Nunta de odinioară, de ieri, de azi. Versuri originale Vasile BELE

Mândru nostru împărat ...

(partea de început)

Iată ceasul îi sosit,

Așa cum ne-am pregătit,

Cum tradiția ne-nvață,

Într-o zi așa măreață ...

(gândindu-se cum să le spună părinților că iubește și că este iubit ...)

Zice mirele așa,

Dar zice prin gura mea,

C-ar zice dac-ar putea:

- Pentru o fată din sat,

Toată ziua n-am mâncat,

Tot am stat, m-am învârtit,

Hodină nu mi-am găsit,

Aș vrea la mama să-i spui ceva,

Nu știu de m-a asculta,

Dar i-oi zice lui tata!

Cu tata altfel grăiesc,

I-o îi spun că de-azi iubesc!

Mama, tata mă îndrăgesc,

Ei, nu știu că eu iubesc,

Mi-am găsit drăguță-n sat

Și-mi stă gândul l-a-nsurat.

Mi-am găsit fată să-mi placă,

Nu contează de-i săracă!

Mă-ntorc napoi cu vorba,

La mama și la tata,

Să le spun ... mi-i-un pic rușine,

Poate-or râde și de mine...

Sau, poate-or înțelege bine ...

Și-ntr-o zi cu curaj mare,

Le-am dat vestea cea mai mare

Că-s pe drum de-nsurătoare ...

Și-atunci, așa dintr-o dată,

Le-am zis și-un cuvânt de fată ...

Cine-i fata și de-a cui îi,

Că-i drăguța cea dintâi

Și le-am spus că ne iubim

Și de-o nuntă noi grăim ...

Tata m-o tot ascultat,

N-o știut ce m-o apucat,

(Știut-o ce m-o apucat!),

Săraca măicuța mea,

O-nceput a lacrima ...

M-o țucat, m-o strâns în brață,

M-o sărutat cu dulceață

Și mi-o spus cât mă iubește,

Cât de mult mă ocrotește ...

Printre lacrimi și suspine,

Mi-o zis ... – Lasă c-a fi bine!

Lasă că bine a fi,

Cu tată-l tău ne-om socoti,

Ne-om vorbi cu tatăl tău,

Să nu-ți fie tare greu,

Vom sta și ne-om socoti,

De nuntă ne-om pregăti,

Dacă-i rândulit a fi!

Tata - sfătos, părintește,

Zisu-mi-o cât mă iubește

Și că vrea să-mi fie bine

Și că ține mult la mine,

Și-o mai zis tata așa:

- Oi vorbi și cu mă-ta!

Cu mama s-or sfătui

Și nimic nu mi-a lipsi

Și s-or pregăti de nuntă,

Că și-asta trebe făcută.

Și-uite așa vorba-i grăită,

Nunta-i gata pregătită,

Noi, aici, ne-am adunat,

Numai să te vedem însurat.

(vorbind către ceilalți)

Mai pe lături stau feciori,

Ce-s chemați de chemători,

Ba și fete ai chemat

Și le-ai spus de-al tău plecat,

Pe drum către însurat.

Mai colo pe lângă uși,

Ți-o venit unchi și mătuși

C-așa trebuie să fie,

La astfel de veselie.

După ce s-o auzit prin sat

Și verișorii i-ai chemat,

Să vină la tine acasă

Și-mpreună, să mergeți după mireasă.

Și a mai venit aici la tine,

Prea cinstit și mândru mire

Și vecinii de lângă tine,

(Și vecini dar și vecine)

Cu care te-ai avut tu bine

Și șogori și șogorițe,

Toți  de-aici de pe uliță,

Îmbrăcați de sărbătoare

Și frumoși-s fiecare.

Vremea n-ai lăsat a trece,

Uite, aici, vreo cinsprezece,

Frumoși, mândru îmbrăcați,

Toți la tine adunați

Și-s curioși fiecare,

Când le vine rândul oare?

Vine vreme rândulită

Și ei s-or găta de nuntă,

Peste un an sau doi sau tri

Și lor vremea le-a veni.

Și-acum prea mândru-mpărat,

Cu gândul la însurat,

Să nu crezi că am uitat

Și nănași tu ți-ai chemat.

Ei, aicea au venit,

Cu sufletul pregătit,

Toți și toate – să te cunune,

Tu să fii de cinste-n lume.

Iată – nănaș și nănașă mare,

Cum trec anii aștia oare?

Eu, de fapt, noi, frumos vă mulțumim

Și la nuntă vă poftim,

Nu la nuntă ca nuntași,

Ci-n calitatea, frumoasă, de nași.

Iată, la aiest lucru vestit,

Domnișoarele v-o-mpodobit,

La haina asta de mătase,

V-au pus floarea cea frumoasă,

Să vă vadă lumea-n sat,

Că mergeți la cununat,

Cu al nostru împărat.

Însă, cred ..., cred, după vălaș,

Că și la mireasă aflăm nănași,

Toți, nănași, mire, mireasă,

Acolo la ea acasă,

După binecuvântare,

După părintească sărutare,

În biserică-om intra,

Și popa-a-ncepe Taina,

Sfântă Taină de cununie,

C-așa-i rândulit să fie.

Și popa îi bucuros,  

Că ne ești mire frumos,

Preoteasa-i supărată,

Gândindu-se la fetie,

La anii din copilărie

Și la draga de mireasă,

Câtu-i de timidă, câtu-i de frumoasă.

Nici nu știe ce-o așteaptă,

După ce e măritată!

(glumind)

Lasă fie supărată

C-a fi drăgălită, mădărită și țucată,

Cum n-o mai fost niciodată!

Dar vremea-i, deja, târzie,

Tu-ai dat vestea de cununie,

Ne-am pregătit toți, frumos,

Nu știu – cu mașina? Poate pe jos!

Spre mireasă de-a porni

Și să nu stăm mult aci.

Spre mireasă de-a pleca,

După cum ne zice inima.

Spre mireasă să pornim,

Să vedem de o găsim,

Să vedem, părinții o dau,

Că numai o fată au!

Să vedem dacă-o aflăm,

De nu luăm ce căpătăm.

Nouă ne-o trebe cu zestre,

Cum în puține locuri este.

Ne-o trebe fata frumoasă,

Îmbrăcată de mireasă.

N-o vrem hâdă-o vrem frumoasă

Și-mbrăcată de mireasă,

Gata de ieșit din casă!

Să aibă cunună-n cap,

Dacă-i trebe măritat.

Sandale, pantofi cu toc,

Să trăiți, s-aveți noroc!

 (.... și în continuare)

Apoi, preacinstit și mândru-mpărat,

Încă nu te-am întrebat,

Cum o cheamă? De-i frumoasă?

De-i pregătită de mireasă?

Dacă-i de-aicea din sat?

Și de-i gata pregătită,

Astăzi ca să facă nuntă?

Acuma, nu vorbesc aicea glume,

Spune-ne mire-al, ei nume,

Unde stă? Zestre de are?

Și dacă bine îi pare,

Că și-o pus cununa-n cap

Și merge la măritat!

(..... mierele îi va rosti numele)

(în continuare zice starostele ...)

Nume frumos, mândră fată,

Cum n-o fost pe-aici niciodată,

Nici n-o fost și nici nu este

Și-aud că are și zestre!

(glumind)

Preacinstit și mândru-mpărat,

Tu la zestre te-ai uitat?

De-i așa, ți-a fi păcat!

(sau altă variantă)

Nici cu zestre, nici frumoasă,

Nici atât de bucuroasă!

Și tu mire,  văd eu bine,

Cu tine nu ni-i rușine.

Tare frumos îmbrăcat,

Tare frumos educat,

Cu frica lui Dumnezeu,

Rugăciune-ai zis mereu.

Și-ai zis în a ta rugare,

Să-ți ajute la plecare,

Când îi fi la-nsurătoare...

Iată rugăciunea împlinită,

Doamne feri-ne de-osândă!

Pe drumul care pornești,

Cu bine să izbândești

Și fericit să trăiești!