(Pilule fără efecte
secundare)
1.Simptomul cel mai evident al
degenerării rasei umane este acela că în lume nu se mai tipăresc manuale de
decenţă şi bun simţ, aşa că tiparului îi este tot mai ruşine de ceea ce-i silit
să facă;
2.Plictiseala – o formă de boală
fără vreo cauză precisă, dar care cauzează o droaie de neplăceri celor ce nu
suferă de ea;
3.Şi totuşi, un om plictisit este
infinit mai uman decât unul plictisitor!;
4.Omul cu adevărat înţelept ştie că
trebuie să aleagă calea cea mai lungă care duce la cimitir;
5.Aleile din cimitire nu-s făcute ca
muritorii să se plimbe pe ele cu plăcere;
6.Cimitirul – punctul de întâlnire
dintre timpul de-acum şi timpul de-apoi;
7.Există încăpăţânări umane în faţa
cărora până şi Dumnezeu se dă bătut;
8.A fi profund uman înseamnă a
aproba tot ce este subuman şi a respinge tot ce este suprauman. Iisus, prin
urmare, a fost crucificat de această dementă axiomă a umanismului;
9.Idealul democraţiei originale: Tot
mai mulţi cetăţeni să fie cineva, fără ca pentru asta să facă ceva;
10.Oamenii care vor totul, ajung să
se dea în vânt după nimicuri;
11.Până şi lichelele îşi au un cod
al breslei, potrivit căruia onoarea este un moft, invidia o necesitate, iar
trădarea un act de eroism;
12.Chiar şi ticăloşia işi are
rataţii ei;
13.Morala făţarnicului: Pentru ca în
conţinut să poţi face pe placul inimii tale, trebuie să ai mare grijă ca în
formă să faci pe placul celorlalţi;
14.Esenţa politicii româneşti:
Întotdeauna să le faci celorlalţi ceea ce ţie-ţi displace;
15.Axioma care stă la baza
concursurilor româneşti de promovare: Scrisul zboară, vorba bine pusă rămâne şi
alesu-i o minune;
16.Şcoala este acea instituţie
educativă din care educaţia şi-a luat zborul, iar studiul a fost trimis la
plimbare;
17.Tot mai mulţi elevi sunt
într-atât de ocupaţi cu pregătirea temeinică pentru viaţă, încât e de mirare că
mai au timp să treacă pe la şcoală;
18.Cândva familia a fost celula de
bază a societăţilor în formare. Dar azi, când societăţile s-au plictisit de
monotonia închegării, familiile ţin morţiş să se înfrupte din divertismentele
datorate nestatorniciei, pentru că numai pe această cale vor putea bea până la
fund paharul descompunerii;
19.Fiecare om are în trecutul său
anumite fapte pe care vrea să le dea uitării şi pe care binevoitorii ţin să i
le reamintească;
20.Tot timpul viaţa este la un pas
de moarte, cu toate că prin modul lor de-a fi, distanţa dintre ele este
stabilită de taina infinitului;
21.Până la conştiinţa morţii, omul
are nevoie de cunoştinţe temeinice despre viaţă;
22.Unii oameni merită aprecieri nu
pentru cauza pe care o slujesc, ci pentru exemplaritatea cu care i se
devotează;
23.Dezgustul faţă de viaţă este
aidoma unui deşert, a cărui monotonie este întreruptă doar de monotonia gândurilor
îndreptate spre moarte;
24.Doar oamenii care trăiesc demn au
şansa de-a deveni martiri ai nedemnităţii;
25.Cu adevărat curajos devine doar
acela care ajunge să-şi cunoască propriile laşităţi.
George
Petrovai
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu