de Camelia Tocaci
Oameni de cultură, familia, prieteni, colegi şi colaboratori
au ţinut să ia parte, în 26 mai, la o întâlnire de suflet, organizată în comună
maramureşeană Cerneşti: atribuirea numelui ziaristului, scriitorului şi
criticului literar Augustin Cozmuţa, Bibliotecii Comunale Cerneşti. Consilierii
locali au adoptat această hotărâre în aceeaşi zi, considerând că Augustin
Cozmuţa a făcut cinste satului natal pe care nu l-a uitat niciodată, ci
întotdeauna găsea prilejul de a vorbi cu mare drag de locul în care a văzut
lumina vieţii şi care l-a marcat pentru evoluţia sa de mai târziu. În întreaga
sa existenţă, Augustin Cozmuţa a slujit cuvântului cu fervoare, cu dăruire şi
cu riscul de a se risipi pe sine. De aceea, cei prezenţi au vrut ca la rândul
lor să spună cuvinte prin care să reclădească acea atmosfera în care a fost
învăluit de atâtea ori Augustin Cozmuţa.
În spaţiul restrâns al Bibliotecii Comunale Cerneşti s-au
adunat cei care au dorit să îi aducă un omagiu ziaristului, scriitorului şi
criticului literar Augustin Cozmuţa, care este cetăţean de onoare al comunei în
care s-a născut, titlu ce i-a fost atribuit în timpul vieţii. A fost un bun
prilej ca lumea să se afle în comuniune şi să îşi amintească despre un om
discret, dar bătăios şi vulcanic, atunci când era vorba de activitatea sa, fie
la ziar, la cărţi, sau la scrisul cronicilor literare, teatrale sau de artă
plastică. Evenimentul a debutat cu un moment de reculegere ţinut în amintirea
lui Augustin Cozmuţa, care a plecat spre veşnicie în 22 noiembrie 2015. „E un
moment emoţionant pentru comuna noastră. Mă bucur că totuşi am reuşit să-i
atribuim titlul de cetăţean de onoare al comunei Cerneşti în urmă cu câţiva
ani. După ce am ajuns să fiu învestit în funcţia de primar, a venit la mine un
om cald, calm, deschis. Zice: am venit să-mi cunosc primarul. Şi acum îmi
amintesc de aceste cuvinte. Am avut o deosebită plăcere din acel moment, am
stat mult de vorbă, m-am consultat cu el de-a lungul carierei politice.
Întotdeauna mi-a dat sfaturi bune, direcţii bune, tot timpul promova comuna
Cerneşti la modul superlativ”, a afirmat primarul comunei Cerneşti, Nelu Şovre.
Amintirea lui
Augustin Cozmuţa rămâne vie în Cerneşti
Cei care l-au cunoscut îl caracterizează pe Augustin Cozmuţa
ca fiind „un exemplu de corectitudine, onestitate şi modestie”, un om care n-a
uitat niciodată de unde a plecat. „Sunt bucuroasă că Biblioteca Comunală a
primit numele Augustin Cozmuţa. Cred că este un gest de apreciere faţă de omul
de cultură care a fost, al Maramureşului, a fost Fiu al satului pe care l-a
iubit. Într-o prefaţă a dânsului într-o carte, scria că: «Spaţiul în care am
văzut lumina zilei ne marchează firea pentru tot restul vieţii şi îşi pune
amprenta pe tot restul evoluţiei viitoare, ori vrem, ori nu vrem, fie că
suntem, fie că nu suntem conştienţi de asta»”, a spus bibliotecara Mărioara
Latiş. Despre Augustin Cozmuţa, directorul şcolii din Cerneşti, Diana Fărcaş, a
declarat că acesta „a cultivat arta dialogului, a prieteniei, a elogiat
discreţia. Întreaga sa activitate rămâne vie pentru localitate, pentru
generaţiile care îi vor urma exemplul, care îşi vor aminti de Domnia Sa,
reprezentând o emblemă pentru comunitatea noastră”. În opinia directorului
Bibliotecii Judeţene „Petre Dulfu” din Baia Mare, Teodor Ardelean, numele ales
pentru biblioteca din Cerneşti e unul potrivit, deoarece „Augustin Cozmuţa a
fost o personalitate accentuată, elevată şi bine relevată, prin atitudini
publice, prin participări, prin modelaţii şi moderaţii. Câte vernisaje, câte
lansări de carte, câte articole, câte comentarii scrise, alături de V.R.
Ghenceanu, probabil cele mai bune cronici de teatru, alături de Gheorghe Pârja
şi alţi gazetari. Binecuvântat fie gândul care a fost de a veni şi de a ne
întâlni la această frumoasă procedură de botejune a numelui şi de comuniune”, a
afirmat Teodor Ardelean.
O sete nemărginită
pentru cărţi
„Din copilărie, principala mea preocupare favorită a fost
cititul cărţilor, deşi familia mea nu avea bibliotecă. Împrumutam cărţi de la
biblioteca şcolii şi a căminului cultural din sat”, rememora Augustin Cozmuţa
în „Jurnal pentru fiica mea”. De mic copil a fost preocupat de cărţi şi aşa a
rămas pentru tot restul vieţii. Fiica regretatului ziarist, Ioana Cozmuţa, şi-l
aminteşte pe tatăl său citind sau scriind la birou, în bibliotecă, după care
venea şi îi povestea despre curiozităţile sale, despre cele descoperite în
universul cărţilor. „Avea o sete nemărginită pentru informaţie şi asta cred că
şi-a format-o în Cerneşti, de când era copil. Îi plăcea să citească: ziare,
cărţi, ce-i cădea în mână. Apoi a început să devină mai selectiv şi să-l
preocupe mai mult literatura, critica literară”, a spus Ioana Cozmuţa. Aceasta
a mai punctat că a rămas cu un jurnal al tatălui său pe care îl poartă în
permanenţă în geantă, pentru ca legătura de suflet cu tatăl său să rămână
eternă. „Mi-a lăsat un jurnal pe care nu l-am citit decât după ce a trecut la
cele veşnice. Îl am în geantă tot timpul, ca şi cum l-aş avea pe tatăl meu cu
mine. Jurnalul începe din copilărie, familie, e ca o poveste. La un moment dat
a scris că «de la tata am dobândit tăria de caracter, voinţa de a nu ceda în
faţa greutăţilor vieţii, mai ales cultivarea răbdării şi puterea de a aştepta,
de a nu te grăbi şi a nu te pripi în desfăşurarea acţiunilor. Asta m-a ajutat
să evit multe greşeli pe care aş fi putut să le fac în perioada maturităţii
mele»”. O fostă colegă de facultate a lui Augustin Cozmuţa, prietenă a
familiei, Felicia Avram, şi-a amintit de perioada studenţiei, când „Gusti”, aşa
cum îi spuneau cei apropiaţi, „era primul care ajungea la Biblioteca Universităţii
ca să ia un exemplar din cele 3 sau 4 cărţi care ne erau recomandate ca
bibliografie”.
Devotat cuvântului
De carte nu s-a despărţit niciodată, nici măcar pe patul de
spital, când îşi trăia ultimele clipe din această „călătorie” pe pământ. A
simţit că datoria lui până la capăt este aceea de a fi devotat cuvântului. „La
revista de cultură «Nord Literar» a fost secretar general de redacţie, a citit
toate cele 150 de numere de Nord Literar, pagină de pagină, subliniind,
corectând, cum se face la o publicaţie literară. Şi în ultimele momente ale
vieţii, din spital mi-a cerut să-i trimit revista să facă ultima revizie,
pentru că în calitate de secretar general de redacţie era cel care înainte de a
da drumul la tipar, mai făcea o a treia, a patra lectură, să nu scape nicio
greşeală”, a amintit directorul executiv al Revistei de cultură „Nord Literar”,
Săluc Horvat. O amintire similară a adus în discuţie şi profesorul universitar
şi omul de cultură Florian Roatiş. „Chiar pe patul de spital s-a risipit în
cultură. A cerut nu numai «Nord Literar», ci îngrijea şi o carte, «Paşi
împreună», o antologie a scriitorilor din Maramureş”, a spus Florian Roatiş.
Ziarist înainte de
toate
A iubit cartea, dar şi ziarul la care a publicat de la
începuturile sale în gazetărie, „Graiul Maramureşului”. S-a dedicat atât de
mult ziarului, încât a neglijat posibilitatea de a-şi pune ideile, gândurile,
frământările între paginile propriilor cărţi. „După ’90 s-a ocupat mult de
ziar, a trăit mult pentru ziar, s-a cheltuit şi s-a risipit în această muncă de
rutină, munca de zi cu zi. A debutat relativ târziu cu un „punct de trecere”, a
mai spus omul la Cluj. Augustin
Cozmuţa a fost un om deosebit, nu puteai să te întâlneşti cu el şi să-l uiţi
vreodată. Nu-i mai uitai expresia, înfăţişarea. Aşa l-a hărăzit Dumnezeu”. La
eveniment a fost prezentă şi soţia lui Augustin Cozmuţa, Elena Cozmuţa, care a
preferat să asiste discretă la şirul amintirilor. Este cea care a avut
iniţiativa de a duce mai departe memoria soţului său, punând la cale acest
eveniment şi amenajând un colţ dedicat lui Augustin Cozmuţa în Biblioteca
Comunală. De asemenea, au asistat elevi ai şcolii din localitate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu