luni, 27 aprilie 2015

Aniversare. Poetul Gheorghe Pârja la borna 65

Poet, publicist, jurnalist, promotor cultural, maestrul Gheorghe Pârja s-a născut în localitatea Deseşti. Este membru al Uniunii Scriitorilor din România, al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România şi al Asociaţiei Scriitorilor din Baia Mare. Este redactor şef al cotidianului „Graiul Maramureşului” şi iniţiatorul „Serilor de la Deseşti”.
Despre Domnia Sa Horia Bădescu a spus: „ Gheorghe Pârja este o bucată de Deseşti, un bulgăre de humă  purtat la înaltele şcoli ale poeziei şi întors la vatră să contemple, din prispa casei părinteşti, spectacolul fascinant al universului şi, mai ales, paradoxala minune numită om, vieţuind între misterul impenetrabil şi tăcerea ţărânii pe care se consumă alungarea din Paradis.”
Tocmai din New York, M.N. Rusu vorbind despre volumul său „Lacrima Sfinxului” 82014) afirmă despre maestru: „În esenţă, Pârja, tânărul de altădată, omul matur şi maturizat de astăzi, este un moralist ascuns într-o piatră, precum Kant în aforismul „Cerul înstelat deasupra, legea morală în mine”.
În fine, criticul Gheorghe Grigurcu consideră că: „Gheorghe Pârja  are fascinaţia unei vechimi care e o mixură de geografie, botanică şi credinţă local nuanţată. Are aerul unui ins ajuns într-o metropolă unde îşi dă seama că nu se poate despărţi de imaginea locului natal pe care-l inventariază cu rafinament modernist.”
La mulţi ani cu sănătate, condeiul să vă fie mereu în mână şi muzele aproape!               

                                                                                                     GDL

În Nord, pe Mara

Acolo unde toamna nici frunzele nu-s frunze
Şi gerul te subţie ca lama de cuţit
Vibrează o lumină ca-n marile oraşe
Când voievozi de slovă din moarte s-au trezit.
Frumos e Doamne ceasul când te hrăneşte mintea
Şi ochii te mai rabdă cât să te uiţi la cer
Şi liniştea se-ntoarce să-ţi odihnească drumul
Să-ţi vezi pruncia dusă c-un tren forestier.
În Nord pe Mara poate sau poate în alt Nord
Îmi frâng a jeluire în pumnii tari genunchii
Că prietenii nu-mi scriu, nici fraţii mei nu-mi spun
Că-mi rătăcesc prin codri mătuşile şi unchii.

Fântâna

Sap o fântână să ajung la apă
Pământu-i greu, povară care
Apasă pe lumina trecătoare
De zorii se umbresc.Apoi se crapă

De ziuă într-o pădure deasă
Pe unde trec convoaiele în cânturi
Venite pe hotar din patru vânturi
Să prindă liniştea. Ce nu se lasă

Zăvorâtă, prinsă-n cleşte
Ci se resfiră-n lume ca parfumul
Îmbătător ca raiul unde drumul
De întrebări nu se sfârşeşte

Ci aprig ne-nconjor neobosite
Iluminând odăile deşarte
De ne măsoară calea mai departe
Prin ochii unor stranii site

Prin care trece omul şi îngână
Cântecul mai veşnic ca o moarte
Umbra îşi trage seva dintr-o carte

Noi mai săpăm la tainica fântână.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu