Sfintele Paşti
E Paştele, prieteni, pe-o cruce de lumină
Mîntuitorul nostru la noapte o să vină
Va da deoparte piatra cu braţul Lui cel sfînt
Soldaţii or să cadă netrebnici la pămînt
Nu are chip de înger, nici voce de copil
E aburul psaltirii pe fluviul lui April
De veţi vedea în iarbă icoana unui miel
Împărăţind o lume – să ştiţi că este El
Cutreieră prin haos de două mii de ani
Azi îl trimite Tatăl din nou la Ghetsimani
E semn înalt că vine şi nu va mai pleca
Ticăloşită-i lumea şi epoca e grea
Ucide fiu pe tată şi maica pruncul său
E foamete, şi spaimă, şi-o ducem tot mai rău
E vremea de pe urmă, Sodoma stă să cadă
Catapeteasma lumii plezneşte ca o spadă
Azi nu mai e ruşine, nici frică de păcat
Devine tîlhăria politică de stat
În numele iubirii de oameni şi dreptate
Se minte şi se fură, se spulberă tratate
Parcă întreaga spumă de drojdie şi sînge
A veacului acesta pe frunte ni se strînge
Ce-i de făcut? Şi cine mai ştie calea bună?
Popoarele par turme pe vreme de furtună
Biserica, ea însăşi, şi-a pîngărit amvonul
În trîmbiţe tuna-va curînd Armaghedonul
Şi-n larma asta surdă de arme funerare
Într-un halou de flăcări stă Îngerul călare
Aduce din înalturi o veste tuturora:
Nădejdea e în Domnul! Nu disperaţi! E ora!
Cu cît mai grea-i zăbala la gura unui veac
Din crucea răstignirii noi muguri se desfac
Azi înfloreşte lemnul pe care-a stat Isus
Cununi de lauri verde pe frunte I s-au pus
Îngenunchiaţi a rugă, smeriţi-vă trufia
E Paştele! E noaptea cînd a-nviat Mesia!
Încondeiate ouă cu picurări de ceară
În roşu, mov, albastru şi coajă gălbioară
Ispite ne trimite rubinul stins în vin
Împărtăşit cu frunze sfinţite de pelin
Bat clopote de aur spre slava lui Christos
Azi nu mai moare nimeni, tot omu-i mai frumos
Îngenunchiaţi pe brazda izvorului creştin
Arsura să vi-o stingeţi la rîul cristalin
E vreme pentru toate: şi pentru milostenii
Şi pentru liturghia acestei nopţi de Denii
Jur împrejurul nostru-i un cîmp de lumînări
Dumnezeiască pace va fi în patru zări
Biruitor cu moartea pre moarte a călcat
Nu plîngeţi! Aleluia! Christos a Înviat!
Noaptea de 14 spre 15
aprilie 1992, Bucureşti
Christos a Înviat din morţi
E vremea Paştelui sublim
Se-nalţă Crucea peste fire
Noi n-avem forţa să privim
Nici filme despre răstignire.
Noi nu sîntem în locul Lui
Nu sîngerăm bătuţi în cuie
Iar din tablouri şi statui
Durerea pîn’ la noi nu suie.
Refren: Christos a Înviat din morţi
Întregul Univers renaşte.
Împodobit cu flori la porţi
Cît de frumos e Sfîntul Paşte!
Christos Se va întoarce iar
Atunci cînd s-o-mplini Psaltirea.
E Paştele! Alege dar:
Vrei mîntuirea, sau pieirea?
Lumea-i în strai sărbătoresc
Bat clopotele de-Înviere
Şi ouă roşii iar vestesc
Că Paştele în veci nu piere.
În noapte rîuri argintii
Curg din biserici fermecate.
El a murit, şi-a treia zi
A înviat cu-adevărat
Ca să ne spele de păcate!
Sîmbătă, 22 aprilie
2006, Bran
ISUS, AVEREA OMULUI
SĂRAC
La ora nouă L-au urcat pe cruce
la ora trei a prînzului S-a stins
femeile plîngeau să se usuce
cînd sufletul spre slavă s-a desprins
Nu cred că ştiţi, dar îngerii filmară
întreaga săptămînă de dureri
icoanele sînt fotograma clară
a filmului păstrat acum în cer
Azi Tatăl m-a chemat să mi-L arate
la Presa de Ulei, în Ghetsimani
oh, cît de vii sînt patimile toate
deşi trecut-au 2000 de ani!
Intrăm în Sala Gazzit, la sinedrii
apoi urcăm Golgota printre spini
furtuni de păsări se rotesc prin cedri
o larmă surdă fierbe sub măslini
Întîiul cui străpunge palma dreaptă
şi osul fraged crapă ca un crin
dar Mieluşeaua ştie ce-o aşteaptă
din gura Sa n-auzi nici un suspin
Înalţă unii crucea cu odgoane
ca pe-un catarg al navei creştineşti
Pillat îşi spală mîinile romane
parc-ar ploua cu pîine şi cu peşti
Întunecată-i bolta, fulgerează
trec în galop mari herghelii de cai
femeile cernite stau de pază
să-I fie mai uşor lui Adonai
Isus zîmbeşte trist, Îi este sete
iar straja de-i zicea quaternion
în suliţi Îi înalţă un burete
plin de oţet şi apă din Hebron
Înmărmurit privesc aceste scene
le frunzăresc din nou, ca un ateu
şi-n rîndul gloatei iscariotene
ce văd acolo, Doamne? Sînt chiar eu!
La rădăcina crucii sîngerate
cu piatra-n mînă şi ocara-n glas
înveşmîntat în falduri de păcate
eu stau cu toţi tîlharii la taifas
L-am biciuit, I-am pus pe frunte spinii
întîiul cui tot eu l-am detunat
la gropile cu lei am dat creştinii
şi sfintele basilici le-am prădat
Aflat mereu în fruntea prigonirii
am fost acolo cînd L-au răstignit
dar cu un strigăt peste legea firii
El ne-a iertat pe toţi cînd a murit
El ne-a iertat atunci, şi ne mai iartă
în fiecare zi, din veac în veac
împărtăşim cu El aceeaşi soartă
Isus, averea omului sărac…
octombrie 2008
PRELUARE "TRICOLORUL"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu