Străpuns de glonţ
soldat străpuns de glonţ
mă sorb depărtări spre ai mei
până când n-o să cad până când
sunt aşa de viaţă flămând
mi-e grijă că mă văd privit
mă-ntreabă de ce-am zâmbetul strivit
n-am glas să răspund dar fac paşi
se strigă izbândă se saltă voios
e-o vale cu flori şi verdeaţă de vite
mă-ncearcă leşin şi văd ca prin site
să nu le surp bucuria / rezistă!
i-aşteaptă mirese-n pârleaz de ogrăzi
ar fi cum aş cerne moloz pe livezi
nu-mi cereţi să zburd să clamez
iubita mi-e-n lut abia mai visez
iar dacă nu vă mai dau un răspuns
e că păstrez în piept un glonţ ascuns.
În ospiciu
De câte foi să mă desfoi
S-ajung iar la copilul zugrăvit de voi?
M-aţi încolţit cu întrebări sfâşietoare –
Mi-e timpul mult prea strâmt şi mă doare…
Că iată, primăvara se citeşte iar
În verde Veronese de mesteacăn,
În gureşe vâlcele şi în scâncit de miei
Şi n-o mai văd azi cei plecaţi ai mei.
M-am temut de prăbuşiri în hău,
Sinistre guri de mine părăsite;
M-am aciuat în intime tăpşane cu surdină
Cu-abia şoptit zefir şi cu lumină lină.
Mi s-a cerut să depun
Declaraţie precum că aş fi nebun –
Le-am spus la toţi că n-are niciun rost:
Sunt numai prost.
Şi cum n-aş fi când eu zic da în loc de nu,
Rămân blajin şi cu privire potolită
Pe când potrivnicul mă înconjoară cu
Mers înţepat şi cu privire-afurisită.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu