Sfântul Ilie,
proorocul lui Dumnezeu, nu a murit, ci a fost luat cu trupul în carul de foc,
potrivit tradiţiilor evreieşti şi creştine.
O tradiţie românească spune că nu este bine să loveşti două mere între ele
pentru că atragi grindina.
Sfântul Ilie este încă viu în trup, spun creştinii,
păzindu-se de Dumnezeu în locaşurile raiului. Sfântul Ilie a fost văzut în Tabor de cei trei Sfinţi Apostoli în vremea
Schimbării la Faţă
a Domnului şi iar se va vedea de oamenii cei muritori trupeşte, înaintea
venirii a doua pe pământ a Domnului. în acea vreme, cel ce mai înainte a scăpat
de sabia Izabelei, va pătimi de sabia lui Antihrist.
Potrivit textului din 4 Regi 2, 11, Sfantul
Prooroc Ilie a fost inaltat la cer intr-un car de foc. Îl lasa apoi urmas pe
Elisei din porunca lui Dumnezeu. Pe când mergeau amândoi vorbind, Sfântul Ilie
este ridicat la cer într-un car de foc. Lui Elisei îi ramâne cojocul parintelui
sau spiritual si devine la rândul sau facator de minuni. În Noul Testament
Sfântul Ilie apare la
Schimbarea la Fata a Mântuitorului si se va arata de asemenea
la sfârsitul lumii. Praznuit pe 20 iulie, în traditia noastra populara Sfântul
merge pe cer într-o caruta cu roti de flacari si cai albi, înaripati. El tuna,
trasneste si loveste dracii cu biciul de foc.
Potrivit tradiţiei româneşti. nu era voie sa
se consume mere pana la 20 iulie si nici nu era voie ca aceste fructe sa se
bata unul de altul, pentru a nu bate grindina, obicei pastrat si astazi.
In aceasta zi,
merele (fructele lui Sant-Ilie) se duc la biserica pentru a fi sfintite,
crezandu-se ca numai in acest mod ele vor deveni mere de aur pe lumea cealalta.
Sânt-Ilie este
ziua de celebrare a zeului solar (Sânt-Ilie) la data 20 iulie, considerată a fi
mijlocul sezonului pastoral. Sânt-Ilie, ca şi Sân-George şi Sâmedru, este o
divinitate populară care a preluat numele şi data celebrării de la un sfânt
crestin - Sfântul Prooroc Ilie.
In Panteonul romanesc, Sant-Ilie este o
divinitate a Soarelui si a focului, identificata cu Helios, din mitologia
greaca, si cu Gebeleizis, din mitologia geto-daca.
Ca divinitate
solara si meteorologica, Sant-Ilie provoaca tunete, trasnete, ploi torentiale
si incendii, leaga si dezleaga ploile, hotaraste unde si cand sa bata grindina.
In perioada sa
pamanteana, Ilie a savarsit pacate, cel mai mare fiind uciderea parintilor sai
la indemnul diavolului, pacate pe care le-a ispasit in moduri diferite si din
aceasta cauza Dumnezeu l-a iertat, l-a trecut in randul sfintilor si l-a urcat
la cer intr-o trasura cu roti de foc trasa de doi sau de patru cai albi
inaripati. In cer, Sant-Ilie cutreiera norii, fulgera si trasneste dracii cu
biciul sau de foc pentru a-i pedepsi pentru raul pe care i l-au pricinuit. Si,
pentru ca dracii inspaimantati se ascund pe pamant prin arbori, pe sub
streasina caselor, in turlele bisericilor si chiar in trupul unor animale,
Sant-Ilie trasneste naprasnic pentru a nu-i scapa nici unul dintre ei.
Ca divinitate populara
a Soarelui si a focului, Sant-Ilie este atestat prin numeroase traditii, mai
ales in mediile pastoresti.
In ajunul acestei
zile, fetele se duceau noaptea pe ogoarele semanate cu canepa (canepisti), se
dezbracau si, goale, se tavaleau prin cultura, apoi se imbracau si se intorceau
acasa. Daca in noaptea dinspre Sant-Ilie visau canepa verde era semn ca se vor
marita cu flacai tineri si frumosi, iar daca visau canepa uscata se zicea ca se
vor marita cu oameni batrani.
In dimineata
acestei zile, scrie crestinortodox.ro, se culegeau plante de leac, in special
busuiocul, ce erau puse la uscat in podurile caselor, sub stresini sau in
camari. Tot acum se culegeau si plantele intrebuintate la vraji si farmece.
Femeile duceau in
aceasta zi busuioc la biserica pentru a fi sfintit dupa care, intoarse acasa,
il puneau pe foc iar cenusa rezultata o foloseau in scopuri terapeutice atunci
cand copiii lor faceau bube in gura.
De Sfantul Ilie,
romanii isi aminteau si de sufletele mortilor, in special de sufletele copiilor
morti. Femeile chemau copii straini sub un mar, pe care il scuturau ca sa dea
de pomana merele cazute. Astfel, se considera ca mortii se veselesc.
Scenariul ritual
de renovare a timpului, specific tuturor marilor sarbatori calendaristice,
cuprinde si practici de pomenire a mortilor. Bisericile sunt pline, acum, cu
bucate pentru pomenirea mortilor (Mosii de Sant-Ilie), iar la casele
gospodarilor se organizeaza praznice mari.
Se credea si se
mai crede si astazi ca daca tuna de Sant-Ilie, toate alunele vor seca iar
fructele din livezi vor avea viermi.Sursa REALITATEA.NET
C.L.L.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu