Batjocorirea Revoluției și a morților ei

21 decembrie 1989 - izbucnirea Revoluţiei anticomuniste/ antitotalitare la Bucureşti. Primii tineri împușcați la sala Dalles, primii oameni călcați cu camionul plin de securiști în Piața Universității. Disperare, lacrimi și mult, prea mult sânge.

Pentru adevăr, demnitate, dreptate.

21 decembrie 2024 - România grav subminată educațional, degradată moral, crunt divizată social, instituții esențiale ale democrației batjocorite în direct de violență nu doar verbală, de abjecție sfidătoare, de golănie cu pumnul amenințătoare.

Totul în rânjetele populismului analfabet, trădător, aproape triumfător.

Totul pe fondul unei pasivități naționale și instituționale strigătoare la cerul care are încă răbdare și la sufletele celor uciși într-un decembrie care s-a vrut solar pentru o țară ținută peste patru decenii în frig, frică și întuneric.

Josnicia umană nu e o noutate: „Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina”.

Evanghelia după Ioan, capitolul 3.

Vasile Bănescu, pe Facebook

Imnul Național și rugăciune la comanda clopoțelului?!

Vasile Bănescu, fost purtător de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române (BOR), în prezent membru al CNA, transmite un mesaj ironic la adresa proiectului de lege care ar introduce, în școli, la începerea cursurilor, obligația de a intona Imnul Național și a rosti rugăciunea „Tatăl Nostru".

„A-și manifesta prompt credința și patriotismul, la ora exactă dată de clopoțel, pare visul de aur al oricărui elev și profesor", scrie Vasile Bănescu într-un mesaj postat pe Facebook.

Mesajul intervine după ce câțiva parlamentari din partidul AUR au întocmit un proiect legislativ care prevede că, la începutul fiecărei zile de școală, elevii și profesorii vor cânta Imnul Național al României și vor rosti rugăciunea „Tatăl nostru".

Această inițiativă legislativă propune completarea Legii nr. 198/2023 a învățământului preuniversitar și are ca scop, potrivit expunerii de motive a parlamentarilor, „întărirea sentimentului de apartenență națională și educarea în spiritul respectului față de valorile fundamentale ale națiunii”.

Vasile Bănescu

Să nu capitulăm!

Suveranismul urii și imposturii, al pumnului „românesc” în fața Europei, validat nu doar de primitivi calistrați, ci, viclean, și de nervoase eminențe cenușii la față, experți în ticăloșie cu accese maniacale de furie contra „intelectualilor publici, jurnaliștilor și formatorilor de opinie din România”, oameni liberi care denunță constant cangrena politică națională și propaganda „lumii ruse” la București, pavează drumul cel mai scurt spre catastrofa socială a încrederii oarbe în măști și iluzii rotite necontenit de caruselul aurit al dezinformării.

Acesta este echivalentul unei bombe cu rază largă de distrugere în războiul hibrid purtat de câțiva ani în România (vizitată de Aleksandr Dughin în 2013, 2014, 2017) și ajuns în preajma apogeului astăzi.

Între timp, teodosienii, auriți în fel și chip, colcăitori în haznalele media duhnind de securism și calomnii, au făcut tot ce-au putut la nivel văzut și nevăzut. Recolta de sminteală la altar și la hectar a fost mare.

„Tatăl minciunii” e mulțumit.

Epidemia de manipulare orchestrată extern, dar și intern, sprijinită mediatic în gold-uite „cluburi de gândire” suveranistă și șezători televizate populate de mercenari propagandiști în marș, face ravagii.

În context, de exemplu, nu știm câte sute de mii/ milioane de oameni au ajuns să creadă că pe 3 septembrie România va intra cu ei cu tot în războiul din Ucraina bombardată de Rusia invadatoare, în timp ce aceasta din urmă rânjește satisfăcută din spatele boților bine antrenați, trolilor cretinizați și ticăloșilor cenușii, exasperați de „intelectualii publici, jurnaliștii și formatorii de opinie din România” ce refuză să închidă ochii în fața prafului sofistic aruncat sistematic în ei.

Până la ce nivel trebuie să ajungă, totuși, propaganda favorabilă „lumii ruse”, delirul anti-european/ anti-național și dezinformarea/ bulversarea totală a populației din România, inundată deja catastrofal de materiale toxic dezintegratoare ce periclitează major sănătatea morală și mentală publică, pentru a se emite câteva îngrijorări și clarificări oficiale pe această temă vecină cu aceea a siguranței naționale?

Așteptarea pasivă a unui Godot care să clarifice lucrurile și să limpezească mințile - infestate de o manipulare ce destramă corpul social și afectează mentalul colectiv, inducând angoase naționale, răspândind elucubrații parazitare, stârnind violențe de limbaj și fizice girate politic și fără precedent - va crea doar condițiile optime pentru căderea societății în haosul mult dorit, așteptat și atent migălit de artizanii „suveranismului” cu aparentă față românească.

Fața României real suverane trebuie să arate totuși altfel: nedescompusă de ură, nestupefiată de ignoranță, nerăvășită de trădare și minciună. Ceva mai destinsă, mai rațională, mai bine educată, mai întoarsă spre realitatea care nu minte, nu te amenință, nu te înjură. Să nu capitulăm! 

Vasile Bănescu

Nu suntem atât de creștini pe cât pretindem...

 

„Apropo de credință, cred că nu stăm prea bine la capitolul acesta, deși ne lăudăm în stânga, în dreapta, și mai ales la recensământ că suntem creștini.

Azi, poporul român nu se mai suprapune cu un popor creștin real, și-mi măsor bine cuvintele, că un creștin nu e un om agresiv, analfabet, rău, nu e un om care și încheie îndemnurile la ură și violență cu mimeticul ”Doamne, ajută!”, care e transformat dintr-o rugăciune curată într-un fel de pecetluire a viziunii tale asupra lucrurilor, pregătit fiind să-L înveți tu pe Dumnezeu cum se fac lucrurile, că ți se pare că tu știi care e adevărul.

Credința în spațiul românesc cred că e preponderent epidermică, de suprafață, fără adâncime în viața reală și personală că, dacă am fi așa, n-am fi țara cu cel mai ridicat număr de femicide – am preluat un termen care nu-mi place. Au fost ucise peste 30 de femei în ultimele luni în România. E ceva fără precedent în spațiul românesc!

Violența domestică, analfabetismul religios, să nu mai vorbesc de cel cultural, agresivitatea, omorurile, toate aceste lucruri indică o decuplare de la un mod de gândire creștin.

Deci să avem grijă cum folosim termenul ”creștin”. Nu suntem atât de creștini pe cât ne plece sau pe cât spun unii c-am fi”, a spus Vasile Bănescu, conform site-ului televiziunii B1 TV.

Ce ar face, oare, Iisus astăzi dacă ar intra în unele biserici...

Fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei, Vasile Bănescu, îndeamnă la un exercițiu de imaginație, la intrarea în săptămâna Sfintelor Pătimiri.

„Ce ar face, oare, Iisus astăzi, dacă ar reveni și intra în unele biserici sau în deloc puținele centre eparhiale din lumea creștină? E doar un exercițiu de imaginație, pe care ar trebui să-l facă orice cleric realist, căruia îi mai pasă de Adevăr.”, a scris Bănescu, pe Facebook, amintind de momentul când Iisus ajunge la Templul din Ierusalim, loc sacru, inundat de mulțimi în preajma sărbătorii (Pesah).

„Ca Fiu dumnezeiesc al Tatălui ceresc, dar și ca om deplin (Fiul Omului), Iisus se revoltă firesc împotriva trădării și înjosirii rațiunilor curate (sfinte) care stau la baza existenței Templului (azi, în paradigmă creștină, a Bisericii) și ia atitudine morală manifestată concret prin răsturnarea tarabelor schimbătorilor de bani și alungarea negustorilor din Templu, cei care ajunseseră să domine locul sfânt, devenit asemenea unei „peșteri de tâlhari”. Tâlhărie mascată de ritualism religios. Negustorie în inima „locului sfânt”, spune Vasile Bănescu.

El explică, de asemenea, că tot azi se face pomenire, în Biserică, episodului contrariant în care Iisus blestemă „smochinul neroditor”.

„Iisus le vorbește acum ucenicilor Săi despre imensa putere a credinței. Despre această putere se vorbește cel mai adânc prin metaforă și parabolă, dar mai ales prin exemplu concret.

Uscarea instantanee a smochinului indică, desigur, posibilă „uscare” a oricăruia dintre noi, cei ce rămânem nepăsători, ignoranți și prostește încăpățânați în îndepărtarea noastră de Sens, de Dumnezeu.

Toți suntem niște „smochini” care ne putem salva prin rodire sau ne putem autopedepsi și „usca” fără seva vitală a credinței.

Germinează în noi atâta potențial bine pe care, de cele mai multe ori, îl înăbușim și ucidem, alegând irațional „răul pe care nu (ni)-l dorim”.”, conchide Vasile Bănescu.

Avertisment! Violența verbală e penultimul pas înaintea violenței fizice...

Vasile Bănescu, membru în Consiliul Național al Audiovizualului (CNA) este de părere că societatea românească a devenit foarte vulnerabilă la manipulare și dezinformare. El pune acest lucru pe seama lipsei de educație. Cetățeanul își construiește o realitate alternativă, pe rețelele sociale, fiind captiv platformelor online.

„Dacă mă întrebați cum văd eu această perioadă prin care încă trecem, o văd ca fiind una care a surprins societatea românească profund vulnerabilizată din cauza unei insuficiente educații, nu doar media, ci și în general. Un om needucat e un om evident manipulabil, e un truism lucrul acesta, un om needucat este capturat foarte ușor de un anumit canal de informare – cum ar fi TIktok – și își construiește o meta-realitate, nemaiavând interes pentru nimic altceva”, a declarat Vasile Bănescu pentru B1 TV.

Reprezentantul CNA susține că este nevoie ca simplul cetățean să fie mult mai atent la informațiile pe care le primește și să le selecteze analizând mai multe surse de informare. În opinia sa, în această perioadă asistăm la o polarizare a societății românești bazată pe un val de ură socială, comparabilă cu cea din anii ’90.

„Cultura la care mă refer are legătură cu ascuțirea atenției cetățeanului obișnuit, cum suntem noi toți, în legătură cu varii surse de informare și cu un anumit discernământ elementar pe care trebuie să-l avem. Altfel, vedem ce s-a întâmplat, o polarizare fără precedent după 1990- 1991, vremea mineriadelor, o polarizare a societății românești împărțită, din păcate, 'între popor și javre', cum am auzit frecvent, o polarizare mocnind de ură.

Valul acesta de ură socială este, credeți-mă, întrucât am prins și perioada începutului anilor 90 în calitate de participant în Piața Universității nu are egal, această ură, este la cel mai înalt nivel de ură și violență verbală”, a arătat Vasile Bănescu.

„Violența verbală nu era prezentă în anii ’90. Acum este prezentă și ne afectează viața cotidiană pentru că toți suntem în rețelele sociale. Iar această violență verbală este doar penultimul pas înaintea violenței fizice”, a subliniat Vasile Bănescu.

Batjocorirea Revoluției și a morților ei

21 decembrie 1989 - izbucnirea Revoluţiei anticomuniste/ antitotalitare la Bucureşti. Primii tineri împușcați la sala Dalles, primii oameni călcați cu camionul plin de securiști în Piața Universității. Disperare, lacrimi și mult, prea mult sânge.

Pentru adevăr, demnitate, dreptate.

21 decembrie 2024 - România grav subminată educațional, degradată moral, crunt divizată social, instituții esențiale ale democrației batjocorite în direct de violență nu doar verbală, de abjecție sfidătoare, de golănie cu pumnul amenințătoare.

Totul în rânjetele populismului analfabet, trădător, aproape triumfător.

Totul pe fondul unei pasivități naționale și instituționale strigătoare la cerul care are încă răbdare și la sufletele celor uciși într-un decembrie care s-a vrut solar pentru o țară ținută peste patru decenii în frig, frică și întuneric.

Josnicia umană nu e o noutate: „Lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina”. Evanghelia după Ioan, capitolul 3.

Vasile Bănescu, pe Facebook

De ce am plecat de la Patriarhia Română...

„Am părut atipic în ochii celor care ignorau că, de fapt, firea mea coincide cu punctele de vedere emise în spațiul public. Depinde la ce te raportezi.

Eu personal m-am raportat și mă voi raporta constant la câteva repere esențiale pe care mi le-am însușit din Evanghelie, din tradiția creștină, care practic este coagulată în jurul Adevărului ca persoană, adică Hristos.

Între Adevăr și Platon, e bine să fii prieten cu Adevărul. Așa a fost și în cazul meu; am ales mereu să spun adevărul, pe care nu l-am aproximat, îl știam din interior. Și atunci când ești față în față cu Adevărul, apare o datorie irepresibilă să-l mărturisești.

Este un lucru firesc, prin excelență creștin, să nu bagi lucrurile neplăcute sub preș, adică să nu apelezi la tertipuri, minciună și, mai ales într-un cadru ca al Bisericii, așa ceva nu se face, nu se cade să diluezi adevărul, să-l trădezi mai ales.

În mod cert, pe noi toți ne sperie adevărul. În general, nu ne place când ni se spune adevărul, dar atunci când ești într-o poziție în care ai de dat seamă despre lucruri care interesează societatea, cu atât mai puțin trebuie să fii străin de mărturisirea lui. Eu cred că acest lucru face bine oricărei instituții, nu doar Bisericii.

Dacă societatea românească se confruntă de atâtea decenii cu disfuncții care ne scot din minți de fiecare dată când ieșim pe stradă sau mergem în instituții, cred că acest lucru nociv este cauzat de fentarea adevărului.

Eu nu am fentat niciodată adevărul, pentru că sunt un om credincios și cred că ne face foarte bine. Hristos ne spune că adevărul te eliberează, te face un om liber.

Ca să închei speculațiile potrivit cărora din cauza comentariilor a trebuit să fac un pas în spate: am fost un om liber în Patriarhia Română și acest lucru i-l datorez Părintelui Patriarh Daniel, care a înțeles că adevărul trebuie mărturisit“.

Vasile Bănescu, la Prima News

Cum se separă neghina de grâu...

Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, critică lipsa de reacție a presei cu privire la incidentele de la Cluj, unde cinci tineri au fost amendați pentru simplul fapt că au stat pe trotuar, pe traseul paradei LGBT, ținând la vedere icoane.

„Tăcere atent programată

Amendarea tinerilor din Cluj Napoca pentru un protest tăcut și purtarea unor simboluri creștine în preajma vajnicilor luptători pentru „acceptare” post-acceptare și pentru încetarea imediată a „persecuțiilor” cu care se confruntă zi și noapte, a beneficiat de uriașe spații de ignorare în programele televiziunilor noastre vigilente, cărora nu le scapă printre degetele „Breaking/ Alert news”, răsfirate tot timpul, nicio știre esențială, precum:

„doi pui de tigru siberian s-au născut recent la Zoo Oradea” sau „cum arată „prințesa musculoasă” a Bulgariei”.

Așa funcționează filtrele ideologice care separă nu grâul de neghină, ci neghina de grâu.

Ca să nu fie lezată neghina, oricum supărată pe grâu”, scrie Vasile Bănescu pe Facebook.

O sminteală ideologică...

Victoria lui Nimeni (Nemo), … una zdrobitoare asupra firescului, una insultătoare la adresa Muzicii, una exterminatoare a bunei-cuviințe și bunului-simț, toate caricaturizate și evacuate din mentalul colectiv al masei isteric (tele)spectatoare.

O masă în stare de ebrietate ideologică din care cultura reală, elementarele repere morale și însuși Sensul au fost izgonite de activismul șleampăt care huiduie realitatea, siluiește arta, face țăndări ierarhiile și cântă ridicol prohodul planetei căreia i-a crescut temporar temperatura, un simptom manifestat recurent în istoria ei cosmică.

Nemo/ Nimeni. Nu întâmplător, ci foarte expresiv în context. «Codul» unei uși desenate pe un zid. Destinația oricărei sminteli ideologice. Un imn chinuit înălțat non-binarității, fluidizării aberante a datului ontologic al sexualității masculine și feminine, lichidării distincțiilor dintre chipurile binelui & răului și a distincției dintre Adevăr și minciuna numită deconstructivist «post-adevăr», dincolo de care începe nu vreo superioară libertate, ci curtea strâmtă a sordidului.

Relativizarea a tot ce ne onorează ca ființe raționale și ne salvează ca oameni failibili, dar unici ca persoane create pentru a trăi o veșnicie spre care trecem prin episodul morții. Nu doar o meschină viață în care să o facem lată, prostindu-ne în fel și chip. …

Actualitatea permanentă a uneia dintre cele mai profunde cărți despre cel care truchează realitatea și malformează grotesc ordinea naturală - «Partea Diavolului», a lui Denis de Rougemont: Răul secolului (și al acestui secol) - depersonalizarea/ masificarea.

Marea strategie a Diavolului în timpurile noastre nu se mai sinchiseşte de individ, pentru că acesta a dispărut, ci de mase. Diavolul lucrează en gros. Kierkegaard a înţeles mai bine decât oricine şi înaintea tuturor principiul diabolic care creează masele: fuga de propria persoană, dorința de a nu mai fi răspunzător, deci vinovat, şi de a deveni deodată participant la puterea divinizată a Anonimului.

Or, Anonimul are multe şanse de a fi cel căruia îi place să spună: Eu sunt Nimeni... Mulţimea este locul de întâlnire al oamenilor care fug de ei înşişi, de ei şi de vocaţiile lor.

Vasile Bănescu

Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, a reacționat ferm, după valul de atacuri și ironii la adresa Bisericii

 

Vasile Bănescu, purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, a reacționat ferm, după valul de atacuri și ironii la adresa Bisericii și a credincioșilor și derapajul lui Gelu Duminică, sociolog, cu puternic impact în social media, au pus paie pe foc în războiul ideologic.

„În peisajul pestriț al bâlciului deșertăciunilor virtuale de la noi este, desigur, mare aglomerație, dar loc pentru oricine. Mai ales pentru neisprăviții cu mult timp liber și nu doar în zi de duminică. Stridența, vulgaritatea și enormitatea unor mesaje expectorate de acești oameni mici în largul spațiului public sunt direct proporționale cu gradul lor de incultură, impostură și ideologizare care, toate, dăunează grav sănătății dialogului și organismului comunitar.

Unii dintre inepții emitenți ai unor mesaje ofensatoare la adresa comunității creștine majoritare, din care se laudă că fac parte, la adresa Bisericii Ortodoxe, criticată pentru fidelitatea ei față de litera & spiritul Evangheliei și suspectată în mod tâmp de „talibanism”, dar și la adresa unor reale personalități publice ale culturii române (precum savantul european Adrian Papahagi, sau eruditul teolog și scriitor Mihail Neamțu), calomniate din cauza poziționării ferme față de firesc și valori umane validate de istorie, asemenea inși cu vocația anonimatului perfect și care în absența mass-media românești chiar ar fi reușit să și-o împlinească, asemenea personaje grotești ajung să fie invitate în emisiuni tv, să fie tratate ca și cum ar exista profesional sau cultural, ca și cum ar avea vreodată ceva de spus, deși absolut nimic în afara stridentei apartenențe ideologice nu-i recomandă.

Apartenența entuziastă la ideologia vremii e instrumentul de parvenire socială pentru acest gen de oameni, experți în teoria nimicului absolut. Oameni pe a căror implicare fără scrupule s-a edificat cândva socialismul, care detesta exact aceleași lucruri denunțate azi de ideologii lui metamorfozați în activiști civici cu aere universitare: trezvia morală, excelența profesională, fidelitatea față de valorile nenegociabile ale creștinismului, rezistența la spălare pe creier prin politici egalitariste sau, mai recent, rezistența la acceptarea aberației transgenderiste și a sexualizării minții copiilor în școală.

Asemenea personaje care într-o societate sănătoasă axiologic nu ar deveni niciodată vizibile, voci afirmate exclusiv prin activism ideologic setat să bruieze spațiul dialogului public cu teme din agenda progresismului cristofob și lgbt-ist alergic la ordinea morală a firescului, acești ipochimeni obraznici devin prezențe publice cu adevărat toxice pe măsură ce ramificata lor impostură e validată mediatic și mesajul lor agramat & otrăvit e preluat ca reper de discuție.

Acești omeni care se vor face mereu de râs certându-se cu realitatea, cu adevărul obiectiv, cu tradiția culturală și religioasă, cu Biserica, nu merită doar o terapeutică ironie trecătoare, ci și compătimirea noastră constantă. Sunt atât de singuri în prizonieratul minciunii lor!”, a transmis Vasile Bănescu, potrivit B1TV.

                                                                                                                         C.L.L.