SĂ RIDICĂM VOCILE PENTRU CA BISERICA SĂ FIE LOC DE ÎNTÂLNIRE A CREȘTINILOR

Am urmărit cu mare atenție și interes conferința de presă de ieri cu Președintele Consiliului Giuseppe Conte și a fost ca un duş rece când am auzit că încă nu se pot face Liturghiile. Chiar și C.E.I. a reacționat dur, mai ales pentru că Conti a vorbit de un acord prietenos, dar numai prietenos nu a fost acest acord.

Pentru a veni în ajutorul acestei situații, vreau să spun părerea mea. În primul rând, este greșit spus că Biserica este loc de contagiere. Să nu lăsăm să se înțeleagă această idee pentru că nu este adevărat. În al doilea rând, preoții noștri sunt responsabili, nu acționează nechibzuit, luaseră deja măsurile de precauție cerute și sunt pregătiți. Printre altele, este acel episod regretabil în care am văzut cum un polițist a întrerupt Sfânta Liturghie, un lucru absurd care este condamnat cu tărie, făcând ceva care nu a fost prevăzut de DPCM, în plus, preotul făcea asta într-un context de siguranță sanitară mare. Eu vreau să-i liniștesc pe toți spunând că noi, în acest moment, avem nevoie să intrăm în Biserică și să celebrăm Sf. Euharistie, ne-o cere lumea. Ne-o cere lumea care în aceste momente nu mai poate sta închisă în casă în această stare de blocaj, care nu știm unde va duce. Sunt tulburări psihologice la unii și noi putem să-i ajutăm. Rolul rugăciunii, rolul celebrării euharistice e să fim împreună, chiar cu toate măsurile de siguranță ce vor fi date. Înmormântările, ce tristețe să văd persoane duse în cimitir așa, nici măcar un câine nu e dus astfel, fără îmbrățișările celor dragi. 15 persoane, de ce doar 15 persoane?! Lăsați-ne pe noi să decidem câte persoane, lăsați ca preoții noștri să fie responsabili cu maximă colaborare. Cultul este o libertate ce nu poate fi blocată în acest mod. Dreptul la libertatea religioasă este ceva fundamental, garantat de Constituția noastră și de conștiință. Astfel, acum că nu este dat acest drept, trebuie să acționăm cum ne învață în Faptele Apostolilor: trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu sau de oameni?! În acest caz, trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu. Eu îmi imaginez că bunul simț va avea întâietate și că Comitetul Științific va ajunge la o concluzie. Încetați să spuneți că Biserica este loc de contagiere, nu mai mult decât altele, nu mai mult decât supermarketul, sau decât magazinul de peste drum, ba chiar mai puțin pentru că avem grijă de sănătatea persoanelor. Biserica nu poate fi locul răutăților, dar este loc de solidaritate, spațiu de libertate, de speranță, unde chiar și cel care nu iubește Biserica, chiar și cel care o urăște, va găsi mereu aici pe cineva care îți va spune că îți vrea binele, te iubește și unde toți pot găsi și încerca să construiască ceva mai bun, contând pe ajutorul Domnului. Acest necunoscut pe care nu l-am văzut citat în niciun document oficial este  Dumnezeu care ne ajută cel mai mult în aceste momente și ne cere cu insistență să ridicăm vocea pentru ca Biserica să se întoarcă la a fi loc de întâlnire a creștinilor. Vă mulțumesc!

Urmăriţi şi https://www.youtube.com/watch?v=7x4bIyyZSIc

                EPISCOPUL GIOVANNI D’ERCOLE 

Din frumuseţile României. Parcuri naţionale/naturale. Balta Mică a Brăilei&Vulcanii Noroioşi de la Berca

Galerie foto: IONICĂ POP

Lumina cuvintelor

                                                        de Gheorghe PÂRJA
În urmă fix cu șaptezeci de ani, venea pe lume, pe Ulița Bisericii, dintr-un sat maramureșean, un prunc sortit să fie gospodar în sat. Fiind primul născut, trebuia urmată regula familiei. În contul acestei cutume, a făcut exercițiile de deprindere cu lumea satului. De mic, ducea lemne în casă, ațâța focul, adăpa vitele. Vara era trimis cu mâncare la cosași. Colo, când a împlinit zece ani, avea coasă și greblă pe măsura vârstei. Ca să-i lărgească universul gospodăresc, părinții l-au trimis, vara, să se obișnuiască cu treburile de stână, de pe Izvoare. A stat șase veri la oi, fără carte de muncă, cum își va aminti cu umor mai târziu. Primăvara și toamna, câmpul era școala în aer liber, unde deprindea tainele pământului. De neuitat erau nopțile cu lună când mergea cu caii de mas.
Nu i s-a părut o povară truda zilnică, deoarece făcea parte din cartea destinului. Era fascinat de bătrânii satului, care-i spuneau istoria nescrisă a satului, duminica și în sărbători mergea la biserică, de unde venea cu învățăturile sfinte. Avea în preajmă un urmaș al lui Iov, care-i citea din Biblie. Ba îi deslușea și semnificațiile unor pilde. A început școala cu vremea abecedarului. Apoi, rând pe rând, a urmat opt clase în sat. Lumina cărții l-a fascinat. Cum nu era curent electric pe ulița lui, în clasele primare a citit și a scris la lumina pâlpâitoare a unei lămpi cu petrol. Mai puternică era însă lumina cuvintelor. Așa a prins o iubire fără margini pentru cărți. Era lumea în care se refugia. O lume căreia-i deslușea înțelesurile de unul singur, fiindcă prin preajmă nu erau profesori pentru Mark Twain, ori Alexandru Dumas.
Universul cărților l-a marcat definitiv. La absolvirea celor opt clase, colegii au plecat la școli mai departe. Tânărul nostru se pregătea de mers la arat. Numai că în viață nu-i cum vrea omul, ci cum vrea Domnul! În cazul lui, domnul învățător și mama l-au înduplecat pe tatăl absolventului de opt clase să urmeze o școală la oraș. Atunci s-au despărțit apele în destinul lui. Lumina cuvintelor a fost hotărâtoare. Drumurile lui s-au îndreptat spre biblioteci și librării, lăsând în urmă cărările satului. A început să lucreze în abatajele cuvintelor, luându-se la piept cu furia realității. Astfel a devenit un mijlocitor, un mesager între două lumi. Una lăsată în urmă, scufundată pe jumătate, și una vie, luminată de cuvinte, care nu se termină niciodată.
A învățat că descifrarea sufletului se face convingător cu ajutorul cuvintelor. Marile sentimente, care au zidit lumea, au fost salvate de la uitare tot datorită cuvintelor. Așa avem în preajmă faptele apostolilor, cerul lui Pindar și peisajul homeric. Cuvântul a rămas pedagogul lumii. El nu a putut fi ars nici pe rug, nici mânat de puhoaie. Cuvintele sunt prelungirea popoarelor în istorie. Prin cuvinte am putut spune că pământul ne este casă și cerul acoperiș. Tânărul nostru, ajuns om matur, luminat de puterea cuvintelor, a început să practice jocuri serioase cu sprijinul acestor ființe care seamănă cu plantele. Cuvintele sunt plante abstracte, spunea un prieten al omului nostru.
Omul despre care vorbim, prin lumina cuvintelor, a reușit să vadă altfel stejarul din inima cimitirului, în care se va bineodihni. Dacă vecinul lui, gospodarul și prietenul lui cioplitorul, vedeau în stejarul de folos, o viitoare casă trainică, ori o poartă sculptată, el, cu lumina cuvintelor, simțea stejarul istoric, stejarul devenit cuvânt, stejarul regăsirii sale în cosmosul perceput într-un fel personal. Astfel, vechimea era celebrată de ființa de lemn a timpului istoric. Se făcea legătura, acum prin cuvinte încercate de vreme, cu stejarul Mamvri. Copacul biblic la umbra căruia s-a odihnit Sfânta Treime. Și stejarul din cimitirul satului său, socotea omul nostru, că este o mărturie a credinței din vechime. Era copacul majestuos, de priveghi, aproape de căpătâiul omului nostru când se va întoarce în taină.
Omul nostru se simte în comuniune cu stejarul natal, știind că și el păstrează, ca arbore de căpătâi, sămânța lucitoare a cuvintelor. Omul ajuns în firea artei și poeziei a pus stejarul ca piatră de temelie la poarta templului. A rămas fascinat, și dominat, de lumina cuvintelor. Uneori, a trecut prin vămi dramatice, alteori se bucura de scoaterea cuvintelor din zona sonoră în cea vizuală. Cuvântul scris are și un pronunțat caracter de vehicul estetic. Se știe, cuvintele își sporesc măreția prin muzică. Dar lumina cuvintelor se contopește cu coloana vertebrală a gândirii.
Am plecat de la pruncul născut pe o uliță dintr-un sat maramureșean, care s-a prelins prin lume aspirând spre iubire, iertare și frumusețea care poate salva lumea, socotindu-l un alter ego. Adică o persoană cu care mă pot substitui reciproc. L-am întrebat zilele trecute ce te-ai fi făcut dacă nu era domnul învățător? M-a privit în față, ca într-o oglindă, și mi-a spus: nașterea mea este scrisă pe o ladă de zestre, 27 aprilie, viața mea se regăsește în părinți, în familie, în profesie, în prieteni, în oamenii din jur, adică între Cer și pământ. Și nu în ultimul rând în lumina cuvintelor.
Lor, cuvintelor, și lui, omului, La mulți ani!

Lumea Poeziilor - George Ţărnea

Laszlo Tokes: „Preşedintele României trebuie să demisioneze fără întârziere”

Fostul eurodeputat Laszlo Tokes semnează un comunicat din partea Consiliului Naţional Maghiar din Transilvania, intitulat „Preşedintele României trebuie să demisioneze fără întârziere”. Tokes îl acuză pe Iohannis de „discurs instigator şi incitator la ură”, după ce preşedintele a acuzat PSD că, împreună cu UDMR, ar fi vrut să vândă Ardealul ungurilor, în complicitate cu premierul maghiar Viktor Orban.„Consiliul Naţional Maghiar din Transilvania (Erdelyi Magyar Nemzeti Tanacs) condamnă cu toată severitatea declaraţia televizată făcută de domnul Klaus IOHANNIS, preşedintele României în data de 29 aprilie 2020. Subiectul declaraţiei respective, rostite chiar în faţa opiniei publice internaţionale, a fost adoptarea tacită în Camera Deputaţilor a proiectului de lege privind autonomia Ţinutului Secuiesc. Totodată, CNMT se menţine în mod consecvent pe poziţia sprijinirii autonomiei teritoriale a Ţinutului Secuiesc şi îşi exprimă susţinerea deplină pentru acest proiect de act normativ, care a fost între timp respins de Senat ca şi cameră decizională.

Discursul instigator şi incitator la ură rostit de către şeful statului român încalcă prevederi ale Codului Penal din România, provoacă tensiuni interetnice şi prin urmare este profund antiminoritar, antidemocratic şi antieuropean. Ne putem aştepta în mod justificat ca atât principala forţă guvernamentală, Partidul Naţional Liberal, cât şi Forumul Democrat al Germanilor din România, al cărui preşedinte anterior a fost tocmai domnul Klaus IOHANNIS, să se desolidarizeze de acest discurs. Considerăm un fapt ruşinos că preşedintele nostru, care este sas din Transilvania, şi domnul Ludovic ORBAN, prim-ministrul ţării noastre, care are rude maghiare pe linie ascendentă, generează sentimente antimaghiare şovine în loc să promoveze înţelegerea şi reconcilierea româno-maghiară.

Chiar cu treizeci de ani în urmă, domnul Ion ILIESCU, fostul şef de stat social-democrat, a acuzat de separatism maghiarii, care s-au raliat dorinţei de autonomie, şi jucând cartea maghiară a dat cale liberă agresiunii antimaghiare de la Târgu Mureş. Maniera similiară şi lipsa de scrupule, ce caracterizează prezenta acţiune la care s-a dedat succesorul său de etnie germană şi de religie evanghelic luterană, Klaus IOHANNIS, prin care el sperie din nou, fără vreo bază reală, faptică, opinia publică română cu anexarea Transilvaniei de către Ungaria, este consternantă.

Prin ce se deosebeşte liberalul IOHANNIS de social-democratul ILIESCU? Ambii interpretează partitura intitulată „separatismul” maghiar, compusă de Securitatea reînfiinţată în martie 1990, a cărei secţie responsabilă de cazurile legate de maghiari se numea „Iredentiştii maghiari”.

Protestăm împotriva însuşirii şi continuării moştenirii politice antimaghiare şi antiminoritare lăsate de Securitate, poliţia politică a lui Ceauşescu, ce se manifestă în mod strident şi prin climatul politic general de respingere a autonomiei, încarcerarea nedreaptă a lui BEKE Istvan şi SZOCS Zoltan, respectiv profanarea mormintelor Cimitirului Eroilor din Valea Uzului.

În cuvântarea rostită cu ocazia aniversării a treizeci de ani de la Revoluţia din România, domnul ORBAN Viktor, premierul Ungariei, a chemat la „edificarea împreună cu românii a unei noi Europe Centrale”. Cu toate acestea, domnul preşedinte IOHANNIS, a lansat acuze la adresa prim-ministrului maghiar şi în cadrul acestui discurs televizat, în loc să fi acţionat – conform menirii sale de şef al statului – în direcţia cooperării dintre popoarele noastre şi a reconcilierii româno-maghiare.

În virtutea celor expuse, Consiliul Naţional Maghiar din Transilvania (EMNT/CNMT) consideră că domnul Klaus IOHANNIS nu este vrednic de înalta demnitate de stat pe care o îndeplineşte şi îi cere demisia”, se arată în comunicat semnat de Laszlo Tokes.

                                                                                                              NN

Foto/Gluma zilei

1 Mai sub semnul responsabilității!

Până nu demult, Ziua de 1 Mai reprezenta un prilej de revedere a celor dragi și ieșire din cotidian. De această dată, însă, ordinea priorităților trebuie restabilită pentru a nu periclita efortul constant al ultimelor săptămâni de combatere a răspândirii infecțiilor cu noul coronavirus. România încă se află în stare de urgență și amenințările la adresa sănătății nu au dispărut.

Deși avem tendința să lăsăm garda jos, fie pentru că ne simțim privați de libertatea cu care eram obișnuiți, fie pentru că anunțarea relaxării măsurilor ne induce un sentiment de siguranță, vigilența încă trebuie să primeze. Evoluția relativ favorabilă a pandemiei în România, dar și în Maramureș, nu reprezintă altceva decât rezultatul prevenției și al responsabilității. Nu trebuie să uităm însă că ne-am unit forțele în fața unui inamic imprevizbil pe care, deocamdată, îl putem combate numai prin măsuri sporite de protecție.

Pentru a ne putea bucura, începând cu data de 15 mai, de debutul relaxării măsurilor impuse de autorități, anul acesta va trebui să renunțăm escapadele în natură și reuniunile de familie. Acțiunile prezentului dictează felul în care vor arăta săptămânile următoare, astfel că suntem direct responsabili de ceea ce ne rezervă viitorul.

Pentru ca viața să își poată relua cursul normal și pentru că sănătatea trebuie să primeze, de 1 Mai #stămacasă! Pentru noi, pentru cei dragi nouă și pentru întreaga comunitate.

Fac un apel la menținerea responsabilității de care maramureșenii au dat dovadă până în prezent și vă reamintesc că toate concesiile prezentului ne vor fi răsplătite prin depășirea cât mai rapidă a acestei provocări.

                                                                                 CJMM

Fotografia zilei - Actriţa şi cântăreaţa Emmylou Harris

Semnificaţii istorice pentru 2 mai

                                                          poetul George ŢĂRNEA

Evenimente

1869: La Paris se deschide un loc de divertisment muzical sub numele de Folies Trévise. Se va dezvolta ca un teatru de vodevil și cabaret și va deveni cunoscut sub numele de Folies Bergère.
74: Sinuciderea iudeilor din cetatea Masada; intrarea armatelor romane în „cetatea morților”.
1497: Navigatorul John Cabot pornește în călătoria sa spre continentul american.
1536: Regina Anne Boleyn a Angliei, este arestată și închisă sub acuzația de adulter, incest, trădare și vrăjitorie.
1635: La Paris, se deschide Jardin Royal des plantes médicinales, grădina regală de plante medicinale. Grădina a fost plantată sub instrucțiunile medicilor regelui Ludovic al XIII-lea, Jean Hérouard și Guy de La Brosse. Cinci ani mai târziu, ea a fost pusă la dispoziția publicului.
1816: Are loc căsătoria dintre Léopold de Saxa-Coburg și Prințesa Charlotte Augusta de Wales, moștenitoarea Prințului Regent George al Regatului Unit.
1869: La Paris se deschide un loc de divertisment muzical sub numele de Folies Trévise. Se va dezvolta ca un teatru de vodevil și cabaret și va deveni cunoscut sub numele de Folies Bergère.
1874: Karl May este eliberat din închisoarea Waldheim, unde a ispășit o condamnare la închisoare pentru vagabondaj.
1927: Louis Bromfield obține premiul Pulitzer pentru Toamna timpurie.
1936: Are loc premiera Petrică și lupul de Serghei Prokofiev care, conform cuvintelor compozitorului, a fost de rău augur, "...[participarea] a fost săracă și nu a reușit să atragă atenția".
1938: Thornton Wilder obține premiul Pulitzer pentru Orașul nostru.
1945: Oficialii Uniunii Sovietice au anunțat căderea Berlinului.
1949: Arthur Miller obține premiul Pulitzer pentru Moartea unui comis voiajor.
1953: Încoronarea regelui Hussein I al Iordaniei.
1953: Încoronarea regelui Feisal al II-lea al Iraqului.
1955: Tennessee Williams obține premiul Pulitzer pentru Pisica pe acoperișul fierbinte.
1960: Caryl Chessman, condamnat la moarte în SUA, este executat, după ce executarea hotărârii a fost amânată de opt ori. Cazul a declanșat o dezbatere la nivel mondial asupra pedepsei cu moartea, pentru că persistă îndoielile asupra făptașului.
1968: Lansarea celui de-al doilea program al Televiziunii Române, TVR 2.
1969: Nava britanică Queen Elizabeth 2 a efectuat primul voiaj, spre New York.
1980: Începe vizita Papei Ioan Paul al II-lea pe continentul african.
1989: Ungaria și-a deschis frontiera cu Austria și a început demontarea gardului de sârmă ghimpată de la Hegyeshalom. Începutul căderii Cortinei de Fier.
1997: În urma victoriei sale din ziua precedentă, Tony Blair este învestit ca prim-ministru al Marii Britanii.
2004: Membrii partidului de dreapta Likud, condus de premierul israelian, Ariel Sharon, au respins, în cadrul unui referendum, planul israelian de separare unilaterală a teritoiilor palestiniene.
2004: Premierul Leszek Miller a demisionat din funcție, cabinetul său fiind dizolvat. Președintele Poloniei, Aleksander Kwasniewski, l-a numit oficial în aceasta funcție pe Marek Belka și a învestit noul guvern, social-democrat.
2011: Teroristul Osama bin Laden este ucis de către membrii unor forțe speciale americane din Abbottabad, Pakistan, în cursul operațiunii cu numele de cod Operațiunea Neptune Spear.

Nașteri

1458: Eleanor de Viseu, regină consort a Portugaliei (d. 1525)
1660: Alessandro Scarlatti, compozitor italian (d. 1725)
1729: Împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei (d. 1796)
1737: William Petty, Conte de Shelburne, om de stat englez, prim-ministru al Regatului Unit (d. 1805)
1772: Novalis (Friedrich Leopold von Hardenberg), poet german (d. 1801)
1802: Heinrich Magnus, chimist și fizician german (d. 1870)
1859: Jerome K. Jerome, scriitor britanic (d. 1927)
1879: James F. Byrnes, politician american (d. 1972)
1886: Gottfried Benn, scriitor german (d. 1956)
1892: Manfred von Richthofen, pilot german (d. 1918)
1907: Bob Bulgaru, pictor român (d. 1939)
1921: Satyajit Ray, regizor, scenarist și compozitor indian (d. 1992)
1929: Edouard Balladur, om politic, prim–ministru al Franței
1935: Faisal al II-lea al Iraqului (d. 1958)
1936: Valentin Tudor, scriitor român
1937: Rodica Dumitrescu, scriitoare română
1940: Ion Lotreanu, poet, prozator și eseist român (d. 1985)
1942: Wojciech Pszoniak, actor polonez
1946: Octavian Andronic, caricaturist și jurnalist român
1955: Donatella Versace, designer italian
1972: Dwayne Johnson, actor și fost wrestler american
1975: David Beckham, fotbalist englez
1980: Zat Knight, fotbalist englez
2015: Prințesa Charlotte de Cambridge, fiica Prințului William, strănepoata Reginei Elisabeta a II-a

Decese

373: Atanasie din Alexandria (n. 298)
907: Boris I al Bulgariei
1300: Blanche de Artois, regină consort a Navarei (n. 1248)
1519: Leonardo da Vinci, pictor, sculptor, inginer și arhitect renascentist italian (n. 1452)
1857: Alfred de Musset, poet, dramaturg și prozator francez (n. 1810)
1864: Giacomo Meyerbeer, compozitor, pianist și dirijor german (n. 1791)
1893: George Barițiu, mare om de cultură, conducător al luptei de emancipare națională a românilor ardeleni (n. 1812)
1928: George Ranetti, poet și publicist român (n. 1875)
1945: Martin Bormann, oficial nazist german (n. 1900)
1969: Franz von Papen, politician german, cancelar al Germaniei (n. 1879)
1972: J. Edgar Hoover, american, primul director al FBI (n. 1895)
1979: Letiția Papu, prozatoare, poetă și traducatoare română (n. 1912)
1979: Giulio Natta, chimist italian, laureat Nobel (n. 1903)
1987: Elvira Bogdan, scriitoare română (n. 1904)
1991: Virgiliu Monda, prozator român de etnie evreiască (n. 1898)
1999: Oliver Reed, actor britanic (n. 1938)
2003: George Țărnea, poet român (n. 1945)
2011: Osama bin Laden, terorist, fondator și lider al-Qaida (n. 1957)
2015: Maia Plisețkaia, regizoare de balet, maestră în balet, coreografă, actriță și fostă balerină rusă (n. 1925)
2017: Abelardo Castillo, scriitor argentinian (n. 1935)
2019: Ilinca Tomoroveanu, actriță română de teatru și film (n. 1941)

Sărbători

Polonia: Ziua Steagului
Romania: Ziua Națională a Tineretului

Țara mamă a alocat 3,5 milioane de euro – ajutor umanitar medical pentru frații de dincolo de Prut

Guvernul de la București a aprobat joi, în şedinţă, suplimentarea bugetului Ministerului Sănătăţii cu 16.500.000 de lei (3,5 milioane de euro) din Fondul de rezervă bugetară, pentru acordarea unui ajutor umanitar medical cu titlu gratuit, necesar în lupta anti-COVID, pentru frații noștri de dincolo de Prut, transmite Romanian Global News.

Prim-ministrul Ludovic Orban a acceptat introducerea pe ordinea suplimentară a şedinţei de Guvern a unui proiect de HG, propus de MS.

„Domnule prim-ministru, (…) vă adresăm rugămintea să fiţi de acord cu introducerea pe lista suplimentară a agendei de lucru a şedinţei Guvernului a proiectului de hotărâre pentru suplimentarea bugetului Ministerului Sănătăţii din Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului prevăzut în bugetul de stat pe anul 2020, în vederea acordării de către România a unui ajutor umanitar extern cu titlu gratuit pentru Republica Moldova. Prin acest proiect se aprobă o suplimentare a bugetului Ministerului Sănătăţii (…) cu suma de 16.500.000 lei destinată Rezervei pentru situaţii speciale a Ministerului Sănătăţii, respectiv achiziţiei de medicamente, dezinfectanţi, dispozitive medicale şi materiale sanitare necesare prevenţiei şi tratării afecţiunilor asociate COVID-19, pentru acordarea de către România a unui ajutor umanitar extern cu titlu gratuit pentru Republica Moldova”, a declarat secretarul de stat în Ministerul Sănătăţii, Andrei Baciu, în cadrul şedinţei de Guvern.
Şeful Executivului a punctat că este foarte important ca într-un timp cât mai scurt, săptămâna viitoare, să fie finalizate procedurile în vederea transmiterii materialelor, echipamentelor, substanţelor şi medicamentelor care vor fi donate cetăţenilor moldoveni.

„Este mare nevoie, în Basarabia este o penurie de astfel de materiale şi cred că noi, acum, după ce am reuşit să stabilizăm situaţia de la noi, trebuie să ne arătăm solidaritatea către Republica Moldova”, a spus Ludovic Orban.

În context, premierul Ludovic Orban i-a informat pe colegii din Guvern despre participarea, joi, la Iaşi, la plecarea unei echipe medicale formate din 42 de medici şi asistenţi în Republica Moldova, unde vor ajuta la tratarea persoanelor cu COVID-19.

„Astăzi am fost la Iaşi, unde am fost alături de o entuziastă şi foarte frumoasă echipă de cadre medicale, medici şi asistente care, în mod voluntar, au plecat pentru o misiune de ajutorare a fraţilor noştri de peste Prut, care timp de 15 zile vor lucra în spitalele din Chişinău, Cahul şi Bălţi pentru a trata pacienţii din Republica Moldova şi pentru a susţine sistemul de sănătate greu încercat din ţara soră de peste Prut”, a adăugat premierul Orban, citat de AGERPRES.

Top 3 blogul MOARA lui GELU din 1 Mai 2020

1. Aforismul zilei - Octavian Paler - 2.163 vizualizări;

2. Starea de urgenţă nu a fost declarată legal - 580 vizualizări;

3. Aforismul zilei - Voltaire - 294 vizualizări.

Andrei Pleşu a reapărut!

Comentariul lui Andrei Pleșu:

”De vreme ce nimic nu scapă de atingerea virusului fatal, era inevitabil ca și cuvintele noastre, ale tuturor, să se resimtă. Lingviștii, sociologii, psihologii se confruntă cu un impozant val de materie primă neprelucrată, cu noi teritorii de cercetare, cu o nouă interogație de specialitate. Apar un nou tip de discurs, o nouă dimensiune a comunicării, un nou tip de argumentație. Nu pot să nu mă înscriu și eu în această revoluționară dialectică. Cîteva constatări de demaraj:

1) S-a accentuat un paradox care se anunțase de mult la orizont, dar care acum are o relevanță sporită. E vorba de relația dintre izolare și masificare, dintre comunicare și singurătate. Ești „consemnat“ la domiciliu, dar vorbești cu întreaga planetă... Primești mesaje de tot soiul, le redistribui sau declanșezi noi serii de „apeluri“ informative: interpretări proprii, vești bune, vești proaste, scenarii conspirative, bancuri. În ceea ce mă privește, prefer bancurile... Unul dintre ele mi s-a părut de-a dreptul metafizic: un cetățean grijuliu se spală „corect igienic“, se bălăcește în gel dezinfectant, își pune mască și ochelari, se îmbracă într-un riguros combinezon alb, de protecție, după care, blindat sanitar, iese din casă ca să-și vadă de treburi. Dar, cum ajunge în stradă, e călcat de o mașină. Epictet ar fi avut ce comenta: nu te poți feri decît de ceea ce depinde de tine. Ceea ce nu depinde de tine nu poate fi nici anticipat, nici evitat. Pe de altă parte, contextual vorbind, ai datoria să nu tratezi ușuratic ceea ce depinde de tine. Restul e Providență, Destin, Hazard sau cum vrem să-i spunem, în funcție de amplasamentul nostru speculativ...

2) A devenit evidentă compatibilitatea neașteptată între „progres“ și vulnerabilitate. Sîntem tot mai glorioși în atac și tot mai șubrezi în apărare. Am supus „natura“, dar bobîrnacul ei e devastator. Am aflat tainele universului, dar am uitat cum e cu spălatul pe mîini. Învingători în izmene. Euforia civilizatoare se dovedește o formă tragi-comică de somnambulism.

3) Drama reală are, adesea, și nimbul complementar al prostiei. Au mare succes specii retorice pompoase și vide:

a) Discursul apocaliptic: „s-a terminat“, sîntem generația de pe urmă. Desigur, sfîrșitul global e – a fost dintotdeauna – o posibilitate, dar nu una argumentabilă savant sau profetic. Nu poți transforma neantul în teorie a viitorului, moartea umanității în „breaking news“ de tabloid.

b) Discursul „înțelept“: „va fi bine“, nu luați criza în serios, vom trece și peste asta! Papa, nani, laptop, filme, o binemeritată pauză în sufrageria de-acasă. O ocazie să redescoperi răgazul, valorile intimității, ale moțăielii „alături de cei dragi“. E OK, nu zic. Cu condiția să o faci de bunăvoie, nu pe bază de „declarație pe propria răspundere“. Nu în penumbra „arestului la domiciliu“.

c) Discursul conspiraționist: totul e o făcătură. A rușilor contra americanilor, a chinezilor contra europenilor, a ocultei mondiale contra mapamondului, a șmecherilor cu bani care vor să preia controlul, a dușmanilor Uniunii Europene, a fabricilor de medicamente  ș.a.m.d. Pe scurt, e vorba de o minoritate care vrea să ia puterea, adică să devină majoritară. Un grupuleț care vrea să subjuge lumea, dar care alege, misterios, ca prim pas spre acest răutăcios țel, distrugerea ei. Vor să cîștige, dar să rămînă singuri. Să domnească peste nimic.

d) Discursul ideologic: iată unde duce capitalismul! Sau din contra: iată unde duce stîngismul! Sau: iată unde duc corectitudinea politică, globalismul, multiculturalismul etc. Evident, toate aceste „accidente“ istorice pot fi puse în discuție. Toate au relele lor, coeficientul lor sumbru de imprevizibil, balastul lor de „pagube colaterale“. Dar dacă lupta cu virusul devine ideologică, dacă transformăm frontul „de idei“ în terapeutică, conflictul în soluție, pierdem timpul. Don Quijote n-a cîștigat nici o bătălie! Nici Al Capone! Deocamdată, nu ne luptăm cu principii, ci cu o bîzdîganie perfidă și cu propriile noastre neputințe. Ale noastre, ale instituțiilor noastre, ale politicienilor luați pe nepregătite, ale specialiștilor care se bîlbîie competent: spirtul nu e bun, ba e bun; măștile nu ajută la mare lucru, ba ajută; mănușile protejează, ba te pot păcăli…

4) O situație ca aceea prin care trecem nu poate exclude intersecția cu sfera religiei. Pentru cei care trăiesc în intervalul dintre lume și meta-lume, între imediat și transcendență, dezastrul e un intens prilej de reflexivitate. Mărturisesc că – și la acest capitol – mă stingheresc răspunsurile gata făcute, activismul neclintit, birocrația spirituală și, cu o vorbă pe care am mai folosit-o cîndva, „teologia penală“. Sîntem păcătoși, deci trebuie să o încasăm pedagogic. Nu înțelegem de vorbă bună, atunci merităm o procesiune demonstrativă de coșciuge. Eu, unul, refuz să cred că Bunul Dumnezeu are reflexe de șef de post. Prefer să sufăr ca Iov, adică să cer lămuriri, să cer să mi se arate cumva sensul nenorocirii. Aștept, adică, să mă simt însoțit în catastrofă de asistența divină, să pricep rostul răului. Iar cîtă vreme nu pricep, să mi se îngăduie să pun întrebări, să-mi declar nedumerirea, să sper într-un liniștitor mesaj dumnezeiesc. Din cartea lui Iov, rezultă că însuși Creatorul preferă un interlocutor ofensiv unor „avocați“ de ocazie, adormiți într-o conformitate funcționărească.

Nu pot spera să spun lucruri esențiale despre mersul lumii și despre moarte într-un articol de gazetă. Apropo de moarte, nu mă pot abține totuși să-mi amintesc o vorbă de un crud realism, rostită de un om nu prea religios: Constantin Noica. Iat-o: „E foarte curios! Se moare de milioane de ani și încă nu ne‑am obișnuit cu asta…“

                                                                                  ANDREI PLEŞU 

De la pandemie la haos

Oamenii şi-au pierdut răbdarea. Dacă şi nemţii şi-au pierdut răbdarea şi ies în stradă să protesteze împotriva măsurilor de protecţie împotriva coronavirusului ce să mai aşteptăm din partea romilor?

Prin simpla obligaţie de a sta închişi în case oamenii simt că lumea întreagă s-a transformat într-o închisoare.  Omul este  o fiinţă eminamente socială.

Dacă până la pandemie se spunea că reţelele de socializare au înlocuit relaţiile directe dintre indivizi iată că după numai două-trei luni „socializarea” exclusivă pe internet este insuficientă şi banală.

De la o zi la alta apar în întreaga lume focare de nemulţumire. Ce va urma nu se ştie. Protestele s-ar putea extinde la fel ca pandemia. Într-o astfel de situaţie lumea ar fi cuprinsă de haos.

Întrebarea este dacă liderii care conduc în acestă perioadă lumea au capacitatea de a găsi soluţii.

Cea mai gravă criză medicală din acest secol al tehnologiei testează capacitatea liderilor mondiali de oferi soluţii la o problemă ignorată. Odată cu apariţia coronaviruslui s-a văzut că specialiştii au tras semnale de alarmă de ani de zile privind apariţia unei pandemii, dar nu au fost luaţi în serios sau au fost lăsaţi să vorbească singuri.

   Preocupările tuturor liderilor din toate ţările, mari şi mici, s-au axat pe înarmare şi dezarmare, pe competiţia economică, pe extinderea pieţelor. Cel mai important acord a României pentru care SUA felicită ţara noastră este decizia de a aloca anual  2% din PIB pentru achiziţionarea de tehnică militară. Se înţelege că majoritatea sumei merge spre Statele Unite.  Asta înseamnă pe puţin patru miliarde de euro pe an. Este o sumă frumuşică drept pentru care, anul trecut preşedintele României s-a aflat printre cei 6-7 privilegiaţi care au fost invitaţi la masă de preşedintele Donald Trump, în timpul unei reuniuniuni NATO de la Londra.

Instituţia prezidenţială anunţă, cu mândrie, că preşedintele Trump a cerut să vorbească la telefon cu preşedintele Iohannis. Aşa ceva nu s-a mai întâmplat. Este, cum se spune, o lovitură de imagine.

Oficial s-a anunţat că cei doi preşedinţi au vorbit despre lupta împotriva pandemiei, Klaus Iohannis mulţumindu-i pentru cei 800.000 de dolari oferiţi României. În realitate este posibil ca Donald Trump să-i fi amintit lui Klaus Iohannis să nu cumva să-i treacă prin cap să transfere cele două procente din PIB de la Apărare la Sănătate. 

Deocamdată niciun politician român, de la putere sau din opoziţie, nu a avut curajul să pună acestă problemă.

Măcar pentru un an  procentul de 2% din PIB ar fi de mare ajutor pentru repornirea economiei.

Dacă s-ar organiza un referendum pe această chestiune în mod sigur s-ar vota pentru adoptarea acestei soluţii.

Dacă, totuşi, preşedintele Iohannis i-a propus acest lucru preşedintelui Trump? Economia, grav afectată de criză, ar primi o gură de oxigen.

În ciuda ameninţării globale, a pericolului comun în faţa noului coronavirus Covid 19, marile puteri nu vor renunţa la cursa înarmării.

Politicienii nu vor renunţa nici la controlul sever al populaţiei. Germania va reinstaura ordinea. Protestele, câte vor fi, vor fi înăbuşite. Lumea s-a schimbat şi se va schimba în continuare, dar nu în sensul extinderii drepturilor  fundamentale ale omului. Poate că  drepturile individuale nici nu vor mai fi considerate „fundamentale”.

Într-un timp extrem de scurt, toată suflarea omenească pare să fi căzut de acord că lumea după pandemie nu va mai fi lumea de dinainte de coronavirus.

Nicidecum asta nu înseamnă că va fi mai bună.

Autor: Dumitru Păcuraru
Sursa: Informaţia zilei Maramureş

Dr. Dacian Juca a instruit toate secțiile din Spitalul Județean cu privire la îmbrăcarea și dezbrăcarea echipamentului de protecție în lupta cu COVID-19

 Dr. Dacian Juca, medic specialist medicină de urgență, angajat în Unitatea de Primiri-Urgențe din cadrul Spitalului Județean de Urgență ”Dr. Constantin Opriș” este cel care, de mai bine de două săptămâni, instruiește zilnic colegii de pe secțiile instituției medicale cu privire la modul în care se îmbracă și de dezbracă în mod corect echipamentul de protecție împotriva răspândirii infectărilor cu coronavirusul SARS-CoV-2. 

Dr. Dacian Juca a explicat că toate secțiile au fost anunțate din timp cu privire la prezentarea acestui element atât de esențial în lupta cu COVID-19, iar colegii săi au fost foarte receptivi și preocupați atât de siguranța personală, cât și a celorlalți pacienți cu care interacționează în activitatea medicală și sanitară de zi cu zi. La aceste prezentări au participat, de regulă, doi medici, doi asistenți, dar și personal auxiliar, iar instruirile au avut loc în holul Spitalului Județean de Urgență, pentru a fi păstrată și limita de distanțare socială impusă prin măsurile luate la nivel național.

”O prezentare a durat, în medie, între 40 și 60 de minute, fiecare instruire având două părți distincte dar foarte importante. Prima este partea de echipare a costumului, iar cea de-a doua face referire la dezechipare, pentru că aici apar cele mai multe probleme. La fiecare prezentare am subliniat că ambele etape, atât cea de îmbrăcare a costumului de protecție, cât și dezbrăcarea acestuia, trebuie să fie realizate în prezența unui alt coleg. Dacă echiparea nu este atât de dificilă, în 9 din 10 cazuri, dezechiparea fără ajutor duce imediat la contaminare. Cred că acest lucru s-a întâmplat în spitalale din țară unde avem colegi medici, asistente, infirmieri, ambulanțieri cu COVID-19 și asta încercăm să evităm, pe mai departe, în Spitalul Județean de Urgență din Baia Mare”, a declarat dr. Dacian Juca, medic specialist UPU-SMURD.

Dr. Dacian Juca a subliniat faptul că, în unitatea medicală există suficiente costume de protecție, dar și măști FFP2 și FFP3, însă acestea trebuie folosite doar în situații special, respectiv în procedurile generatoare de aerosoli.

”În momentul echipării, cel care va intra la un pacient suspect sau cofirmat COVID-19 va avea în vedere dubla protecție a feței care înseamnă: mască, ochelari, bonetă, capelina de la costumul de protecție și, în față se pune viziera pentru a preveni contaminarea cu particule de la pacient. Totodată, este necesară dubla protecție a mâinii, care înseamnă, de asemenea, două perechi de mănuși. Echiparea se face în mediu curat, neexistând pași standard în acest sens. Trebuie avut în vedere ca echipamentul odată îmbrăcat să asigure maximum de confort în astfel de situații, deoarece odată îmbrăcat, acesta nu mai poate fi ajustat. Echiparea se face în prezența unei persoane care nu doar își ajută colegul să se îmbrace, dar poate să și verifice ca, în timpul echipării, echipamentul să nu fi suferit leziuni”, a precizat dr. Dacian Juca.

Medicul specialist din cadrul Unității de Primiri-Urgențe a Spitalului Județean de Urgență ”Dr. Constantin Opriș” Baia Mare a declarat că, în tot acest proces, cel mai important element îl constituie dezechiparea care, spre deosebire de echipare, are pași standard și se realizează extrem de atent și fără grabă.

”Echiparea se face tot în două persoane, într-un mediu special desemnat, pentru a evita contaminarea suprafețelor din jur. Persoana care trebuie dezechipată stă nemișcată, în timp ce colegul va începe dezechiparea, de sus în jos, având în vedere punctele vitale, respectiv capul și mâinile. Nu vorbim despre un procedeu de viteză, ci se face câte o mișcare pe rând, calculată, fără a brusca materialul care se poate rupe și poate împrăștia stropi. Cel care efectuează efectiv dezbrăcarea va avea la rândul său un echipament standard de protecție compus din bonetă, ochelari și mască, două perechi de mănuși și botoșei de unică folosință, iar în cazuri opționale poate folosi viziera. Dacă toți pașii sunt respectați în mod corect, nimeni nu va fi infectat și nici nu există riscul de a contamina alți colegi sau alte spații”, a declarat dr. Dacian Juca.

                          Cristina MIIA, purtător de cuvânt SJUBM

Program de funcționare casierii și celelalte departamente ale S.C. Vital S.A. în data de 1 mai 2020

Casieriile și celelalte departamente ale S.C. Vital S.A. în data de 1 Mai sunt închise.

Societatea VITAL S.A. are echipe de intervenție pregătite în cazul în care apar avarii la rețelele de alimentare cu apă potabilă sau la rețelele de canalizare. Permanența va fi asigurată de dispeceratul societății, care va funcționa 24 de ore din 24. 

În cazul în care apar situații deosebite, utilizatorii serviciilor noastre vor putea suna la numerele de telefon: 0262/212550, 0262/215150,1,2 și 0362/401052, 3, 0372 752661.

Informaţie furnizată de Zorin VEREŞ.

Lecţia de patriotism - Evoluţie

,Nori de ploaie se adună

Dinspre Cluj spre Odorhei.

Unii vor să ne impună

Să jucăm cum cântă ei.

Minţile au luat-o razna;

Umblă zvonul deşănţat

Că-n Harghita şi Covasna

Vor să facă "stat" în Stat !

S-a udat de lacrimi pragul;

În Cristuru e prăpăd!

Imnul românesc şi steagul

Nu se-aud şi nu se văd !

Crişul, Mureşul , Târnava

Poartă jalea în aval.

Nesfârşită e gâlceava;

Nu e linişte-n Ardeal.

Munţii stau să răbufnească;

Fierbe galbenul podiş!

Vatra sfântă strămoşească

E tăiată-n curmeziş.

Se anunţă o furtună

Cu efect devastator:

Impostorii vor să pună

Pe cultură sigla lor.

Atmosfera prevesteşte

Un pericol iminent!

Tot ce sună româneşte

Capătă un alt accent.

Graiul nostru plâns pe vetre,

Legănat de cărărui,

E lovit mereu cu pietre

Ca un pom al nimănui...

Nu lăsaţi ca vorbitorii

Altor limbi pe-acest pământ,

Să ne umble prin istorii

Şi să muşte din cuvânt!

Neamul Românesc nu piere;

Dacii încă mai trăiesc!

Scoateţi steagul la vedere

Şi-n Ţinutul Secuiesc!

De pe stâncile străbune

Decebal ne dă curaj!

Faceţi imnul să răsune

Peste Mureş, pân-la Blaj!

Nu permitem celor care

Se pretind aici stăpâni,

Să ne calce în picioare

Demnitatea de români!!!"