Pe drumul de
costişe ducând spre România
Venea un om, cu
jale... E alta poezia,
Nu e nici cu
sergentul, nu-i nici de-Alecsandri,
Ci doar cu Victor
Ponta - acum, în travesti.
Ascuns e sub o
barbă, ca Adrian Năstase,
Şi trage greu
piciorul, având dureri de oase.
Nu vine de la Plevna , cu nimeni n-a
luptat,
Dar merge greu în
cârje, că turcii l-au tăiat!
„Mai scurtă-mi
pare calea acum, la-ntors acasă...
Aş fi rămas, dar
ăştia, din ţară, nu mă lasă.
Aş mai fi stat,
că parcă nici nu am stat destul,
Prea iute-a
trecut timpul la turci, la
Istanbul !
Le-aş mai fi dat
să-mi taie şi celălalt picior,
Doar să mai stau
o lună acolo, la Bosfor.. .
O lună sau chiar
două sau poate chiar un an,
Că mă simţeam nu
Victor, ci însuşi Suleyman.
Aş mai fi stat cu
drag, să se sfârşească anu'
Ori şi mai mult -
dar nu chiar ca Vodă Brâncoveanu.
N-am vrut să plec
acasă, la drum să o apuc:
M-aş fi făcut
vreun paşă, spahiu, chiar eunuc!
Dar n-am rămas:
spre ţară eu repede-am plecat,
Că m-a sunat şi
Şova, cică sunt aşteptat!
O
singură-ntrebare îmi pun, în mintea mea:
M-aşteaptă tot poporul sau numai DNA-ul?!“.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu