marți, 25 iunie 2013

Doina Cătunescu, de 40 de ani şlefuitor de suflete şi caractere

PORTRET DE DASCĂL

 Pentru foarte mulţi şcolărei, cea care ocupă un loc special în suflet şi în gând rămâne, şi peste ani, doamna învăţătoare.
Acum, la sfârşit de an şcolar, mii de ochişori privesc cu nostalgie mâinile blânde care i-au învăţat să scrie primele cuvinte, care i-au îmbrăţişat când erau trişti. Mii de priviri se îndreaptă spre chipul luminos al celei care i-a învăţat să fie oameni adevăraţi şi curajoşi în orice situaţie. În fiecare sufleţel există un ghem de emoţii ce greu vor putea fi stăpânite, când despărţirea de doamna învăţătoare va fi inevitabilă. Viaţa merge înainte şi o nouă experienţă îi aşteaptă din toamnă.
23 de ani învăţător la Şcoala "Lucian Blaga"
Nostalgici nu sunt doar elevii care se despart acum de doamna învăţătoare, de doamna dirigintă, de cei mai dragi profesori, ci încărcaţi cu mult mai multe emoţii sunt cei de la catedră, care azi îşi iau rămas-bun de la o viaţă dedicată şcolii şi sutelor de elevi care le-au trecut prin mâini. În prag de pensionare se află şi învăţătoarea Doina Cătunescu, de la Şcoala "Lucian Blaga" Baia Mare. La catedră am găsit un chip vesel, care ştie să fie blând atunci când cei mici au nevoie de alinare, dar şi serios când vine vorba de disciplină şi rigurozitate la lecţii. Este în învăţământ de 40 de ani, iar munca la clasă, alături de cei mici, i-a adus de-a lungul timpului multe satisfacţii. "Am terminat Liceul Pedagogic în 1973, la Zalău. Am fost timp de trei ani educatoare la mine în sat, pentru că nu erau posturi de învăţătoare. După o vreme, am mers într-un alt sat, am fost un an învăţătoare, dar, din păcate, postul s-a desfiinţat. Am primit un alt post de educatoare, într-un sat unde eu nu puteam face naveta şi am renunţat. Una dintre surorile mele era deja în Baia Mare şi m-a chemat să vin aici. Venind în alt judeţ mi-am pierdut titularizarea şi nici nu m-am putut înscrie la concurs pentru titularizare, aşa că patru ani de zile am fost pedagog la Şcoala de Alimentaţie Publică. În 1981, sistemul a dat voie tuturor să se înscrie la titularizare şi atunci m-am prezentat şi eu (am obţinut a doua medie pe judeţ) şi am optat pentru Şcoala Nr. 21 ("Alexandru Ivasiuc"), care era proaspăt înfiinţată. După Revoluţie, m-am transferat la Şcoala "Lucian Blaga" şi de atunci (de 23 de ani) sunt dascăl în această şcoală."
S-a înscris la Liceul Pedagogic fără ştirea părinţilor
A iubit atât de mult profesia de dascăl, încât în clasa a X-a, Doina, fără ştirea părinţilor, s-a transferat de la liceul unde era, la Liceul Pedagogic. A dat diferenţe şi probe practice, pentru că avea un singur vis, să ajungă învăţătoare. "Părinţii au fost supăraţi pe gestul meu. Eram patru copii şi nu era uşor să ţii atâţia copii în şcoală şi internat ş.a. Le-am promis că voi învăţa să am bursă şi aşa am dres situaţia în care îi pusesem", mai spune doamna învăţătoare. Emoţionată până la lacrimi, învăţătoarea Doina Cătunescu mărturiseşte că, dacă ar fi să o ia de la zero, ar alege din nou această profesie. "A fi învăţător e un lucru minunat. Nu am vrut să fac facultate, deşi surorile mele m-au îndrumat şi mi-au promis că mă vor sprijini. Am dorit să lucrez cu copii mai mici. Mi se umple sufletul de bucurie când văd cum cresc sub ochii mei. Anul trecut, de 8 Martie, un fost elev de-al meu, azi director la o mare companie, a venit cu flori la d-na învăţătoare. Ce poate fi mai frumos, ca peste ani, să ai elevi care să-şi aducă aminte de cea care i-a învăţat să scrie şi să citească", spune învăţătoarea.

                                                                                    Alina ANDREICA


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu