ARHETIPURILE FRUMUSEȚII
în arta europeană din patrimoniul Muzeului de Artă
Cluj-Napoca
Pictură - Sculptură
6 mai – 14 iunie 2026
Muzeul de Artă Cluj-Napoca
(MACN), instituție de cultură care funcționează sub autoritatea
Consiliului Județean Cluj, organizează, în perioada 6 mai – 14 iunie
2026, expoziţia „Arhetipurile frumuseții în arta europeană din patrimoniul
Muzeului de Artă Cluj-Napoca”.
Frumusețea feminină, dar
și cea masculină, a fost și continuă să fie unul dintre subiectele ce
fascinează atât imaginarul artistic, cât și privirea profană a vieții
cotidiene. Desăvârșirea trupească a fost de-a lungul timpului considerată o
reflexie a perfecțiunii spiritului, tema arhetipurilor frumuseții fiind un
subiect predilect în toate epocile, pornind de la fertilele zeițe ale
neoliticului, până la idealul androgin al zilelor noastre.
Să ne întoarcem însă
privirea înspre frumusețea idealizată a secolului al XVII-lea, ce urmărea
îndeaproape toposul antic de reunire a mai multor fragmente desăvârșite în
același corp idealizat, respectiv în povestea lui Zeuxis ce pictase imaginea
Elenei din Troia din fragmentele a celor mai frumoase cinci femei din Crotona.
Amplasarea adecvată a rezultatului selecției vizuale în crânguri magice și
decoruri somptuoase era urmărită în legătură strânsă cu poezia și în general literatura
epocii, în așa fel încât delectarea mergea dincolo de plăcerea pur vizuală,
provocând în același timp și alte capricii senzoriale, urmărindu-se o
sinestezie a simțurilor.
Am ales această temă
pentru a pune în evidență o selecție din fondul patrimonial al muzeului
reprezentat de arta europeană, inaccesibilă publicului de aproape o jumătate de
secol. Tablourile reflectă un fragment din istoria culturală a comunității
clujene și înrudirea acesteia cu suratele mai mari din țară, respectiv cu
impresionantele colecții ale Muzeului de Artă din București, cea a
Brukenthalului din Sibiu sau a Muzeului Național de Artă din Timișoara.
Selecția tablourilor dorește
să poarte privitorul în lumea magic-mitologică a Seicento-ului
(Varotari, Liberi, dal Sole), cu mici accente de Settecento (Nazari) și Ottocento
(Károly). Primează imaginea frumuseții feminine surprinsă în crânguri fermecate,
în iatacul propriu sau în compania animalelor mitologice, însă printre acestea
a fost inclusă și frumusețea idealizată a unui tânăr efeb muzicant ce trece
dincolo de plăcerea pur vizuală, provocând imaginația auditivă a spectatorului.
Ioana Filipescu

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu