Execuţia Mareşalului Ion Antonescu şi a colaboratorilor săi apropiaţi: Vicepreşedintele Consiliului de Miniştri Mihai Antonescu, Generalul Constantin Z. Vasiliu şi guvernatorul Transnistriei (1941 – 1944) Gheorghe Alexianu, în urma condamnării de către Tribunalul Poporului din Bucureşti.
„Ion Antonescu era militar, nu un simplu executant, ci un strălucit ofiţer de stat major. Metodic, hotărât, inflexibil, el şi-a ţesut planurile cu încăpăţânare, a acţionat pe etape şi obiective, după regulile de fier ale artei de comandament.
Atunci când a preluat puterea a considerat că destinul i-a încredinţat o misiune titanică de salvare şi restaurare a statului. Scopul său suprem fiind renaşterea României Mari, metoda utilizată a fost forţa. Intr-o primă urgenţă trebuia să pună ordine în nucleul de stat ce supravieţuise dezastrului din vara anului 1940.
Şi a pus-o prin combaterea fermă a camarilei regale, politicienilor şi funcţionarilor corupţi, atrăgându-şi ura complicilor lor; atunci când Legiunea, asociată la putere din motive de oportunitate, la 14 septembrie 1940, se va manifesta violent împotriva sa, nu va ezita s-o reducă la tăcere cu armele. Legiunea va fi eliminată din viaţa publică a României, partidele ţinute sub control strict, economia coordonată cu atenţie – frontul intern va fi asigurat, frontul extern – alianţa cu prima putere a Europei, Germania – va completa sistemul de asigurare a existenţei statului român.
După consolidarea acestor piloni de rezistenţă (intern şi extern), generalul va socoti că este posibilă “reconquista”, ştergerea umilinţelor trecutului; şi sorţii istoriei au vrut ca refacerea României Mari să înceapă cu Basarabia şi Bucovina de Nord, exact ca în anii 1918 – 1919 şi ca omul ce lucrase neobosit în acea epocă, să conducă naţiunea şi oştirea pe un drum cunoscut. În alte împrejurări internaţionale, însă, cu alţi aliaţi, parţial chiar împotriva foştilor prieteni.
Din nefericire, acest om era aproape singur, căci Mareşalul Constantin Prezan, Mareşalul Alexandru Averescu, I. I. C. Brătianu, Take Ionescu, Regele Ferdinand – spadele şi minţile luminate ale neamului, trecuseră de mult în nefiinţă. Ion Antonescu va prelua povara ce-o purtaseră şi ei şi este posibil să se fi considerat ca un ultim salvator al statului, legat de foştii săi superiori şi colaboratori printr-un nerostit jurământ al cavalerilor românismului.
Chiar dacă afirmaţia poate fi taxată drept romanţioasă, vorbele şi faptele lui Ion Antonescu ni-l descriu ca ultimul lider modern format în spiritul generaţiei paşoptiste.”
MAREŞALUL ION ANTONESCU
AM FĂCUT RĂZBOIUL SFÂNT ÎMPOTRIVA BOLŞEVISMULUI
Autori
Comandor Dr. Jipa Rotaru, Lt. Colonel Dr. Octavian Burcin, Maior Vladimir Zodian
Editura COGITO, Oradea 1994
http://www.romaniamagnifica.ro/?do=Istoria&optiune=1939-1945+-+CEI+ce+ne-au+facut+MARI+%28II%29
Cu respect,
Valentin-Nicolae Bercă
"România Magnifică" - www.romaniamagnifica.ro - un proiect cultural pentru unitatea spirituală a Românilor de pretutindeni
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu