Mai zilele
trecute m-a căutat un prieten vechi şi primul lucru pe care l-a făcut după ce
s-a dat jos din maşina personală a fost o înjurătură la adresa drumului Baia Mare
– Lucăceşti: „De ce naiba toţi se laudă cu repararea şoselelor şi odată cu
sosirea primăverii „rasar” şi gropile mai ceva ca luştele în pădure?!” E drept
că am zâmbit şi i-am spus că în schimbul gropilor tot ne-am ales şi noi românii
cu ceva, îi avem pe „regii asfaltului”cu maşinile lor puternice la purtător,
ceea ce-i fac nepăsători la „drumurile noastre toate”, vorba şlagărului şi la
faptul că tu, om de rând trebuie să mergi în service aproape săptămânal cu
toate că plăteşti atâtea taxe de drum şi pentru drumuri.
Dar despre
altceva doream să vorbesc, despre faptul că inclusiv „clanul Becali” şi-a dat
seama că intrarea în politica de vârf îţi dă o imunitate atât de puternică încât
poţi să scapi de „greşelile tinereţii”, de orice infracţiune cu iz penal, motiv
pentru care Gigi Becali s-a aliat cu „fratele mai mare”(cum îi place să-l
alinte pe europarlamentarul Corneliu Vadim Tudor) formând „PNG + PRM” iar vărul
său Ioan Becali afirmând mai dăunezi că se gândeşte serios să candideze la
Primăria capitalei. Atât Gigi are probleme cu justiţia, în ceea ce priveşte
dosarul „valiza” cât şi verii lui, Victor şi Ioan Becali, nişte geambaşi de
fotbalişti, care pe deasupra îl mai trage în jos şi pe Gică Popescu. Cu un
limbaj primitiv, aceşti analfabeţi multimilionari, sfidând justiţia ne sfidează
totodată şi pe noi cei care credem în legile (bune sau rele)ţării şi le
respectăm vrând-nevrând. Sunt foarte curios dacă vor ieşi la iveală sumele care
le-au intrat în buzunare fără să plătească impozite şi taxe la stat şi dacă vor
plăti cu închisoare pentru acest trafic de fotbalişti pe pieţele occidentale.
Nu cred că am o problemă dacă afirm că
revenirea salariilor bugetare la nivelul din anul 2010 se va realiza, deoarece totul are un scop
electoral, iar când scopul este acesta orice se poate înfăptui în România. De
parcă bugetul statului este propriul buzunar, al celor aflaţi la putere...
Numai că inflaţia şi preţurile care cresc mai ceva ca Făt-Frumos nu o să-mi
permită decât să-mi cumpăr strictul necesar la fel ca înainte şi nimic mai
mult. În schimb mă enervează zgomotul şi tot tam-tam-ul care se face în jurul
acestei măsuri îndreptăţită.
Dacă mă îngrijorează ceva cu adevărat este
faptul că într-o statistică UE aflăm că în România 48,7% dintre copii sunt
ameninţaţi de sărăcie. Factorii care determină această situaţie ţin de lipsa
locurilor de muncă, ineficienţa serviciilor sociale, lipsa de perspective.
Referitor la lipsa de perspective îmi amintesc cum după 1990 toate bogăţiile
ţării le-am vândut pe bani mărunţi, iar cu sumele încasate n-am făcut nimic
pentru viitorul copiilor noştri, n-am creat locuri de muncă, n-am îmbunătăţit
sistemul de sănătate, nu ne-a preocupat aşa cum trebuie educaţia copiilor
noştri. Am vândut fabrici, uzine, apa minerală, petrol, telefoanele, pădurile,
inteligenţa românească, iar acum vrem să dăm şi aurul de la Roşia Montana. Mai
mare ruşinea! Poate că în ceasul al 12-lea cei din Casa Poporului se vor gândi
mai bine înainte de a introduce cartela de vot şi la acest ultim obiectiv.
„Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă!”( la porţile
occidentalilor).
Gelu DRAGOŞ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu