De din cealaltă
vale a vieţii mele
copilăria
umbră de pădure
mă fluieră din toate păsările
să ies din nou
la joacă.
Dar
lui
Matei
Fiule,
azi când împlineşti
vârsta celor dintâi înţelegeri
îţi pun pe frunte coroana de OM.
Şi ca să nu te spulbere
şoaptele clevetirii
adierile minciunii
uraganele urii
ce fac atâtea
mori neodihnite
să macine
malurile sufletului !
Fiule,
îţi dau drept sceptru
greul vieţii!
Semne
Mi se adună
fruntea
cerşind mângâiere
îmbobocesc în
genunchi
garoafele tuturor
juliturilor
adeverind buna
mea purtare
arborată în
gardul
Domniţei Bălaşa
teorema lui
Pitagora
neruşinată
dă târcoale unui
pătrat
toate băuturile
au gustul cafelei
cu lapte
urechea mă arde
înfundată
cu floare de
nu-mă-uita
sufocat
îmi vine să ţip
să ţip să ţip
aşteptând să-mi
crească
o barbă de
lacrimi
mi se cam bate
ochiul drept
trebuie
neapărat trebuie
să te visez
mamă
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu