieteni, am promovat cultura prin toate mijloacele mass- media: radio, televiziune, publicarea Antologiei ,, Jurnal de călătorie – Caravana Culturii ”, articole în reviste. Anul acesta, la împlinirea a zece ani de la prima ediție, Marian Bărăscu a organizat o reuniune a membrilor caravanei în cadrul unei Tabere Literare la Drăgășani. Revederea a fost emoționantă și dureroasă întrucât o parte dintre temerarii primei ediții: Constantin Triță, Radu Mihăilescu, Ioan Romeo Roșianu, Vasile Morar, au plecat în veșnicie. Evenimentul aniversar a debutat cu un moment de reculegere pentru cei ce ne privesc din cer, a continuat cu prezentarea participanților și s-a încheiat cu un recital de poezie. Ziua a doua a fost dedicată vizitări celor mai importante obiective din zonă: Mănăstirea  Pantelimon și renumita Cramă Avincis din Dealul Viilor. Despre cea mai mare, cea mai nouă și cea mai măreață mănăstire vâlceană, aflăm că… https://arhiepiscopiaramnicului.ro/viata-eparhiei/inaltpreasfintitul-parinte-varsanufie-sfintit-cu-agheasma-biserica-manastirii-sfanta    Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a sfințit cu agheasmă biserica Mănăstirii „Sfânta Treime” din Drăgășani

6 Aprilie 2025 / Viața Eparhiei

Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie a sfințit cu agheasmă biserica Mănăstirii „Sfânta Treime” din Drăgășani

6 Aprilie 2025 / Viața Eparhiei

<<Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a sfințit cu agheasmă biserica Mănăstirii „Sfânta Treime” din Drăgășani, eveniment ce a avut loc duminică, 6 aprilie.

Piatra de temelie a Mănăstirii „Sfânta Treime” a fost așezată în anul 2020, pentru a reînvia viața monahală din apropierea municipiului Drăgășani.
Izvoarele istorice dau mărturie despre faptul că pe acest loc a existat, încă din secolul al XVI-a, un așezământ monahal cu hramul „Sfânta Treime” care era metocul Episcopiei Râmnicului. Astfel, din documentele vremii aflăm cum, în anul 1591, monahia Eufrosina din Drăgăşani dăruia Episcopiei, pentru acest metoc, „o parte din satul Cioroiul de peste Jiu”, iar, la 30 iunie 1599, monahia Maria lăsa prin testament, ca donație, mai multe bunuri și moșii.
În însemnările sale de călătorie redactate la jumătatea veacului al XVII-lea, sirianul Paul de Alep, diaconul Patriarhului Macarie al Antiohiei, menționează „o mănăstire închinată Sfintei Treimi numită Drăgăşani, după numele persoanei care a zidit-o nu de mult, lângă râul Olt”.
În anul 1778, generalul austriac Ferdinand von Bauer, relata în memoriile sale că aşezarea monahală „Sfânta Treime” adăposteşte „o casă episcopală, o curte boierească, o biserică, vii şi un târg”.
Din cauza vitregiilor vremii, acest așezământ monahal s-a năruit, însă, prin rânduiala Preabunului Dumnezeu, pe locul lui, a fost reconstruită, între anii 1793-1798, o altă biserică a mănăstirii, numită și „Biserica Târgului”, ridicată de preotul Dima, Constantin polcovnicul, Stan vătaful şi alţi credincioşi. Cu toate acestea, amintirea vechii ctitorii nu a pierit din sufletele creștinilor din aceste ținuturi, ea fiind refăcută, căci, mai târziu, în 1821, izvoarele narative amintesc de „mănăstirea Drăgăşanilor” în care s-au închis turcii pentru a rezista atacului pandurilor lui Tudor Vladimirescu. Acesta a bombardat fortificația și mănăstirea a fost distrusă.
Ulterior, pe terenul fostei vetre monahale s-au editificat mai multe clădiri care au rămas în administrarea autorităților locale din Drăgășani.
În anul 2020, Înaltpreasfințitul Părinte Varsanufie, Arhiepiscopul Râmnicului, a așezat piatra de temelie a noii mănăstiri închinate Sfintei Treimi, în apropierea municiului Drăgășani, edificiu duhovnicesc care, în prezent, este pregătit pentru sfințire.
Pentru reluarea programului liturgic și duhovnicesc a noii obști monahale, Chiriarhul Râmnicului a sfințit cu agheasmă biserica mănăstirii>>. Sfântul lăcaș este cunoscut ca Mănăstirea Pantelimon, potrivit wikipedia.org. …

 <<Sfântul Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon (cel ”prea milostiv”) – sărbătorit în fiecare an, pe 27 iulie – a fost un martir din orașul Nicomidia al Bitiniei în timpul persecuției lui Dioclețian.

El este considerat în Biserica Apuseană drept unul dintre cei Paisprezece ajutători și în Bisericile Orientale drept unul dintre Doctorii fără de arginți. Este unul dintre cei mai populari sfinți ortodocși, fiind invocat deseori de cei în suferințe ca tămăduitor. Panteliomon (Pantoleon) l-a cunoscut pe bătrânul preot Ermolae – prezentat ca episcop al bisericii din Nicomidia în literatura teologică de mai târziu -, care i-a reamintit învățăturile de credință ale creștinismului și l-a convins că Hristos era cel mai bun medic, spunându-i că omul trebuie să aibă o mai mare încredere în credință decât în sfatul medical. Sfântul Alfons Maria de Liguori a descris astfel această întâlnire:

„A studiat medicina cu atât succes, că împăratul Maximian l-a numit medicul său. Într-o zi, când sfântul nostru conversa cu un preot sfânt pe nume Ermolae, acesta din urmă, după ce a lăudat studiul medicinei, a încheiat astfel: „Dar, prietene, la ce-ți folosesc toate cunoștințele pe care le-ai dobândit în această artă, din moment ce nu cunoști știința mântuirii?”

Tânărul medic i-a vindecat cu generozitate pe cei în suferință, tămăduindu-le deopotrivă trupul și sufletul. Prin vindecarea în mod miraculos a unui om orb prin invocarea numelui lui Isus, Pantoleon l-a convertit la creștinism pe tatăl său, la moartea căruia a intrat în posesia unei mari averi. El și-a eliberat sclavii și, împărțindu-și bogățiile celor săraci, a dobândit o mare reputație în Nicomidia. Medicii păgâni din cetate, invidioși, l-au denunțat că era creștin și Pantoleon a fost adus la judecată în timpul persecuției anticreștine declanșate în anul 303 de împăratul Dioclețian>>.  Privim și ne minunăm de frumusețea Mănăstirii, ascultăm istoria zonei relatată de domnul professor Ilie Bucă iar la final primim binecuvântarea părintelui stareț Mina.

La câțiva kilometric distanță, pe aceleași dealuri împodobite cu viță de vie se află Crama ,, Avincis”. Despre acest domeniu vast, cu tradiție de familie, domnul Valeriu Stoica spune…https://www.avincis.ro/cine-suntem.htm

<< Mai întâi, la baza lui stă dorința de recuperare a memoriei familiei.

În continuarea acestei tradiții de familie, dar și a tradiției mult mai bogate și mai vechi a podgoriei Drăgășani, proiectul nostru are în centrul său dimensiunea viticolă și oenologică.

Ambiția de a pune în valoare soiurile autohtone în dialog cu soiurile internaționale are un suport propice în terroir-ul calcaros și argilos de pe dealul Dobrușa. Vinurile AVINCIS îmbină esențele acestui teroir și lumina răsăriturilor, amiezelor și a apusurilor.

A treia dimensiune e dată de viziunea arhitecturală și peisagistică pe care Alexandru Beldiman a pus-o în operă. Jocul subtil al formelor spațiale, complementaritatea dintre stilul neobrâncovenesc al conacului și înfățișarea cramei, alternanța mereu surprinzătoare dintre piatră, lemn, sticlă și metal, consonanța întregii compoziții cu ritmurile cosmice ale locului, de la apusul și răsăritul soarelui până la evoluția fazelor lunii sub geometria stelelor fixe, toate acestea sunt expresia dimensiunii metafizice a proiectului și îi dau un potențial cultural care este valorificat în prezent și va fi și mai mult împlinit în viitor.

În întregul său, proiectul Vila Dobrușa este un spațiu de libertate și comunicare. Cine pătrunde în acest spațiu descoperă o altă Românie, aceea a lucrului bine făcut, a frumosului și a armoniei>>. Ziua s-a încheiat cu un frumos spectacol muzical oferit Marian Martin și colegul său Georgian de la trupa ,, Rapsozii Oltului”. Alături de veteranii ,, Caravanei Culturii” : Marian Bărăscu, Liliana Ghiță Boian, Ilie Bucă, Ilie Amza, Magdalena Neagoe, Pandele Jianu, Marian Popescu, au sărbătorit cuvântul în Dealul Viilor , scriitorii : Ana Vasile, Paulian și Maricela Buicescu, Nely Vieru, Ada Petrache, Mioara Ohîi, Ramona Enache, Iuliana Manea, Ion Mielicioiu, Marin Mitroescu, familia Iova. La Drăgășani, în miez de vară, s-au îmbinat armonios versul și cântul, pictura și sculptura. În perioada 31 iulie- 2 august 2026, la Drăgășani, creatori din mai multe zone ale țări s-au întâlnit întru iubire și cultură  ,, Înfrățiți prin Cuvânt, Uniți prin Cultură ”!  Ne-am bucurat și am cântat împreună pe versurile domnului Marian Popescu…

La Drăgășani venim întotdeauna,

La Drăgășani, veniți, la Drăgășani,

 La Drăgășani e vinul bun și gluma,

La Drăgășani, veniți, la Drăgășani!...

Clipele binecuvântate petrecute pe plaiurile drăgășenene vor deveni amintiri prețioase !

Zenovia Zamfir

RADU BOTIȘ, TAINA PORUNCILOR, Baia Mare, Casa Cărților, 2026

 

NIHIL SINE DEO

Motto:„Ne uităm unii la alții,/ împărțim tăceri și speranțe șoptite,/ Dar nici un cuvânt nu mai spală/ umbra dezastrului din ochii noștri,/ Suntem, cu toții, Noe și noi,/ dar fără promisiunea unui nou început.”

„În loc de munți, vedem doar orizonturi/ ce se îndepărtează cu fiecare val,/ în loc de stele, doar umbre/ ce se ascund în adâncuri,/ iar sunetul apei e tot ce ne rămâne,/ un cântec de leagăn pentru visele/ ce s-au scufundat demult.”(Noe și noi)

Omul se manifestă prin gânduri, acestea cer cuvinte, o dată exprimate gândurile, ele încep un joc al expresiei artistice care încearcă să dea cât mai multe date despre existență, viață, moarte, nemurire etc. Astfel apare-n poeziile exprimate autenticitatea - trăsătură de seamă a poeziei scrisă de poetul-preot Radu Botiș:

„În această libertate expresivă/ Se naște autenticitatea/ Unde fiecare cuvânt este un act de curaj/ Să fii tu însuți, fără măști/ Să-ți urmezi drumul fără temeri.”  (Libertate expresivă)

Referitor la titlul cărții de poezii care ne indică o „taină”adică o față ascunsă a sufletului oamenilor în drumul lor spre adevăr, dreptate și libertate. Aceste idei se află-n fiecare om ca un „mister” ce se cere a fi dezvăluit sau exprimat, dar acestea se subânțeleg din contextul poeziilor sau mai bine zis din subtilitățile contextului neexprimate. Cele zece porunci binecunoscute  au la bază moralitatea creștinească. Deoarece poetul Radu Botiș este și un bun orator și propovăduitor al credinței ortodoxe de la anvon, se poate spune că aceste poezii sunt marcate de o puternică legătură a scriitorului cu plaiurile natale și cu poporul din care face parte.

Luate în totalitate, per ansamblu poeziile creează portretul românului credincios care-și pune o seamă de întrebări referitoare la rostul omului pe pământ, la „de unde venim și-ncotro ne-ndreptăm, la rădăcinile „copacului vieții” etc.

-cu fața spre trecutul glorios al nației: „Aici, în sânul țării, îmi găsesc rădăcinile,/ fiecare pas pe pajiștea largă este un act de credință,/ căci nu sunt doar pietre și coline,/ ci un vast teritoriu de visuri și sacrificii... În fața furtunii și a vremurilor tulburi,/ ne rămâne doar dorința de a păstra, de a clădi o lume/ care să nu uite niciodată cine suntem.”  (Națiunea)

-gândul ne duce la lupul dacic ca simbol al libertății: „În negura istoriei, lupul pășește,/ cu blana țesută din umbre și mituri,/ pe pajiștele ancestrale,/ unde râurile murmură legende. În fiecare zori de zi, sub clarul de lună,/ lupul dacic continuă să pășească,/ păstrând vie flacăra strămoșilor,/ păstrând vie amintirea celor ce nu îngenunchează.”(Lupul dacic)

Această carte ne invită la reflecție, la cercetarea „eului” fiecărui cititor, nu se dau soluții la problemele și frământările poetului care sunt și ale noastre, se amintesc doar gândurile ce nu mai au loc în sufletul poetului și care ies la suprafață prin cuvinte, poetul lasă „ideile să se răspândească într-o libertate nemărginită,/ Unde totul este posibil,/ Și unde exprimarea este o artă a eliberării.” (Libertatea spațiului alb)

E un drum, o cale de parcurs pentru a ajunge la claritate, până acolo e mult de mers iar drumul e plin de obstacole având ca final moartea: „Dar moartea nu e sfârșit/ ci doar un pas/ pe un drum fără început/ fără destinație/ doar o trecere,/ Dintr-un vis în alt vis,/ Dintr-un timp în altul.” (Moartea și infinitul)

Furtuna din natură și furtuna din noi sunt asociate cu schimbări și întrebări a căror răspuns se caută, e totuși o reînnoire: „După trecerea furiei/ Peisajul se schimbă/ Lăsând în urmă cicatrici și distrugere/ Dar și promisiunea unei regenerări/ A unei lumi ce va renaște,/ Din cenușa și ruina furtunii/ Așa cum natura își găsește echilibrul.”(Impactul furtunii)

-drumul omului  prin viață întâlnește   „libertatea expresivăcare e ca un râu/curge și se împletește cu fiecare pietricică/ fără teama de a-și schimba cursul/ Împărtășind frumusețea în fiecare ondulare.” (Libertatea expresivă)

-deciziile se adâncesc între vis și realitate, între lumini și umbre, între clar și obscur: „În fața oglinzilor întunecate ale incertitudinii,  unde contururile sunt mereu în mișcare,  mă întreb dacă votul meu contează sau dacă este doar o umbră ce se pierde în întuneric.” (Alegerea umbrei)

-„încercarea nu schimbă destinul, nici măcar un pas înainte, ci doar adâncește abisul în care se scufundă visele neîmplinite.” (Votul degeaba)

-rolul suveranistului: „În fața valurilor de schimbare care se năpustesc, și a întrebărilor ce se ridică din adâncul conștiinței, suveranistul se oprește, încruntat, căutând răspunsuri, între vechi și nou, între tradiție și modernitate. În fața timpului ce curge nemilos, și a schimbărilor inevitabile, el rămâne un simbol al dorinței și al speranței, un căutător al adevărului într-o luptă continuă pentru binele comun.”

Expresia prozodică însoțită de lirism la unele poeme ne duc spre iluzia libertății, a unității și a dreptății cristice: „În final, în fața unui viitor ce rămâne incert, unde idealurile se amestecă cu realitatea, suveranistul își păstrează credința în puterea de a contura un destin, chiar și într-o lume în continuă schimbare.”(Suveranistul)

Descrierea omului stăpânit de masca ipocriziei: „Ne prefacem că suntem ce nu suntem/ că simțim ce nu simțim,/ învârtind adevărul/ până când se transformă în minciună,/ dar una acceptată,/ una pe care toți o îmbrățișăm/ ca pe o haină confortabilă.”(Legea ipocriziei)

-trezirea omului la realitatea efemeră a durerii și a puterii de a zbura spre înălțimi albastre: „Oda vulturului rănit este un imn/ pentru toți cei care, în ciuda durerii,/ își continuă călătoria,/ căutând un loc de odihnă/ și regăsindu-se în fiecare pas,/ în fiecare zbor neîmplinit.” (Oda vulturului rănit)

-definirea omului zilei: „El nu mai e omul grădinii,/ nu mai cunoaște liniștea frunzelor/ sau dulceața interzisă a cunoașterii./ Adam e acum omul zilei,/ un pion într-un joc infinit de zgomot și viteză,/ unde fiecare oră e o cursă/ și fiecare minut, o datorie.”... Adam e omul zilei,/ dar în inima lui,/ trăiește amintirea omului de ieri,cel care a cunoscut liniștea,/ care a atins frumusețea lumii/ fără să o distrugă/ și care, într-o zi, poate va învăța din nou/ să se oprească, să privească/ și să simtă pământul sub tălpi.” (Adam, omul zilei)

-minciuna apare ca efect al dezinteresului: „ Minciunile politice sunt arta/ de a vorbi fără a spune nimic,/ de a îmbrăca realitatea în țesuturi de aur/ care se destramă la prima adiere,/ lăsând în urma lor/ un peisaj de promisiuni neîmplinite,”(Minciuni politice)

Deși poetul Radu Botiș enumeră motivele/tematica poeziilor, lecturându-le,  am găsit și altele ca: lumina, iubirea, piatra, speranța, apa și dorul.

-iubirea își spune povestea pe hârtie invizibilă cu tremur și cu întreruperi: „iubirea pulsează intens,/ un ecou de lumină în noapte,/ își scrie povestea pe hârtie invizibilă,/ în timp ce empatia aduce mângâiere/ cu fiecare tremur subtil al inimii.”  Și totuși, în acest flux neîntrerupt,/ inima, martor tăcut,/ este o notă esențială, în simfonia noastră de viață.” (Electocardiograma inimii)

-speranța care moare ultima sau niciodată: „Și poate că asta e tot-/ să mergi înainte/ cu pași de chiriaș pe pământul nimănui,/ să plătești cu ce a mai rămas/ dreptul de a respira/ încă o zi.” (Lupt pentru simbria de-a trăi)

-lumina din conștiința poetului și a poeziei: „și mâine, spitalul va fi la fel/ plin de poeți care scriu cu privirea/ peste pereți albi/ până când cerneala devine lumină.” (Spitalul cu poeți)

-Spre final, va trebui să acceptăm că: „În această lume de fragmente efemere,/ unde fiecare zbor e o clipă scurtă,/ fluturele de ceară ne învață/ despre frumusețea acceptării,/ a acceptării că, în cele din urmă,/ trăim în lumina care ne definește.”(Fluturele de ceară)

Cartea de poeme Taina poruncilor scrisă de poetul Radu Botiș nu poate fi parcursă cu repeziciune în urmacăreia să aștepți concluzii, povețe etc, ea te pune pe gânduri, în așteptare, te pune să-ți amintești episoade din propria viață, te pune să meditezi și să încerci a-ți da unele răspunsuri la întrebările ce te-au frământat și pe tine cândva. De aceea pot spune  că acest grupaj de poezii se prezintă ca un tot, un drum, o cale de dezvelire a sinelui în care taina poruncilor se dezvăluie treptat prin sentimentul de dor, iertare, amintire, speranță, lumină, tăcere și ecou.

Prof. OLIMPIA MUREȘAN, UZPR, Ulmeni, MM

Festivalul Internațional de Poezie „Cuvânt în lume”, 2026

 JURNALUL UNEI ZILE VINERIOTE

(jurnal festivalier)
Mai precis al acelei zile din luna mai, în care, de un lung șir de ani, ne dăm întâlnire: elevi și cadre didactice ale Colegiului Național „Mihai Eminescu” și membrii Cenaclului Scriitorilor din Maramureș. Anul acesta, acea zi a fost să fie astăzi, 29.05.2026, o zi ce pregătește luna, alături de penultima și ultima, de încheiere. Întristați ori nu, va trebui să acceptăm și asta. Dar, până atunci, azi am obținut tot ce s-a putut de la Sfânta Zi De Vineri, zisă și Vineriota. Am ascultat, am cântat, am recitat, iarăși am cântat, am desenat și iarăși am recitat. Desigur, aceste lucruri le-am făcut fiecare în parte ori prin reprezentanți, căci este nevoie de o sumă de energii pentru ca Festivalul de Poezie „Cuvânt în lume” să fie deplin, să ne însuflețească preț de un an, până când, Slavă Domnului, luna mai va veni din nou cu nimbul ei floro-triluric-fluturial. Așadar nouă ediție a Festivalului Internațional de Poezie „Cuvânt în lume” a avut loc, așa cum l-am anunțat, la Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”. Alături de scriitorii maramureșeni, ca în fiecare an, au fost elevi și cadre didactice ale Colegiului Național „Mihai Eminescu”, Baia Mare. Ne-au bucurat cu desenele lor elevii colegiului și preșcolarii de la Grădinița „Gabi”, grădinița ce a fost alături de noi și în alți ani. Au fost traduși în engleză, spaniolă, franceză, italiană, germană, maghiară, latină și turcă, portugheză, următorii poeți: Alexa Gavril Bâle, Vasile Bele, Brandy Barasch, Valeria Bilț, Maria Bilțiu, Florica Bud, Janeta Joca - Coroiu, Liviu Coroiu, Gyongyi Conicica, Gelu Dragoș, Ștefan Herțeg, Petre Istrate, Mihaela Poduț - Ienuțaș, Vasile Dan Marchiș, Flaviu Claudiu Mihali, George Nicoară, Claudia Tomescu. Au recitat din creație proprie ori din clasici: Teodora Coc, Maia Tamas, Denisa Variu, elevele doamnei prof.dr. Monica Dana Cândea; Mara Costin, prof. Anca Gavra. Ne-a cântat și încântat, la saxofon, eleva Ioana Cirț cu „Sara pe deal” (Mihai Eminescu). La cunoscuta romanță, „Pe lângă plopii fără soț”, Maia Matei a fost acompaniată, la saxofon, de Ioana Cirț. Au fost prezente doamnele profesoare: Monica Dana Cândea, Liliana Feder, Ramona Corina Fonai, Loredana Molnar, Mihaela Oniga, Cristina Rettegi, Gabriela Șpan. A fost alături de noi, doamna prof.dr.Daniela Sitar-Tăut. Au citit din creație proprie poeții: Vasile Bele, Janeta Joca-Coroiu, Liviu Coroiu, Gyongyi Conicica, Mihaela Poduț-Ienuțaș, Claudia Tomescu. Miniaturile-surpriză, primite în dar de poeți au fost coordonate de doamna prof. Cristina Rettegi. Proiectul acestui festival aparține doamnei profesoare Loredana Molnar. A filmat, din partea bibliotecii, doamna Corina Șandor, fotograf, domnul Ștefan Selek. A fost o zi plină de har, ce ne-a încărcat sufletește. Mulțumim, inimosului colectiv eminescian, pentru șirul anilor, în care ne-au propulsat printre cei care sărbătoresc, pe glob, poezia prin traduceri, surprize și diplome! Mulțumiri, gazdelor primitoare!
Să avem „Sfinte Rusalii” în liniște și pace!

Florica Bud,
președinte,
Cenaclul Scriitorilor din Maramureș