281 de voturi pentru demitere – cel mai mare număr înregistrat vreodată pe o moțiune de cenzură, record care egalează demiterea lui Cîțu. De supărare că a fost egalat fostul liberal demis în 2021 ar trebui să ceară renumărarea. Mandatul lui Bolojan se încheie lăsînd în urmă sărăcie extinsă, numiri controversate și o promisiune de reformă care a lovit cel mai tare în cei nevoiași, protejîndu-i pe cei înstăriți.
Parlamentul României a votat azi demiterea
Guvernului condus de Ilie Bolojan prin cea mai zdrobitoare moțiune de cenzură
din istoria postdecembristă a țării. Din cele 285 de voturi valabil exprimate,
281 au fost pentru adoptarea moțiunii – cu 48 de voturi peste pragul minim de
233 necesar demiterii.
Inițiată de 254 de parlamentari din coaliția PSD–AUR,
moțiunea a reunit la vot 431 din cei 464 de parlamentari. Patru voturi contra
și trei buletine anulate au fost singurele ”rezistențe” față de un verdict
aproape unanim. „Moțiunea a fost adoptată cu cel mai mare număr de voturi din
istoria Parlamentului României”, a anunțat de la tribună președintele de
ședință, într-o sală în care surpriza era mai degrabă absentă.
Puțini premieri ai României postdecembriste au
reușit performanța de a fi detestați simultan de adversari și de propriul
partid. Bolojan a izbutit. Venit cu o aură de administrator sever și
incoruptibil de la Oradea, a promis o reformă profundă a statului, tăierea
risipei și redresarea finanțelor publice.
Ce a livrat a fost altceva: un program de
austeritate care a apăsat cel mai greu pe umerii celor vulnerabili – pensionari
cu venituri mici, angajați din sectorul public, beneficiari de servicii sociale
– în timp ce marile privilegii ale statului au rămas, în bună parte, intacte.
Cifrele sărăciei nu s-au îmbunătățit sub guvernarea
sa. Dimpotrivă. Tăierile de cheltuieli sociale, înghețarea unor indexări și
presiunea fiscală relocată spre consumatori obișnuiți au adîncit inegalitățile
în loc să le reducă. Promisiunea de eficiență s-a transformat, în practică,
într-un transfer de povară de la cei care oricum nu mai aveau de unde tăia.
La fel de controversate au fost numirile. Cercul
apropiaților premierului a ocupat, rînd pe rînd, funcțiile grase de conducere
în instituții publice și companii de stat, adesea fără ca pregătirea sau
experiența profesională să susțină respectivele numiri.
Guvernul a funcționat cu o transparență minimă,
deciziile majore apărînd rar în spațiul public înainte de a fi aplicate, iar
consultarea cu societatea civilă sau cu partenerii sociali a rămas mai mult un
ritual decît un mecanism real. Poate cu excepția unei anumite societăți
”civile”.
În acest context, contribuția AUR la demiterea sa nu
poate fi minimizată. Partidul lui George Simion, cu o prezență parlamentară
solidă și lider în toate sondajele, a jucat un rol esențial în coagularea
majorității necesare moțiunii.
AUR a mobilizat nu doar voturi proprii, ci și o
presiune politică care a împins și alți parlamentari spre un vot pe care, în
alte circumstanțe, l-ar fi evitat. Performanța grupului AUR în această moțiune
confirmă că partidul a depășit faza de forță de blocaj și a devenit un actor
capabil să construiască majorități și să răstoarne guverne.
Celebrul cîntec „Adu caii, Simioane” a devenit
realitate: i-a adus pentru Bolojan!
România intră din nou în criză guvernamentală, dar e
plauzibil că aranjamentele partidelor cu Nicușor Dan sunt deja făcute. Ceea ce
rămîne clar este că Ilie Bolojan pleacă cu recordul unui vot istoric – nu în
sensul în care și-ar fi dorit.
Urmează plecarea foarte previzibilă și de la șefia
PNL. Deocamdată, la doar cîteva minute după cădere, a venit primul cuțit în
spate, de la un Cătălin Predoiu care s-a grăbit să clameze primul nevoia
rămînerii PNL la guvernare, contrazicînd decizia fermă a Biroului Politic
Național.
În cîteva ore i se vor alătura în mod cert vocile
restului partidului…
Autor:
Bogdan Tiberiu Iacob
Sursa:
Redactia
9
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu