HĂRŢI NEŞTERSE

                                                                                                        de Gelu Dragoş  

Prin titlul volumului „ALBASTREI LONDONEZE” şi poemul emblematic „Albastrei londoneze”, românismul se vede prin „...hărţi neşterse...” , „sânii sângelui albastru mamă libertate” (Regelui Mihai I al României şi sforarilor roşii României şi din Revoluţia Română,

Decembrie 1989), „librăriei din San Francisco,” (Pictopoezie), „încălecat rege Ferrari/

rege latin.// (Păduri roşii), „...fluctuantă variantă/ sub cote de litere// cusururi albe-roşii întreţinute///diamante////g, ga, ga/////ruşii ne cântă teritoriul nostru din guzlă străin lor...//////” , „...exterioare valve identitate flancată intimidării plonjată/mixte stârniri demodate poduri peste râul Lăpuş ca pentru iubirea noastră limbă”.// (Iubitei D. frumuseţe manierată).

         Dragostea lui Vasile E. Lupşe pentru poezie ţine de un respect al Limbii române. Poetul Vasile E. Lupşe din Coruia m-a invitat să scriu despre poemele lui şi am început să mă minunez de ce metafore poate să aibă: „roboţi asurzesc auzul liniştii” (Destrămate rame de oglinzi), „fructe cu rujuri” (Toamnă japoneză) şi un război pe care l-am câştigat.

          Poetul Vasile Lupşe are „IQ-urile/ noastre // de /// deal////”, dar de fapt el stă la şes, în Coruia. Din cele opt poeme mi-a plăcut în mod deosebit, Haiku-ul: „ Soare fierbinte joc —/dealul lasă curcubeu// pe drumuri line.///

         „Scriu cuvintele întregi / şi dincolo de iniţiale şi fără orice fel de puncte//” (Neprescurtare număr multiunghiuri de vedere)

 şi atunci iniţialele vin din Maramureş şi apoi de la noi de aici din Carpaţi, şi continui cu „garoafa românească vază braconată” iar titlul este mai mult decât sugestiv (Iubitei D. frumuseţe manierată).

          Până la urmă Vasile E. Lupşe, în modestia lui, director de editură EDGE, a scris peste nouăzeci de poeme la care ţine, numindu-le dubla realizare a vieţii lui. Faptul că a realizat o carte „ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNEASCĂ, ALBASTREI LONDONEZE” în 2006 urmată de „ALBASTREI LONDONEZE”, 2012, îl onorează şi mă face să simt sincronic. Revenind la poezia lui Vasile E. Lupşe, îmi aminteşte puţin de Iosif Hamza prin versurile „pragurile îmbinatelor culori/folii de intensive careuri istoria curajoasă//” (Iubitei D. frumuseţe manierată). În poemul„Satule strâns de mâini Coruia”, autorul transmite singurătatea prin versurile „satule eşti atât de sărac/încât nu poţi fi mai bogat cu mine” şi-mi aminteşte de poezia lui Nicolae Labiş: „N-am mai trecut demult prin sat”.

           Dacă o să-i citiţi poemele o să aflaţi că de fapt femeia pentru el înseamnă „Scurt popas/ femeia-i arta-i de-al înşela // cântec prelung rid cuvânt demoda./// (Scurt popas). Iubind profund, a scris un poem cu dedicaţie Mirelei Pop, „Iubirea, iubito”:

Nu se vor pierde lacrimile noastre suprafeţe erodate

oricât de îndepărtate ar fi, iubire, rămânere,

spaţiului eu, timpului tu, spaţiului tu, timpului eu,

prinţesă cu ochii con de brad

prinţesă frumoasa ochilor căprui

regină frumuseţii culorilor conuri de brazi

soră geamănă a frumuseţii eşti,

nu oricum singurătatea dinspre mine

pară ducându-se înspre tine,

singurătatea gheţar dislocări-n val amnar

iubirea candelabrul prinsă-n legănări

călirii mitice subţiri încopcieri, iubito

izbucnirii în roi solitară chică se ridică

rugăciunea în patru perindări se ridică,

rămâneri de clarităţi

nu s-au văzut când s-au întors

depinde şi ce însemna iubiri de clarităţi,

noi angelice înfăţişări ca vieţilor cuantică iubire

ca întroienitei lumi întinsă-n închideri de vise

cuantică dragoste „mişcarea madrilenă” anului 1982.

       Mi-am dat seama că poemul scris de Vasile E. Lupşe este o capodoperă estetică cuantică.

        De fapt Vasile E. Lupşe este un dac liber.Citiţi-i poezia „Alb”:

Un drum dintr-o poezie de-a mea,

dintr-un fără titlu, iubit nu sta, Francois Villon:

„fără detente,

scări de comparaţii —

sună covoare”,

evadată înnegrire poeziei,

evadez,

alge acordeoane reptile poetice zboruri,

vârfului 31 sclipitor sfetnic dulce constelaţia corbului,

pălărie toreadorului înclinată prinţesă,

prinţesa cu ochii con de brad,

aripă crestată fără sorţi crescând frumuseţe.

        Am remarcat că în scrierea lui nu mi-a spus despre prietenia pe care i-o poartă domnului academician Nicolae Manolescu „aluminate litere Manolesciene/inversiune metaforică Z,// sequoia literelor de diferenţe///spulberă pulbere de gălbenuşuri stelare////” (Zestre, inversiune metaforică Z).