O ZI CÂT UN SECOL

 Pentru mulţi dintre noi, 28 februarie 2013, nu este altceva decât o zi ca oricare alta, ultima zi a lunii. Cu toate acestea nu este o simplă zi, este una marcantă pentru mine sau pentru oricare cetăţean al acestui oraş, al acestei ţări.

            La 28 februarie 1913, a deschi ochii spre lume, marele nostru sculptor, VIDA GHEZA, unul dintre cei mai importanţi artişti ai României postbelice. Fiul lui Rozalia şi Iosif Vida, familie de mineri, originari din Maramureşul istoric, a locuit în oraşul Baia Mare, străveche localitate minieră. Oraşul a avut o faimă artistică internaţională, care se datora Şcolii de pictură, întemeiată aici la finele secolului al-XIX-lea.

            Artistul Vida Gheza, a început să sculpteze încă din tinereţe, personajele lui fiind inspirate din lumea satului maramureşean, din viaţa minerilor, manifestând în acelaşi timp, o puternică admiraţie şi comuniune, faţă de arta populară maramureşeană. Aceasta va fi pentru el un permanent izvor de inspiraţie.

            Încă din 1932, frcventa atelierul pictorului Alexandru Ziffer. Este remarcat de lumea artistică şi de presa locală, care în 1934 scria că este „un telent înnăscut”. Debutul artistic are loc în 1937, la Baia Mare, unde expune sculpturile : MINER şi ŢĂRAN LEGAT DE STÂLP. În toamna aceluiaşi an, pleacă spre Spania, unde împreună cu alţi voluntari români, participă cu Brigăzile Internaţionale, la războiul civil, timp de doi ani.

            În 1939, voluntarii români din Armata Republicană Spaniolă, împreună cu numeroşi civili se refugiază în Franţa. Aici au fost internaţi în lagărele de la Saint-Cyprien şi Gurs. În timpul şederii în lagăr, Vida ilustrează cu desene şi linogravuri, gazeta săptămânală a lagărului, pe care le semnează Grigore. Această semnătură face aluzie la haiducul maramuresean Grigore Pintea Viteazul. Tot în Franţa, în lagărul de la Gurs, a sculptat şi a expus într-o expoziţie, Busturile eroilor noştri naţionali, Horea,Cloşca şi Crişan.

            Traversează apoi, toată Europa, iar în 1941 ajunga la Baia Mare. Oraşul ca şi întreg judeţul era, în urma Dictatului de la Viena, sub ocupaţie hortystă. Fiind român şi având cetăţenia română, a fost atent supravegheat, fiind de trei ori concentrat în detaşamentele de muncă forţată, din Ungaria hortystă. În timpul şederii sale la Budapesta, urmează cursurile Academiei de Belle-arte ( 1942-1944), avându-l ca profesor pe Jeno Bari.

            După eliberarea de sub ocupaţia hortystă, Vida s-a înrolat voluntar în Armata Română, luptând pe frontul anti-hitlerist.

            După război, în 1946, va participa la expoziţia organizată la Cluj Napoca de Raou Şorban, Emil Cornea şi Carol Pleşa. În anul următor a fost prezent la Salonul Transilvaniei, organizat la iniţiativa lui Virgil Vătăşianu, Sandor Szolnay, Raoul Şorban şi Laslo Gyula. În anul 1948 este vernisată „Expoziţia de Stat a Transilvaniei” unde expune grupul statuar „Dans oşenesc” şi „Buciumaşul”. Lucrările au fost expuse şi la Expoziţia de Stat, deschisă în Decembrie 1948.

                                                                Aurelia OANCĂ