PINOCCHIO ŞI MORALITATEA

Pe celebrul personaj îl deranjază făţiş ca minciuna să fie considerată imorală. El crede în dispoziţia lui sufletească, în tabloul lui despre adevăr, cinste, în ,,creativitatea sa’’, chiar în posibila libertate a limbajului de a prosti definitiv, doar pentru asta s-a născut cu o asemenea vocaţie, conduită. Mincinosul joacă tare, dacă percepţia publică rămâne fidelă menirii sale, este declarat impostor publicul, cu mentalităţile, devierile lui, în faţa căruia EL îşi angajează rodul caracterului său, doar trebuie tranşată chestiunea…. Moralitatea asumată lucrează cu aplecarea la toate ifosele mai vechi, mai noi, la interpretări, amestecuri de conduite, moravuri, principii, măgării,- evident asociindu-le nume de persoane, cu nelipsita-i aroganţă. Nici chiar Pinocchio nu le poate urmări raţiunea, linia, sensul. Şi-a confundat dedicaţia. El este preocupat de relieful intelectual şi moral, de popularitatea pe care i-o pot asigura, de modelarea sufletelor.

                                                                                 Daniel Mureşan