Rugăminte
Nu cumpăr nimic,
Dar nu-ți fac niciun
rău –
Am intrat să mă-ncălzesc
La blândețea
surâsului tău…
Afară e-un vânt costeliv
Ce duce-a pieire și-a
boală –
La tine miroase-a uitare de timp,
Când lumea e tristă și
goală…
De aș găsi ușile deschise,
Aș intra-n cămara ta
de vise;
Ți-as pune pe masă o
floare de gând
Și te-aș face mesteceni s-auzi fremătând…
Dar ,ia, îmi văd de drum hoinar,
Fată cuminte de la bar !
Te-or întreba de după gard:
Li-i spune că a fost Ronsard…
Cum sunt sărac,ți-aș oferi
O pernă de azur să-ți
pui obrazul;
Umplută cu poemele mele ar fi
Și te-ar feri de tot
necazul.
Baden / Octombrie 2012
Trandafir pentru
Ancuţa
Noiembrie cu amintiri
Ancuței mele îi
plăcea
Apa cum sună s-o audă;
Și fricile, și visul rău
Căsuței i-ar fi dat
ocol,
De vreun vâlcel s-ar fi-ndurat
La noi în curte ca să curgă…
Cum eu plecat și
stând cu treburi –
Ce crunt mușca
singurătatea
Din tremurânda ei sfială!
Și-o liniște cu ritm barbar,
Ce se ivea de la o vreme –
Cum îi turna în suflet jar!
Un clipocit zglobiu de apă –
Ca un vecin de omenie:
“Ce mai faci, bade Andrian?”
“E timp frumos, lele Mărie!”
Dar prea am stat printre străini…
Și-n vis, vreo apă,
tot stătândă…
Zăcea în balta ramolită
Un nufăr alb, atât de alb!
(Corabie fără catarg!)
Și m-am întins, și-am dat să-l prind…
Dar tot s-a fărâmat în palmă…
Ce semn destinul îmi dădea!
Și-am înțeles cu-ngrijorare:
Curatul nufăr a fost ea…
Și eu, la fel, rămân
uitat,
Privind și prins de
nostalgii
La mișcătoare
limpezimi…
Mă răscolește piatra
udă –
Ancuței mele îi
plăcea
Apa cum sună s-o audă.
Baden / Octombrie 2012
Culoarea numelui
Strigă-mă cu glasul iubitei –
şi-o să-mi treacă de dor!
Pe culoarea numelui meu
a turnat praf alb din cupe de flori
şi-a făcut un poem cu aripă
îndulcit cu gândul ei de-o clipă…
Oare câte silabe s-adun
ca să pot să cunun o boare de nor
cu-n future-n zbor?!
Tot neamul ei mă numeşte la fel;
prietenii iarăşi rostesc îndulcit
numele meu de ea făurit…
Parcă-i aud cum mă cheamă prelung
cu alean, de dincolo de-Ocean:
- Ne –li –aaan
!
Baden /29 iunie 2011
Prin necosite ierburi
Prin necosite ierburi și
cu flori
Durere-i să te plimbi făr-o iubită;
Frumos s-a dat și
sete de frumos –
Pustiu-nghite ploi într-o clipită.
Din umbra umbrei, Doamne, mă veghezi
Și jarul din
rărunchi mi-l lași aprins…
Mă duce soarta parcă dinadins
Prin umbre de aluni, coline verzi…
Strecoară-mă prin gene cu candoare
Și pune gard durerii
ce mă doare –
Sunt doar plămada Ta, o știu
prea bine
Și Însuți Tu Te chinuiești prin mine…
Încerc să-nving hățișuri nepătrunse –
Îndrăgostește-mă de
Tine, Doamne Iisuse,
Zidește-mă-n iubirea
ta cea mare,
Din țesătura ei să
nu mai am scăpare…
Dar zică unii ce vor vrea să zică –
Din tainițe de vremi
mă cheamă, mă invită –
Prin necosite ierburi și
cu flori,
Durere-i să te plimbi făr-o iubită.
Baden / Iulie 2012
NOTA:
Va invitam sa
deschideti pagina cu creatia poetului:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu