Ar fi multe lucruri de spus, în această săptămână în care
tocmai atmosfera pascală lipsește. Se
pare că am uitat ce semnificație are Sărbătoarea
Paștilor, și nu doar pentru credincioși.
Semnificația sa trece dincolo de
convingerile credincioșilor. Nu mai
amintesc despre felul în care consumerismul erodează semnificația sa spirituală.
Despre un lucru însă vreau să vorbesc: despre intoleranță. Societatea noastră devine tot mai
intolerantă, pe măsură ce cresc frustrările unora sau altora dintre grupurile
sociale. Unele frustrări pot fi explicate, sunt urmarea unor stări de fapt pe
care le cunoaștem, și pe care n-am reușit să le rezolvăm. alte frustrări sunt induse, devin armă în
lupta politică. Iar acest lucru este blamabil, și
periculos. Am crezut cu toții că ieșirea din scenă a lui Traian Băsescu va
permite întoarcerea la normalul unei scene politice cu actori raționali, care se respectă, dialoghează,
construiesc un consens în jurul marilor obiective ale interesului național.
Personal sunt decepționat.
Practic nimic nu s-a schimbat după plecarea lui Traian Băsescu. Aceeași agresivitate din partea unor partide și a unor lideri politici. Același dispreț
față de Constituție și față de principiul separației puterilor în stat. Același Parlament transformat în țap ispășitor
pentru tot răul din România. Același
dispreț din partea unora față de drepturile și libertățile cetățenești.
Aceeași agresivitate, de nimic
justificată.
Țara asta trebuie să
existe, dincolo de politicieni, de ”formatori de opinie”, de ”intelectuali
publici” sau de ”justițiari”. Lucrurile
nu încep cu unii, și nu se termină cu
ei. Abordarea conflictuală ne-a făcut atâta rău. După ”obsedantul deceniu” din
anii 50 ai secolului trecut, am avut un ”deceniu pierdut”, marcat de
personalitatea cel puțin controversată
a lui Traian Băsescu. Unii dintre discipolii săi par ferm hotărâți să-i continue ”opera”. Este o veste
proastă pentru noi, toți. Și nu trebuie să lăsăm să se întâmple asta,
să mai pierdem timp și oportunități de dezvoltare.
Nu ne folosește
”pâra” la Bruxelles sau la alte ”Înalte Porți”,
cum se petrece acum în cazul deciziei de reducere a TVA. Avem atât de puține mijloace de a interveni în economie, și atât de multe nevoi. Nu ne putem permite
luxul de a ne refuza, din motive ideologice, folosirea instrumentelor pe care
le mai avem pentru a ne dezvolta. Suntem responsabili cu toții față
de români. A sta pe margine și a huidui
nu e ceea ce așteaptă cetățenii de la politicieni. Cei care fac, chiar
dacă și greșesc, sunt de preferat celor care cârcotesc, pentru că nu au
curajul să-și asume deciziile necesare
schimbării în bine a României. După un deceniu pierdut trebuie să urmeze un
deceniu câștigat pentru România și pentru cetățenii
ei. Noi asta facem: lucrăm pentru a face din dorință o realitate.
Ionut Vulpescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu