Poesis – Daniel Drăgan

Jos 

Ruginit este coiful si lancea e rupta,
a ruginit si dorul de lupta,
nu mai sta nimeni în zale
pentru razboaie medievale.

Nu vin hunii, si nici avarii,
strajile nu se mai cata de-s treze,
caprele, oile, si magarii
pasc printre tunuri si metereze.

Doar pentru tine speranta livida,
ingerul a scuturat din aripa.
Jos intre bozii si palamida,
a inflorit o tulipa.

Sus 

Era ceva în atmosfera,
o boare uscata, un aer incins,
parca s-ar fi scuturat o cometa
scapata pe sens interzis.

Carele se rasuceau descriind
variabile intersectii
pe Calea Lactee marsaluiau
nevazuti meteoritii.

Tu erai mult mai departe de ei
intr-o directie contrara,
să te ajung mi-ar fi trebuit
treizeci de ani si o vara.

Nu-ti vedeam decât un colt de obraz,
paru-ti cazuse pe frunte,
numarai satelitii de tinichea
ca pe niste margele marunte.

Ti-am făcut semn si tu ai raspuns,
sau poate mi se paruse doar mie,
s-ar fi putut să mă-nsel,
cine stie!?

In atmosfera era cu siguranta ceva,
un sentiment cosmic rebel,
te-am sunat, te-am sunat, te-am sunat,
si n-ai raspuns la apel.

Dus 

Nu te da dus!
Nu te doboare somnul sau frigul
pana nu te cheama patronul de sus,
pana nu auzi cucurigu
la ferma chizbuita a galinaceelor
peste care vecinul e as.

Uite-l cum alearga cu cutitul în mana
să taie cocosul del gras.

Umbra 

Cuvintele au umbra
ca pietrele de hotar
ca arborii si vita de vie
ca adevarul
dincolo de care

e inca ceva.

La zid

Se facea ca fixam în pioneze

inimile noastre puse la zid,

apoi luam distanta regelmentara

atenti să nu ne prabusim cu plutonul în vid.

Puneam arma la ochi,

cine-ar mai putea să ne minta?

Suntem gata, suntem gata cu toti

să tragem la tinta!