Vasul întreg
Noi suntem numai
cioburi,
Iisus e vas
întreg –
Un vas cu
limpezimi, în ascultări de Tatăl;
Surâsu-I
mă-nsoreşte,
Blândeţea-I mă
adumbră…
Cândva a fost în
lume –
În Carte-I dau de
urmă…
Răcorile trufiei
sunt crivăţuri la modă
În lumea ce străbatem,
în viaţa cea de probă…
Mi-e dor
de-Nvăţătorul, de alfabetul milei
Aş vrea să-nvăţ
iubirea de Cer, de înălţime –
Noroiul şi cu
piatra le-aş da pe-un fir de-albastru
Şi-o viaţă de
decenii pe-o clipă cu Iisus
Că de ar
fi-ndurare să simt a Lui privire –
M-aş pierde-n
veşnicii de fericire!
Şi, de Ioan Baptistu-i mai mic ca cel mai mic,
Ce suntem noi
atuncea cu mâzga de păcate?!
O, cioburi în
dorire de-a fi un vas intreg –
Frânturi mai de
ispravă
Sau fără
de-ndreptare…
Atelier e viaţa, şi
ziua o-ncercare –
Sforţare prin
credinţă de-a fi de trebuinţă…
Că iată, apă bună
să bei de la fântână –
Chiar şi un ciob
de cană ajunge uneori…
Mai vezi, printre
vitrine,cu grijă recompuse
Vase de mii de
ani cu smalţuri si culoare –
Aşa puţin
lipseşte să fie o splendoare!
Dar dacă-i o
fărâma şi restul numai praf,
Cine mai
recunoaşte potirul sau ulciorul?
O, mă trudesc să
sper, ca ciob din vasul gata,
Să pot să fiu
de-acela care să ţină apa!
Alergătură-i
totul, splendorile-s de-o clipă,
Triumfurile vieţii
– baloane de săpun!
Îmi pare că, în
urmă, şi drumurile merg –
Nu suntem decât cioburi,
Iisus e vas întreg!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu