Klaus Iohannis, un golem așezat cu spinarea în oberlihtul
istoriei României
A fost liderul
primei mișcări anticomuniste de masă, numită de istorici „Lupta de eliberare de
sub ocupația sovietică și împotriva comunismului”, mai cunoscută pe la noi sub
numele de „Contra-revoluția maghiară din 1956” . În fruntea acestei mișcări de masă, care
a dus la numirea sa ca premier, Imre Nagy a inițiat o serie de măsuri de
neacceptat pentru Moscova, printre care ieșirea Ungariei din Tratatul de la Var șovia, reintroducerea
pluralismului politic, plus alte măsuri contrare viziunilor sovietice. Urmare,
Ungaria a fost invadată de trupele Armatei Roșii și, cu sprijin românesc, Imre
Nagy a fost atras într-o capcană, răpit de pe teritoriul maghiar, adus în
România, anchetat de sovietici. Doi ani mai târziu, în 1958, a fost retrimis la Budapesta , judecat,
condamnat la moarte și executat. Mii de budapestani au fost uciși de tancurile
sovietice, aproape un milion de maghiari, unu din nouă au plecat în bejenie,
prin lume.
Imediat după
căderea comunismului, Imre Nagy a fost reabilitat și reînhumat cu onoruri
cuvenite. Astăzi, o splendidă statuie din bronz, care îl înfățișează singur și
însingurat pe o punte arcuită parcă peste un absurd gol istoric, îl ține viu în
memoria ungurilor. Deci, Imre Nagy, un erou! Merita o statuie, nu glonțul! Cu
niște zeci de ani înainte, în 17 iulie 1918, același Imre Nagy, în calitate de
revoluționar bolșevic voluntar, a făcut parte din plutonul de execuție care a
asasinat Familia Imperială a Rusiei, pe Țarul Nicolae al II-lea, pe Împărăteasa
Alexandra, pe cei cinci copii ai lor, Olga, Tatiana, Maria, Anastasia și
Alexei. Din anul 2000, toți, sfinți ai bisericii ortodoxe ruse. Deci, Imre
Nagy, un criminal! Ar fi meritat glonțul, nu o statuie!
Să vedem și la
noi, păstrând proporțiile! Cine
nu a auzit de Mircea Eliade? Puțină lume! Cel mai mare istoric al religiilor
din toate timpurile, ilustru prozator, uriaș intelectual, un român de toată
fala neamului românesc. Dar de Emil Cioran, cine nu a auzit măcar, dacă opera
nu i-a citit-o? Dar de Petre Țuțea, marele gânditor și filosof? Pe mulți, mulți
alții, floarea intelectualității interbelice, nu are rost să-i mai enumăr, sunt
știuți, cărțile lor stau la loc de cinste pe rafturile bibliotecilor lumii. În afară de opere de neocolit, au fost mai
mult sau mai puțin legionari, sau simpatizanți legionari. Pe fondul românismului
lor, al credinței lor ortodoxe, au crezut în resurecția neamului pe acea cale.
Unii dintre ei au plătit asta cu ani grei de temniță, iar cei mai mulți cu
viața, după ani de rezistență cu arma în mână împotriva cancerului bolșevic.
Savanți sau criminali?
Intelectuali sau delincvenți? Eroi anticomuniști sau asasini? Cei care îi
pomenesc acum cu admirație sau evlavie, români sau infractori? Klaus Iohannis,
atunci când a promulgat zisa „lege a holocaustului” a răspuns: niște criminali,
iar cine îi pomenește, la pușcărie! Sincer, nici nu mă mir. De unde nuanțe de
la un golem cu pistoanele minții gripate, care s-a așezat cu spinarea în
oberlihtul istoriei și memoriei românești? Cum să înțeleagă că istoria, ca și
viața, este infinit nuanțată și nu judecă pe momente? Că secretul înțelegerii
istoriei stă în analiză continuă, în dezbatere, în vehicularea ideilor, în
prezentarea de ipoteze, nu în interdicții? Că interzicerea suscită curiozitate
și fascinație, că îndârjește? Că istoria nu poate fi interzisă?
Imre Nagy, erou sau criminal? Emil Cioran, gânditor de talie mondială sau
apologet al fascismului? Petre Țuțea, filosof mistic redutabil, sau o minte
rătăcită? A răspuns Klaus Iohannis! Aștept să răspundă la fel de prompt, atunci
când intermediarii mafiilor de adopții internaționale de copii vor fi
considerați, fără drept la nuanță, niște jeguri umane. Sursa: Evz.ro
Autor: Mirel Curea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu