Gheorghe Piperea: „Numărul mare de decese, inexplicabile, sunt “întâmplătoare” doar pentru propagandă”

 

Ca să se înscrie în tiparele narațiunii plandemice, statele “civilizate” ale lumii au cheltuit zeci se trilioane de dolari, și-au sărăcit populația, punând-o în postura de victimă sigură a foametei și privațiunii energetice, și și-au distrus sistemele democratice, drepturile și libertățile despre care toată lumea credea că sunt eterne, imuabile, precum și încrederea în viitor. Cu toate aceste costuri, aceleași “civilizate” state retrăiesc valuri ale pandemiei, chiar mai mari și mai furioase decât valurile plandemice 1-6. De necrezut pentru idiocrație și pentru idioții utili, acolo unde procentele de “imunizare” au fost mai mari, numărul de teste pozitive este mai mare. Franța, Italia, Germania, Marea Britanie – toate au, de peste 3 săptămâni, peste 150 de mii de cazuri pe zi, peste 90% dintre infectări fiind în dreptul “imunizaților”. Țări cu procente mici de “imunizare”, ca România, au sub 10 mii de cazuri, și asta e recent, numai din ultimele zile, numărul zilnic de cazuri urmând a se “calma” zilele care vin. Iar țările sărace, “nedezvoltate”, care nu au bani de seruri și teste, au cifre neglijabile, care nici nu se raportează.

Notă: numărul mare de decese, inexplicabile, sunt “întâmplătoare” doar pentru propagandă și pentru enoriașii “științei” canonice, care nu suferă contraziceri. Pentru omul normal la cap și la emoționalitate, e clar ce se întâmplă.

E, și să vină acum faizăr să se laude cu o creștere a cifrei de afaceri cu 47%, cu profit de cca 10 mld dolari și cu pre-contracte de peste 3,5 mld dolari perfectate cu armata americană, pentru “imunizarea” din toamnă, este nu numai cinic, este destructiv pentru sistemul capitalist. Ce întreprindere e aia care se laudă cu profituri din nenorocirea lumii? Ce capitalism e ăla care se bazează pe rente, monopoluri și privilegii feudale? Ce sistem politic e ăla care obligă lumea la înțepare cu un ser inutil și nociv? Este clar, trăim în plină distopie, de vreme ce lumea “bună” continuă să aplaude acest model de “succes”…

Autor: Gheorghe Piperea

Să ne fi pierdut definitiv OMENIA?

Directivele ale PCR erau  doar imbolduri la fericire. Două dintre ele erau că în 1963 toate liniile ferate vor fi electrificate și cealaltă ne  mobiliza scriind că  în 1990  vom avea o productivitate  mai mare ca a Olandei.Vremea a trecut și puteți ”vedea” productivitatea „CFR-ului” sau  datoriile ce le face guvernul să plătească  câteva milioane de pensii cu adevărat amărâte.

     Dacă am ajuns aici,  firesc că ne bat gândurile negre. În acest secol care nu mai are sălbatici ci numai oameni școliți, un stat poate ataca și distruge un alt stat fiindcă ”așa vrea el” și lumea se uită pasivă la măcelărirea unui popor, ca la un film prost.

    Am mai rămas foarte puțini din cei ce s-au născut în Ultimul Război Mondial și avem încă imaginile atâtor oameni care nu cerșeau, că nu aveau unde le duce sau păstra ce primeau, așa că  din zecile de năcăjiți ce treceau prin ulița noastră  îi primeai cu un pahar de apă. Cei care mai aveau ceva pe lângă casă  făceai o zamă lungă de urzici cu mămăligă, hrana de bază pe atunci și zilnică deoarece  mulți nu uită cum erau  aruncați de ”sârmă” de pe vagoanele pe care circulau, cu boabele de mălai obținute. Totul era pentru un ”Bodapote” și poate că nu-l mai vedeai pe acel om cu care la masa ta ai mâncat împreună zama de urzici cu coleșă.

 La noi, vânătorii, sunt doar oameni care au responsabilități sociale, nu aflați vânători între oamenii simpli.

    Este o singură întrebare.  Animalelor sălbatice cărora le-am stricat  arealele s-au gândit careva să le amenajeze o baltă, un loc unde să bea apă?!

    Toma G. Rocneanu

 

Aforismul zilei - Helen Adams Keller

 

Un nou transfer la Minaur Baia Mare

Echipa de fotbal a clubului Minaur a mai făcut un transfer. Estre vorba despre un atacant portughez, Cassama Muacir. Este născut pe 24 noiembrie 1995.

A mai evoluat pentru Ponte da Barca, Gafanha, Amarante, Pedras Salgadas, Lori Vanadzor, Sertanense.

                                                                                           Cristi SOMESAN

SEMNAL LITERAR

 

ANTOLOGIA GENESIS,

Editura Globart Universum, MONTRÉAL, CANADA 2022,

Senior editor & coordonator: Johnny Ciatloş Deak

 

Apărută sub directa coordonare a Domnului Johnny Ciatloş Deak, Jurnalist, Membru al Uniunii Jurnaliştilor Independenţi din România, personalitate cunoscută a lumii literare mondiale,  antologia cuprinde interviuri cu scriitorii români, care lasă „amprente scriitoriceşti incontestabile asupra literaturii române contemporane”.  Știm cu toții că pulsul unei națiuni se măsoară prin pulsul culturii ei. În acest context  antologia surprinde magistral  starea conștiinței acestui popor, în această epocă tulbure și pandemică, marcată de absurd și violențe, în care e greu să fii creativ, departe de normalitatea unor valori adevărate. În acest export cultural mediatic,  încercăm din răsputeri să rămânem noi înșine, cu spiritul nostru curat și românesc.

GENESIS este o oglindă virtuală, în care ne vedem cum suntem, față în față cu noi înșine și cu ceilalți, oglindindu-ne în creațiile noastre, care vor rodi în sufletele cititorilor, dându-ne mâna în realizarea unui concept unic, în care „TOȚI suntem UNUL”. Antologia e rodul unei munci susținute, o construcție magnifică din piesele unui puzzle, din cărămizile care suntem, din care zidim un templu, fiecare cu scrierile lui, pe frecvențele proprii, adunați precum într-o horă a românilor, sub același crez, invocând soarele care a coborât în mijlocul nostru. Un rezonator în care, printr-o sinergie cosmică și pământeană deodată, prezentul ne-a adunat împreună, spre a fi buni români, aici la noi acasă și în lume.

Un proiect grandios, cu un puternic impact cultural asupra scriitorilor români, cu ecouri sublime în sufletul meu, motiv pentru care voi prezenta cât pot de succint trăirile și gândurile mele care m-au însoțit la citirea antologiei. Mă regăsesc între filele ei, păstorind cuvintele pe plaiuri românești, arând solul roditor al acestora, cu căutarea fizicianului, cu paşii tăcuţi ai intuiţiei, sub adierea copacului cosmic ce-mi scutură iubiri, pe care le culeg cu râvna ţăranului român, ce trage brazde adânci în căutarea propriei identităţi.

Un interviu generos,  care ne dezvăluie personalitatea fiecăruia din cei 40 de scriitori, dintre care eu cunoșteam doar 20. 40 de amprente pe cerul culturii românești, un prilej bun de a ne cunoaște între noi. Toate interviurile sunt impresionante, scrise de fiecare pe propria frecvență, generând ca într-o lucrare muzicală armonia sufletului românesc. Eu voi reda  doar  aspectele care  mi-au atras în mod special atenția, antologis fiind vastă și bogată în conținut.

Îi salut pe toți și mă bucur că formăm această minunată Familie Literară și sperăm să fim o masă critică pentru revigorarea culturii românești pe plan mondial, așa că vă îmbrățișez pe toți românește:

LUDMILA MACIUGA – ITALIA – din Republica Moldova, e fascinată de modul cum „imaginaţia poate deveni reală prin poezie. Şi ceea ce îmi imaginez în gând, mai apoi îmi iau de seamă că se împlineşte venind ca o surpriză binevenită, aşa cum şi acest interviu...”

AL. FLORIN ŢENE – ROMÂNIA este o personalitate marcantă a literaturii române, pentru care „cărţile sunt copiii mei, personajele din romanele mele sperând într-o viaţă în care adevărul învinge, aşa doresc ca cititorii să gândească şi să spere!” Frumoasă aspirație pentru viitorul culturii românești!

ÁRPÁD TÓTH – ROMÂNIA, un om cu „coloană vertebrală”, care iubeşte Divinul, vine cu un profund mesaj către cititor: „Dumnezeu ne iubeşte” şi ... „există o energie divină benefică în tot universul, care acţionează şi în fiinţa umană”.

LĂCRIMIOARA IVA – ITALIA ne împărtășește că a învățat  să țină „ritmul cu bătăile de inimă ale timpului şi acum apreciez valoarea fiecărei clipe!” Și o convingere: „Literatura va redeveni o artă, nu va fi doar un foc de artificii pe reţelele de socializare!”

VALERIAN CIOBANU – REPUBLICA MOLDOVA are o sinceritate debordantă: „Sunt simplu de tot. Încă sunt iarbă. Nu am ajuns să fiu fân. Mai sunt unul, care a venit în lumea asta de la arborele voievodului Ştefan cel Mare şi Sfânt”. Am scris despre creația dumnealui și mă bucur de reîntâlnire!

SIMONA MIHUŢIU – ROMÂNIA vine cu  dorință împlinită: „Mi-am dorit ca romanele să fie ca viaţa: să te poarte printre emoţii complexe, astfel încât lacrima să se întâlnească cu zâmbetul în paginile cărţii.” Apariţia primului său roman, „Fereastră spre mâine”, o compară „cu bucuria mamei căreia i s-a născut pruncul!”

MARIA PETRESCU – ROMÂNIA ni de dezvăluie direct: „îmi place cum sunt. Sunt aşa cum vreau. Iubesc, trăiesc, exist...  Nu vreau să fiu altfel” și ne aduce Motto-ul personal: „Viaţa este o carte de dragoste, de aventură sau dramă, cu paginile uneori lipite, de aceea nu eşti întotdeauna personajul principal.”

DELIA STAMATE – BELGIA ni se confesează:  „Am crescut până la 4 ani cu bunica mea, îmi citea poveşti mereu. Aşa am cunoscut lumea literaturii, a cărţilor”. Frumoasă reamintire ce ne-a deschis tuturor, cândva, setea de poveste!

AURELIA RÎNJEA – ROMÂNIA. Antologia e un prilej de a spune și altora gândurile mele: „Mă identific cu toată creaţia mea, în care amprenta sufletului şi-a aşezat gândurile cu iubire de Ţară, de poezie, de tot ceea ce este uman. Viaţa imaginară prin poezie este fabuloasă, acolo lumea este cum o creezi tu, îţi dă echilibrul şi liniştea lăuntrică. Stau de vorbă cu Poezia de parcă e Sinele meu, sau… Sinele e Poezia. O Fiinţă cosmică venită din altă lume în sufletul meu, spre a mă face să devin ceea ce sunt, să mă descopăr, să devin cu adevărat liberă, să văd lumea prin ochii ei sau mai precis prin ochii Lui Dumnezeu… atât cât m-a lăsat s-o văd”… „Poezia este o bucurie atât de necesară! Fiţi Poezie! Îmbrăcaţi lumea în Poezie! Lăsaţi-o să vă locuiască!”

KESSY ELLYS NYCOLLAS – ROMÂNIA, pentru care scrisul e o terapie și încă una extraordinară, zic eu. A fondat revista de literatură, cultură şi artă Luceafărul din Vale, publicaţie care apare lunar şi care se află în cel de al IV-a an de viaţă. „Totul a pornit spontan. Niciodată nu m-am gândit că o să ajung să fac asta, nu pentru că nu aş fi putut ci pur şi simplu, nu mă vedeam într-o astfel de postură, dar vedeţi dumneavoastră, noi oamenii nu vom cunoaşte dinainte, niciodată, calea pe care o să ne poarte destinul Planurile pe termen mediu şi lung le voi lăsa în grija divinităţii. Fără ajutor divin nu suntem nimic”.

AURELIA OANCĂ – ROMÂNIA scriind poezie, ni se confesează: „simt că am ajuns acolo unde mă simt acasă! Realul inspiră, iar imaginarul modelează compoziţia”… „Motto-ul meu ar fi: „Iubiţi-vă oameni!” Afirmații care te lasă fără cuvinte… Doar le asculți…

ALICE PUIU – ROMÂNIA, îndrăgostită de literatură, în special de poezie, dintotdeauna, recunoaște: „abia acum aştern pe hârtie tot ce am murmurat ca un etern descânt o viaţă întreagă. Fiecare carte înseamnă o pasăre pe cerul inimii, iar verticala umanităţii se clădeşte continuu printr-un zbor dezmărginit”.

TEODORA CHIRIC – ROMÂNIA vine cu un crez profund: „Ca să fii liber din toate punctele de vedere, de la trezire şi până la culcare, ia-L pe Dumnezeu în tot şi în toate” - „Aproape în fiecare creaţie menţionam Cuvântul lui Dumnezeu, căci doar El mi-a dat acest dar”.

TIMUR VASILE CHIŞ – ROMÂNIA ni se prezintă atât de frumos: „Sunt un poet cu un vers dedicat iubirilor târzii şi amintirilor din copilărie. Un poet îndrăgostit de viaţă şi de copilărie, un personaj al zilelor noastre, un poet al internetului”.

CRISTIAN BODNĂRESCU – ROMÂNIA. Prin personalitatea sa de scriitor realizează o poezie spirituală, „menită să fie o rugăciune pentru cei plecaţi spre lumină, dar şi pentru sufletele noastre, până la marea regăsire. Prima poezie am semnat-o la şapte ani, se întâmpla în oraşul Bacău. Imediat după plecarea bunicului Mihai pe drumul spre marea regăsire dumnezeiască, am simţit anumite trăiri. Din acel moment am ştiut că menirea mea în această trecere scurtă şi efemeră este poezia romantică şi lupta cu demonul”.

OLGA GRIGOROV – ROMÂNIA ne răspunde în versuri: „Mă întrebi cine sunt? Sunt bobul de rouă / Ce udă pământul şi-i dă viaţă nouă, / Sunt cântec de harpă, traseu către gânduri, / Solfegiu complet, iubirea între rânduri.” (din poezia Cine sunt). Pentru dumneaei, aspiraţia spre armonie, frumuseţe şi iubire între semeni rămâne un ideal. „Din păcate, în lumea reală întâlnim dezacorduri care viciază relaţiile interumane”.

VIOLETA BOBOCEA – ROMÂNIA, pentru care  „poezia este mit şi lumină, vis, dar şi dor neatins” și care ne aduce un mesaj: „Să nu renunţăm să căutăm frumosul în tot ceea ce facem: frumosul din suflet, acel copac din sufletul nostru...”

MARINELA BELU-CAPŞA – ROMÂNIA afirmă că „Tot ceea ce scriu porneşte din realitatea mea interioară, pe care o transpun pe hârtie” și o dorință: „Tare-mi doresc să fie înţeleasă poezia mea, care vorbeşte dincolo de cuvintele care se văd”.

IRINA VERA TEREBEŞI – ROMÂNIA ni se prezintă într-o continuă evoluție: „Sunt în fiecare zi o altă persoană, pregătită să primesc de la viaţă tot din ce aş putea învăţa” … „Îmi place să cred că noi, oamenii, suntem fire de iarbă în adierea  vântului... Îmi place să mă pierd printre frunze, să cred că am răsărit dintr-un mugur şi cresc... Mă leagăn în ritmul cântecului şoptit de anotimpuri...  Gândurile îmi sunt purtate de păsări peste munţi, dealuri”… „Un gând bun: Vă iubesc! Doar cu iubire se poate totul realiza!”

ELENA CĂPĂŢÎNĂ – ROMÂNIA. Pentru dumneaei, „există mulţumirea sufletească atunci când beneficiezi de inspiraţie divină şi eşti ghidat să scrii. Ca scriitor, ca om, sunt un simplu instrument în mâna lui Dumnezeu. Dacă El alege să cânte, prin mine, o partitură sau mai multe, pentru mine este o onoare şi o bucurie”.

FLORICA PĂŢAN – ROMÂNIA, frumoase reamintiri în care mă regăsesc și eu: „M-am născut în miezul unei duminici, în miez de iarnă, cu nămeţii cât casa şi percepeam zăpada albastră, poate de aceea iubesc albastrul cu toată simbolistica lui de puritate şi adevăr, iubesc miezul lucrurilor şi ideilor care vin spre mine cascadă, să le configurez într-un imaginar ce poate fi substanţă a realităţii. Poezia este un spaţiu metafizic al ideilor, confesiv, contemplativ şi adesea vizionar, un spaţiu recuperator al paradisului pierdut”.

COSTACHE NĂSTASE – ROMÂNIA ne aduce o  viziune personală: „Opera artistică poate fi asemuită cu umbra unui obiect, ea  poate fi mai mare sau mai mică, dar întotdeauna în preajma acestuia”…  Consideră că proverbul  „Să fii cu capul în nori, dar cu picioarele pe pământ” este „un percept valabil care poate servi drept ghid comportamental”.

ANGELA DUMBRAVĂ – ROMÂNIA ne împărtășește bucurii: „Ei bine, acum bucuriile le împărţim în porţii mici ca să ne ajungă pentru toată viaţa. Şi orice zi care vine şi suntem împreună este un motiv de imensă bucurie! Pentru mine cea mai mare bucurie este ca să scriu şi că prin scris am posibilitatea ca ceea ce am trăit poate să ajungă la atâta lume…”

LUCIAN DUMBRAVĂ – ROMÂNIA,  scriitor, artist, realizator de emisiuni radio, om de cultură, dar şi poet, cu  „o înclinaţie nativă care m-a adus în pragul obsesiei pentru cuvântul scris, încă din copilărie. Scriind, nu fac altceva decât să fiu eu însumi, Deşi aveam un mare complex când îmi ascultam vocea pe vreo înregistrare, am început promovarea poeziei prin recitări, atunci când am constatat că literatura suferă de ignorare şi am simţit că trebuie să fac ceva.

Nu am obiceiul să interpretez, caut doar să fiu cu versul, să-nţeleg starea poetului, să fiu acolo şi să citesc”… Îşi doreşte ca orice om rămas normal: „pace mondială, o pâine şi-un acoperiş pentru fiecare, bun-simţ social, curajul de a rămâne… umani… Un pic de bunătate, oameni buni!”

MUGUREL PUŞCAŞ – ROMÂNIA vine cu „o amprentă personalizată, un stil de scris propriu perfecţionat în timp”. Consideră că  „Un scriitor poate schimba prin scris şi comportament oameni, mentalităţi”… „Umorul e altă caracteristică a personalităţii mele”.

CAMELIA FLORESCU – ROMÂNIA, pentru care condiția de a scrie constă în conectarea la lumea sa interioară: „Scriu pentru că aşa îmi e bine în interior, aşa îmi găsesc echilibrul, ritmul, aşa aud clar dacă sunt corecte bătăile inimii… Cititul e un lucru pasional, e devorant, e aproape un exerciţiu obligatoriu dacă vrei să creşti, să urci, să asimilezi… Nu se potriveşte să spun că o anume carte m-a determinat să trec în tabăra autorilor.  Aş spune de fapt că am rămas în tabăra cititorilor şi scriu pentru că şi asta face parte din mine”.

DANIELA KONOVALĂ – ROMÂNIA, un om „care  vibrează la tot ce îl înconjoară şi a cărui singură patrie e iubirea. Aşa cum spuneam într-un poem de demult:„Eu sunt frumoasă noaptea, când e lună, / Când plouă şi când fluturii adorm”… „Eu scriu doar „fapte în direct” trecute prin filtrul inimii mele, prin suflet, îmbrăcate în metaforă”.  Se remarcă prin puterea de a selecta și de a nu vedea răul: „nu văd răul! Sunt conştientă de existenţa lui, dar văd doar partea bună, luminoasă în oameni şi în tot ce ne înconjoară.”

MIRCEA MARCEL PETCU – ROMÂNIA se consideră „un om obişnuit. Iubesc tot ce e frumos, copiii în special, cuvântul în particular, încercând să-i fac pe cei apropiaţi mie să înţeleagă că viaţa merită trăită respectând câteva norme: adevărul, înţelegerea, credinţa, iubirea. Lumea cărţii e un univers care construieşte, fiecare scriitor îşi lasă amprenta sa asupra lumii. El este un formator de suflete. Îşi clădeşte poezia pe temelia nisipurilor mişcătoare, într-o necontenită şi tristă unduire, asemenea păsării devastate de propriul ei ţipăt.”

CORINA LIGIA PĂTRAŞCU – ROMÂNIA ne prezintă volumul „E timpul iubirii”, editat de Libris Editorial Braşov, care i-a deschis larg ferestrele sufletului. „Acest volum a întregit podul de lumină care m-a unit cu adolescenta de atunci. A fost ceva magic. Ce mare bucurie... inefabilă bucurie”… „Atunci când scriu, uit de mine; nu mai există timp şi spaţiu. Mă regăsesc în esenţa sufletului meu, nu mai sunt în afara lui. În mine se face tăcere; şi atunci se deschide o poartă către o lume nouă, reală, plină de taine. În momentul acela, sufletul se revelează în splendoarea şi plenitudinea lui”… „Şi în viaţa de zi cu zi, reuşesc adeseori să fiu astfel. Recunosc, e mult, mult mai greu... că poezia nu este pentru oricine. Ea este o formă superioară de artă, de terapie. Cu o condiţie – să rezonezi cu autorul, cu inima şi sufletul lui…  Caut ritmul cel mai potrivit, pentru că am ales să dansez cu Viaţa”.

VICTOR MANOLE – ROMÂNIA, profund și demn, ni se destăinuie: „M-am dăruit scrisului în strai divin pur românesc până la desăvârşire, fiindcă îmi luminează sufletul, inima şi calea vieţii şi care permanent îmi face sufletul să vibreze. Plăcerea de a scrie poezie îmi marchează personalitatea şi echilibrul cu frumosul. Toate creaţiile mele, absolut toate creaţiile mele mă reprezintă, pentru că versurile sunt izvorâte din suflet şi din iubirea nemărginită faţă de lume şi clipe preţioase de iubire”.

MARIANA GRIGORE – ROMÂNIA, se consideră  „un om pentru care scrisul este oază de trăire din care beau aripi de fluturi, că să pot evada în zbor din cotidianul supraaglomerat în lumea neasfaltată a Universului” … „prin scrisul meu încerc să le dăruiesc... iubirea, picătură de dumnezeire care face din viaţă sens şi nu curgere efemeră”.

NINA LAVRIC – ELVEŢIA ne poartă pe arii de lumină: „E surprinzător de plăcut când baţi la Porţile Gândirii şi-ţi apropii sufletul de a zorilor lumină. Probabil asta e şi Fericirea cea Mare, când eşti înţeles, aşteptat şi te simţi necesar. Sunt aripile mele de zbor! Las să vorbească prin versul meu! Poeţii au fost şi vor rămâne mereu un far al iluminării cugetelor omeneşti!”

IRINA CRISTINA ŢENU – ROMÂNIA, căreia îi place să-şi asculte sufletul şi să-i transforme gândurile în cuvinte. „Mă inspiră iubirea, mă inspiră frumosul, mă inspiră oamenii, viaţa, natura...”

IOAN PARFENI – ROMÂNIA vine cu un motto personalizat:     „Amintirile voastre se creează acum. Faceţi ca acestea să fie frumoase!” … „Întreabă-te în fiecare seară dacă acea zi a fost cu folos sau ai trăit-o degeaba. Întreabă-te seara la culcare, ce ai făcut astăzi ca tu şi cei din jurul tău să fie fericiţi?!”

Pentru TRANDAFIR SÎMPETRU – ROMÂNIA, „Literatura e o floră delicată. Literatura noastră este o literatură tânără. Ca orice literatură tânără păstrează marea şansă. Pentru a o realiza trebuie însă să înţelegem mai bine că centrul de greutate al literaturii române nu este în trecut, ci în viitor, că valorilor deja constituite, se vor adăuga altele noi, dintre care unele foarte importante, de cert nivel european”.

MARA POPESCU-VASILCA – CANADA căreia dorinţa de a scrie  s-a conturat odată cu singurătatea „care m-a găsit, singurătate care mi-a dat timp de reflecţie.  Apoi, ideile care se perindau prin mintea mea şi dorinţa de a le aşterne pe hârtie au devenit din ce în ce mai insistente. Aşa am început să scriu” și un  motto încurajator:  „Învaţă să trăieşti luptând şi iubind!”

MARIA NEGOIŢA-POPA  – REPUBLICA MOLDOVA, se vede  „un izvor, oglindind în el anotimpurile trăirilor vieţii, alteori ca un soare, reflectând raze de lumină spre geamuri întunecate. Acum scrierile mele au rădăcini mai adânci, cu ramuri dând în rod, care-mi permit să ajung mai departe”.

FLORENTINA DANU – ROMÂNIA, prezentată prin cuvintele lui Trandafir Sîmpetru, preşedinte World Poets Association: „Florentina Danu poate fi lacrima timpului, poate fi toamna, poate fi marginea visului sau malul cerului, ea poate fi totul, acolo unde ne rătăcesc ochii…”…  „Versul său limpede şi curat ca un izvor, curge lin, aducând un iz de prospeţime acestei vieţi agitate” (Lăcrămioara Teodorescu, România).

NINA MACARI – ROMÂNIA este „mereu în căutarea şanselor de-a aprinde Lumina…, mereu antrenată în dialog cu Soarele, mereu în apărarea Dreptăţii …  Îmi place enorm POEZIA ca creaţie, dar mă simt confortabil în albia diegezei de orice gen: fie JURNAL, MEMORII sau ROMAN. Pe ultimul, totuşi, considerându-l cetate de retragere a sufletului meu, cu istorii descrise pe frunzari de nuci, cu triluri de păsări ce răsună ca o liturghie în codrii, între care se găseşte cuibul meu, atât casa părintească, casa copilăriei, cât şi casa pe care am construit-o cu mâinile proprii”.

MIHAELA CD – CANADA, scriitor, poet, redactor, cronicar, textier, promotor cultural, artist de pictură tradiţională şi digitală. Se consideră „un om căruia îi place mai mult să dăruiască decât să primească, un mare iubitor de oameni care trăieşte onest cu valori şi principii sănătoase, un om care nu vrea să plece din această lume fără să facă ceva pentru ea, un om care îşi strânge avuţii celeste şi nu pământeşti. Eu împreună cu soţul meu suntem convinşi că avem o misiune comună: să dăruim frumosul, să răspândim bunătatea, binele, să promovăm talente, să ajutăm pe alţii, să promovăm arta şi cultura în lume. Aceste lucruri vin din interiorul nostru şi din personalitatea noastră, care, desigur, se răsfrânge asupra celor din jur, anturaj, familie, prieteni. Nu putem să fim altfel sau altcineva, cred în bunătatea sufletului şi în puterea iubirii şi a exemplului pozitiv”. O misiune înțeleasă pe deplin, din care ați făcut un crez! Vă mulțumim că existați și că vă aduceți aportul la promovarea valorilor noastre românești!

Nu am făcut referire în cele de mai sus la conținutul creațiilor fiecăruia, nici nu am făcut o statistică a răspunsurilor sau problemelor cu care se confruntă fiecare, ci am ales aspectele cu care eu am vibrat alături de fiecare, într-o regăsire firească în preocupări și trăiri.

Am întâlnit la cei prezentați mai sus, sinceritate,  modestie, dorința de a comunica, credință, multă muncă și dăruire!

Remarc înalta ținută axiologică, conceptuală, literară și grafică a antologiei. Rezonanțele ei continuă, zidesc și păstrează energiile cuvântului românesc, luminându-ne identitatea. Ne invită în continuare tacit la reflecții și la asumarea continuă a vieții prin scris - parte vizibilă a universului de tăceri din fiecare - care își găsește aici locul, într-o atmosferă crepusculară, cu iluminări profunde, prin sublimarea limbajului literar. O exuberanță creativă, care arată că românii încă mai scriu, încă mai au sufletul curat, având nevoie de magia scrisului în viețile lor, ca de o respirație.

Domnule Johnny Ciatloş Deak sunteți pentru noi un ziditor! Prin dumneavoastră am ridicat un templu din cuvinte, într-o cultură, una autentic românească, ce se integrează cu demnitate în cea universală. Sunteți o bucurie și ne-ați oferit bucurie, bucuria acestui frumos Împreună! Dumnezeu să vă binecuvânteze și să vă dea energia necesară împlinirii proiectelor viitoare!  Dumnezeu să binecuvânteze pe românii de pretutindeni și România!

 

Cu  prețuire, Aurelia Rînjea

Membră a USLR și a World Poetry Association, România.

 

 

Evanghelia de Duminică: Minunile arată marea bunătate a lui Dumnezeu faţă de noi

Duminica a 7-a după Rusalii (Vindecarea a doi orbi şi a unui mut din Capernaum) Matei 9, 27-35

În vremea aceea, pe când trecea Iisus, doi orbi se țineau după El, strigând şi zicând: Miluiește-ne pe noi, Fiule al lui David! Iar după ce a intrat în casă, au venit la El orbii şi Iisus i-a întrebat: Credeți că pot să fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne! Atunci S-a atins de ochii lor, zicând: După credința voastră fie vouă! Şi s-au deschis ochii lor. Iar Iisus le-a poruncit cu asprime, zicând: Vedeți, nimeni să nu știe. Dar ei, ieșind, L-au vestit în tot ținutul acela. Şi, plecând ei, iată au adus la El un om mut, având demon. Şi, fiind scos demonul, mutul a grăit. Iar mulțimile se minunau, zicând: Niciodată nu s-a văzut așa ceva în Israel. Dar fariseii ziceau: Cu domnul demonilor scoate pe demoni. Şi Iisus străbătea toate cetățile şi satele, învățând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împărăției şi vindecând toată boala şi toată neputința în popor.

Suferințele semenului nostru nasc în noi sentimente de compasiune, de milă, fie că vorbim de o neputință a trupului sau a sufletului. Însă, atunci când vorbim de neputința celor două simțuri, vederea și glăsuirea, durerea este cu atât mai mare.

Despre aceste neputințe, orbirea trupească, dar și imposibilitatea de a vorbi (muțenia), care sunt cu siguranță suferințe grele, atât pentru cel care poartă povara lor, dar adesea și pentru cei apropiați, care se văd nepu­tincioși în a oferi vindecare sau alinare, aflăm în Sfânta Evanghelie citită azi.

Mântuitorul revine în Capernaum, sat vechi de pescari, aflat pe malul de nord al Mării Galileei, unde, după ce a înviat pe fiica lui Iair – mai marele sinagogii și vindecase femeia bolnavă de 12 ani, lumea Îl înconjura pentru învățătura și minunile Sale.

Aici, El întâlnește doi orbi, despre care Sfântul Evanghelist Matei ne mărturisește că „se țineau după El, strigând și zicând: «Miluiește-ne pe noi, Fiule al lui David»”, fapt ce ne îndrep­tățește să credem că neputința lor fizică, orbirea, le pricinuia multă durere şi chiar disperare. Cele două verbe folosite de Evanghelistul Matei (se țineau după El strigând) ne arată, pe de-o parte, insistența lor, iar pe de altă parte credința cu care ei s-au apropiat de Domnul, credință ce avea să fie răsplătită prin tămăduire.

Deși nu se puteau orienta, ei căutau orientarea spre eternitate, după cum amintește Mitropolitul Antonie Plămădeală într-unul din frumoasele cuvinte: „E rea orbirea fizică, dar e tot atât de rea orbirea spirituală, orbirea minții. Cea dintâi te privează de orientarea în lumea aceasta și de frumusețile ei; cealaltă te poate priva de orientarea în eternitate și de frumusețile ei”.

Observăm, de asemenea, că actul propriu-zis al vindecării a presupus o conlucrare din partea lor, expus în Sfânta Evanghelie printr-un scurt dialog pe care Domnul l-a avut cu ei: „Credeți că pot să fac Eu aceasta? Zis-au Lui: Da, Doamne! Atunci S-a atins de ochii lor, zicând: După credința voastră, fie vouă!”.

Cu privire la această scurtă convorbire, Sfântul Ioan Gură de Aur ne învață că „Domnul a grăit așa că să le întărească credința, ca să le arate că au și ei partea lor de merit la săvârșirea minunii și ca să le dea mărturie că n-au fost lingușeală cuvintele lor”.

Astfel, în chip minunat, cei doi orbi sunt vindecați. După vindecare, ei primesc un cuvânt greu de înțeles, dar mai ales de înfăptuit: „Vedeți, nimeni să nu știe!” Uneori, pare o aparentă contradicție a ceea ce întâlnim în cazul altor vindecări săvârșite de Mântuitorul, când spune: „Întoarce-te în casa ta şi spune cât bine ţi-a făcut ţie Dumnezeu” (Luca 8, 39). În realitate, Domnul ne învață să nu ne lăudăm pe noi înșine, ci chiar să oprim pe cei ce vor să ne laude, dar dacă lauda și slava se referă la Dumnezeu, nu numai că nu ne oprește, dar ne și poruncește să o facem, după cum mărturisește Sfântul Ioan Gură de Aur: „Iar ei, ieșind, L-au vestit în tot ținutul acela” (Matei 9, 31).

După ce au recunoscut prin mărturisire pe Domnul, le era aproape imposibil să nu devină recunoscători. Credința drept „certitudine despre existența lui Dumnezeu” (pr. Dumitru Stăniloaie) chiar în fața lor îi transformă în misionari. Cei doi orbi sunt pentru noi, care adesea suntem nerecunoscători față de aproapele nostru, cu atât mai mult față de Domnul, nişte exemple pilduitoare. Adevărata lecție de pedagogie însă o regăsim în atitudinea Mântuitorului cu privire la modul în care trebuie să căutăm a săvârși fapta cea bună: cu discreție, căci abia „după ce au intrat în casă”, Domnul îi vindecă, iar nu de față cu mulțimile.

Într-o societate în care „PR”-ul, reclama, spectacolul, dar și diferitele rețele de socializare, mass-media etc., folosite fără discernământ, tind să ne fie prea mult „apostoli” ai faptelor bune, trebuie să luăm aminte că binele se săvârșește în liniște.

În cea de-a doua parte a Evangheliei de azi ni se prezintă o altă vindecare: vindecarea unui mut stăpânit de demon. De data aceasta însă, între Mântuitorul și cel suferind nu are loc un dialog, deoarece acesta nu se afla în starea sa firească, nu suferea de o boală patologică propriu-zisă, o boală ce se putea vindeca de către medici, ci era vorba de o boală sufletească pe care o cunoaștem sub denumirea de demonizare, fapt care este adus de către alții spre vindecare, probabil rudenii sau prieteni care din compasiune și iubire caută vindecare pentru cel neputincios, aceştia rămânând anonimi binefăcători și partici­panți la minunea vindecării.

Mântuitorul înlătură cauza suferinței, iar efectul se face vădit îndată, omul din nevorbitor devenind vorbitor, iar noi fiind îndrep­tățiți să credem că după ce mutul a început a glăsui, L-a slăvit pe Cel ce-i dăruise vindecare, asemenea celor doi orbi, devenind și el fără îndoială mărturisitor al Domnului, iar cuvintele Prorocului Isaia s-au împlinit: „Atunci se vor deschide ochii celor orbi și urechile celor surzi vor auzi” (Isaia 35, 5).

Deși vindecarea acestui om atrage ura fariseilor, Mântuitorul „străbătea toate cetățile și satele, învățând în sinagogile lor, propovăduind Evanghelia Împă­răției și vindecând toată boala și toată neputința în popor” (Matei 9, 35), spre a ne arăta pildă de bunătate în stăruința faptelor bune, iar „dacă faci bine semenilor tăi nu de ochii lumii, ci de dragul lui Dumnezeu, atunci să nu încetezi a face bine orice ți-ar face oamenii, ca să-ți fie mai mare răsplată!” (Sfântul Ioan Gură de Aur).

Deseori se întâmplă ca în viața de zi cu zi să fim cuprinși de neliniști, frământări, nelămuriri. Uneori avem impresia că, văzând cu ochii trupului, am putea rătăci, umblând încoace și încolo, în ceață sau beznă, sub povara durerilor și frământărilor; dar dacă privim cu luare aminte măcar la o simplă floare care caută lumina soarelui, cu atât mai mult nouă ni se propune să căutăm lumina vieții la Domnul luminilor, Mântuitorul Iisus Hristos. Ca și cei doi orbi din Evanghelia acestei duminici, „să ne ținem după Domnul și să strigăm”; mărturisind credința în puterea Sa și Duhul lui Dumnezeu, Mângâietorul, Cel ce știe taina sufletelor noastre, ne va dărui izbăvire din toată nevoia și necazul.

Minunile despre care aflăm în Sfânta Evanghelie ne arată marea bunătate și iubire a Mântuitorului față de noi, oamenii, pentru care El Însuși S-a făcut Om și S-a jertfit ca omul să aibă viață şi încă din belșug să aibă.

Pr. Ioan Augustin Pîrlea – 31 Iulie 2022

Fotografia zilei - Negru&Alb

 

Evenimentele zilei din 31 iulie 2022

 Evenimente ale zilei 31 iulie

904: 

După trei zile de asediu, Salonic cade în mâinile sarazinilor, care distrug orașul.

1009: 

Pietro Boccapecora devine Papa Sergiu al IV-lea, al 142-lea papă, succedându-i Papei Ioan al XVIII-lea.

1227: 

Începutul creștinării cumanilor și brodnicilor (31 iulie 1227 - 21 martie 1228).

1423: 

Cu victoria în Bătălia de la Cravant împotriva Franței și a Scoției, Anglia a atins apogeul succesului său în Războiul de O Sută de Ani.

1431: 

Prima atestare internă a orașului Piatra Neamț.

1498: 

În cea de-a treia călătorie, Cristofor Columb devine primul european care descoperă insula Trinidad.

1917: 

Primul Război Mondial: Începe Bătălia de la Passchendaele, care a avut ca obiectiv controlul asupra satului Passchendaele (astăzi, Passendale) de lângă orașul Ypres din Flandra de Vest, Belgia.

1919: 

A doua renunțare la tron a Prințului Carol al României (revenit la 20 februarie 1920).

1919: 

Adunarea Națională Germană adoptă Constituția de la Weimar.

1932: 

Partidul Național Socialist German al Muncitorilor câștigă peste 38% din voturi la alegerile din Germania.

1936: 

Comitetul Olimpic Internațional anunță că Jocurile Olimpice de vară din 1940 se vor desfășura la Tokyo. Totuși, jocurile au fost anulate din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial.

1944: 

Scriitorul și aviatorul Antoine de Saint-Exupéry se lansează într-un zbor de recunoaștere deasupra Mării Mediterane; avionul său este doborît și Antoine de Saint-Exupéry este considerat de atunci dispărut.

1954: 

Franța a recunoscut autonomia internă a Tunisiei.

1954: 

Prima ascensiune pe K2, de către o expediție italiană condusă de Ardito Desio.

1957: 

A intrat în funcțiune primul reactor atomic românesc.

1976: 

NASA publică faimoasa fotografie „Fața de pe Marte", făcută de Viking 1.

2006: 

Fidel Castro dă puterea în mâinile fratelui său, Raul Castro.

Celebrări 31 iulie

1950: 

A fost născut Alexandru Vlad.

1944: 

A fost născut Geraldine Chaplin.

1965: 

A fost născut Joanne K. Rowling.

1914: 

A fost născut Louis De Funès-FOTO.

1912: 

A fost născut Milton Friedman.

Comemorări 31 iulie

1784: 

A murit Denis Diderot.

1944: 

A murit Antoine De Saint Exupéry.

1556: 

A murit Ignatiu de Loyola.

1914: 

A murit Jean Jaurès.

1886: 

A murit Franz Liszt.

2000: 

A murit William Keepers Maxwell.

1986: 

A murit Iustin Moisescu.