Romanul lui Nicolae Goja „Cimitirul
copiilor” este dedicat de autor memoriei fratelui său, Vasile Goja, şi are
ca motto un mic fragment din Dostoievski: „Sufletul se vindecă atunci când eşti
în preajma copiilor”. Cartea este gândită în treisprezece capitole, intitulate
simbolic, asemenea etapelor devenirii fiinţei. Epicul romanului se concentrează
în jurul a două mari teme, boala şi maturizarea unor tineri. Naraţiunea se
deschide ex abrupto, introducând un personaj cu apariţie episodică, domnul D.,
care „mai are puţină vreme, un an, doi, trei...” Alte personaje ale romanului
sunt: Blanca, Bubu şi Gelu. Aceștia reprezintă noua generaţie, care speră
într-o schimbare a societăţii încremenite, o lume fără drepturi, care nu
respectă nicio lege, iar atitudinea lor este una de frondă. Cartea este
interesantă şi prin faptul că intri în contact cu satul maramureşean de
odinioară, cu obiceiurile străvechi, dar şi cu frământările şi temerile noii
generaţii. În romanul lui Nicolae Goja, se creează o lume, dispare alta, şi tot
timpul autorul te pune să meditezi la existenţa ta. Un roman reuşit, la fel ca
şi precedentele!
Poetul-baladist Ioan Voicu ne
propune cea de-a treia carte a sa, „Baladă
fulgerată de vânt”, după celelalte două apariţii: „Lacrima din palmă” şi
„Peste mine şarpele-nfloreşte”. Apărut la Editura Maria Montessori din
Baia Mare, volumul beneficiază de o prefaţă scrisă de dr. Nicoară Mihali şi o
posfaţă semnată de Gavril Ciuban şi Gelu Dragoş. Pentru Ioan Voicu, „Balada
este elixirul unei noi vieţi şi a unei alte vieţi. Balada este timpul nemăsurat
al iubirii poetului care începe undeva într-o primăvară devreme şi se duce până
către toamnă târziu. Poetul chiar nu mai interesează dacă există, contează
numai sfâşierea lui într-un cântec duios de dragoste, aproape nemuritor, aproape
în tandem cu veşnicia!” (Nicoară Mihali). Urmează cât de curând lansarea cărții
la Biblioteca Judeţeană
„Petre Dulfu” Baia Mare, alături de prieteni şi membrii Cenaclului „Petre
Dulfu” Satulung.
Poetul Vasile Bele ne propune
volumul de poeme „Numai 50 de poeme
dintr-un manuscris”, apărut la Editura Armonii Culturale din Adjud, anul acesta.
De ce 50 de poezii?! Pentru că poetul crede „într-o lume bună”, pentru că nu
doreşte să dezamăgească prin scrisul lui şi pentru că susţine „ideea de
dreptate şi adevăr”. De ce o nouă carte de poezie? Fiindcă pentru poetul din
Chiuzbaia, poezia este: „[…] cea care alină durerea sufletului şi dorul de cei
dragi, şi de aproape, şi de departe. Poezia este cea care aduce pacea în
suflet, armonia şi iubirea. Poezia este cea care te duce şi te aduce pe
meleagul natal, pe uliţa satului încărcată cu dor. Poezia este cea care, prin
tinereţea ei, nu te lasă să îmbătrâneşti niciodată. Poezia este cea care nu te lasă singur niciodată”.
În fine, pe 10 mai, la invitaţia ex-prefectului Dan Marinca, am participat
la prezentarea cărţii „Cuvântările
Regelui Carol I”, volumul I, 1866-1886, ediţie anastatică, scoasă la
împlinirea a 150 de ani de la instalarea monarhiei în România, unde mi s-a
făcut cadou această carte. Cuvântul înainte este semnat de dr. Marius Ţepelea,
cpt (r) Remus Barna şi istoricul Dumitru Noane, care spun, între altele:
„Aducerea acestor cuvântări ale regelui Carol I în actualitate este un demers
datorat Clubului monarhist Baia Mare şi în mod special inimosului Saşa
Nicolici. Editorii acestei ediţii noi au căutat să readucă în atenţia
cititorilor, în special a celor tineri, o parte din istoria monarhiei române, a
istoriei României, pentru ca aceste documente de valoare să contribuie la
refacerea imaginii prestigioase pe care regalitatea a avut-o în memoria
poporului român.”
Gelu
DRAGOŞ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu