Poesis - Daniel Mureşan

Înclinarea florilor

Din copilărie se îndreaptă spre Soare
să-i vină puterea, creşterea, 
îşi ia rotunjimea de la astru,
se cheamă a soarelui floare,
ştie de unde şi când să se încline,
alte flori se întorc să-şi arate coroana

Viaţa-i încercată şi aplaudă linii drepte, 
curbe, în colţuri, închise ori deschise – 
desenate de Dumnezeu,
cu direcţii, Preaînaltul se încântă în fiecare zi

Măreţia-i recunoscută liniei verticale, 
e inventată să zugrăvească mersul bun, 
puterea scumpirii pe care puţini
o pot plăti. 
Sufletul înalt îşi împrumută
enigme şi iubiri ancestrale,
sunt săgeţi ce-şi caută perfecţiunea, cercul,
of, idealuri toată viaţa în schimbare.
Vine şi mâlul ce acoperă aşteptaţii să răsară
Preţul e îndurat de flori.

                                        Daniel MUREŞAN